1,250 matches
-
vreme în jurul paternității lui Brâncusi asupra unui număr de sculpturi necunoscute specialiștilor este semnificativă și dincolo de miza (enormă!) a stabilirii adevărului. Încă o dată observăm cum dispute ce s-ar cădea să fie științifice deraiază în delir naționalist. Frizînd, la limită, impostura. Deloc întîmplător, printre susținătorii paternității îi regăsim pe cîțiva dintre protocroniștii de odinioară. Ca istoric literar ce ma pretind, am fost alarmat tocmai de prezență în arenă a unor oameni binecunoscuți pentru fanteziile lor dubioase, cum ar fi aceea a
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
cultural al momentului, această absență facilitează reapariția „dacismului” (mai corect spus: tracomaniei) și neo-protocronismului, care amintesc, halucinant, de întunericul ultimului deceniu ceaușist. Nu ne cultivăm adevărata natură - pe care tradiția blăjeană a marcat-o atât de fructuos -, dar facem loc imposturii „plăcuțelor de la Sinaia”, pe care s-ar afla, chipurile, 700 de cuvinte „dacice”, ale căror urme în limba română nu există. În loc să ne afirmăm vocația europeană, între altele prin recuperarea a tot ce comunismul a interzis și ocultat, unii dintre
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
clare și infirmă zdrobitor teza unui Laszlo Alexandru, după care momentul de fractură l-ar constitui, la Monica Lovinescu, anul 1989, moment începând cu care vechiul criteriu (cel estetic) ar fi devenit nefuncțional. Nu despre asta e vorba. Ci despre impostură (de care, uneori se fac vinovați, pe mai lungi sau mai scurte perioade, și oameni onești în fond) pe care, de la un capăt la altul, Monica Lovinescu a sancționat-o. Că vreme de cincizeci de ani, această tară a purtat
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
toate nuanțele sale, graba de simplificare brutală. Informația corectă și respectul adevărului sunt instantaneu înlocuite cu insinuările și invectiva, când nu de-a dreptul prin aria calomniei”). „Fericirea obligatorie” promovată de ideologia comunistă nu este altceva decât un subterfugiu al imposturii și minciunii, o altă formă a oprimării la care era supus scriitorul, obligat să se supună constrângerilor mutilante ale cenzurii. Edificator, pentru o astfel de condiție umilitoare e eseul Referatul cenzorului în care sunt evocate avatarurile apariției romanului Plicul negru
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
și față de lume și, cu toate că lealitatea lui față de regimul socialist, față de ideologia progresului și față de tradițiile și destinul poporului nostru, nu putea fi pusă la îndoială, el nu se lăsa manevrat cu ușurință în aranjamentele abuzive, dăunătoare, ale dirijismului și imposturii proletcultiste, el nu putea fi silit, cu niciun preț, să-și încalce principiile și conștiința, să laude și să înjure la comandă, după oportunități și criterii mărunte, incompatibile cu sensurile majore ale culturii românești, cu adevăratele principii, de adevăr, dreptate
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
tragem vânturi în plin simpozion internațional, ne arătăm pântecele (și subpântecele) în gazetă, nădușim acru și strănutăm cu stropi grei în timp ce ne reculegem în lăcașurile sfinte, testăm cu unghia calitatea vopselei capodoperelor renascentiste. Rușinea și scârba te cuprind atunci când vezi impostura, iresponsabilitatea și ciocoismul unor politicieni care nu se dau în lături să-și satisfacă, pe bani publici, cele mai aberante capricii, dar nu găsesc de cuviință să investească un ban în viitorul țării. Să nu vă imaginați că bursierii huzureau
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]
-
demonstrații de la Craiova sau Deva, ar fi trebuit să ne punem problema politicii de promovare din România. Grosolăniile de la Olimpiadă nu pot fi despărțite de lejeritatea cu care este privită la noi numirea sau revocarea într-o funcție. Cumetriile, peșcheșurile, impostura, șantajele sunt cele mai eficiente mijloace de a dobândi un post călduț, o diplomă nemuncită, un grad didactic superior, o funcție de decizie, un fotoliu de ministru sau un loc eligibil pe lista parlamentară. Ca mentalitate, am rămas tot în vremea
Aur pentru Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16710_a_18035]
-
oare situația asta?". Absurdul socialismului real e sesizat și transcris cu o temerară fidelitate. Asemenea lui I. D. Sărbu și în mai mare măsură decît Mircea Zaciu, "poetul leneș" se arată apt a fixa atmosfera de "mistificare și totalitarism", de impostură și dispreț comunist față de omul simplu, față de individul care nu deține puterea. Figura lui Caliban devine emblematică: "Caliban s-a prefăcut că merge la școală, și-a dat singur diplome felurite și-acum conduce cum îl taie capul și e
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
cînd constată, în bronzul efigiei lui, fisuri decepționante: "Vizita lui Anatol la Tribuna. Cozerie pe diverse teme, încheiată cu îndemnul de a ne defini mai net atitudinea critică față de mediocrii și farseurii literaturii actuale. Admit că există multă falsitate și impostură - și unde nu există? - însă răzbesc la lumină și destule lucrări viabile pe care el nu vrea să le vadă. Cei mai buni scriitori tineri sînt condamnați, în forul său critic, fără drept de apel". Ca și: " Reflectez asupra legăturii
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
Astfel încît rămînerea în exil a celor două personalități alcătuiește în continuare un indice al anomaliei. După cum o amară anomalie a rămas exilul dus pînă la sfîrșitul vieții al unui alt însemnat critic, I. Negoițescu. Dacă acum "teroarea a obosit", impostura pare învestită cu noi energii malefice, neîngăduind celor drepți "nici un stil de colaborare", Ca și în "epoca de aur", exilul continuă a fi "ademenit" în verigile sale slabe, versatile. Evident, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca nu reprezintă o astfel de
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
o anume vîrstă. Dacă în răstimpul formației noastre am fost mai toți înrîuriți de scriitura călinesciană, fascinantă fugă asociativă pe claviatura neologismelor, prodigios-metaforică descriere a operelor, Virgil Ierunca ne-a deschis orizonturi de conștiință eliberatoare, încercînd mai întîi să denunțe impostura, apoi "să umilească uitarea". Să rostească adevărul cel făcător de dreptate prin sine, în sfera creației, chiar dacă ratificarea legală a dreptății e tergiversată. Rivarol definea adevărul drept "un fond ce nu aduce dobînzi decît în mîinile talentului". Autorul volumului Dimpotrivă
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
traduc prin poziții academice și candidați doctorali), acest nou domeniu disciplinar, cel al compoziției, reprezintă un fenomen interesant în lumea universitară americană, cel puțin în sfera umanioarelor. Hulit și idolatrizat aproape în egală măsură, declarat de unii drept farsă și impostură intelectuală, de alții drept ultimă salvare a unei turn de fildeș academic prea naiv izolat de viața reală, domeniul compoziției poate fi privit, în ultimă instanță, ca simbol al vremurilor tulburi prin care trecem. Fragments of Rationality. Postmodernity and the
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
conținut de idei", negreșit "revoluționare": În dosul vorbelor descoperi însă un înspăimîntător gol ideatic. Din păcate, exemplele citate nu sînt singulare nici în "Ramuri" și nici în alte publicații literare. Ele relevă (cînd nu sînt simple forme de manifestare ale imposturii) interesul aproape exclusiv al autorilor pentru imaginea stridentă, chestiunea conținutului propriu-zis fiind, în concepția lor, absolut secundară" (Aurel Martin). Sau: "Influența suprarealistă se manifestă uneori cu o violență surprinzătoare.(...) Fără îndoială, literatura noastră contemporană trebuie să poarte semnul epocii pe
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
Cronicar Curele paralele Judith Mészáros e o excentrică în sensul etimologic al cuvîntului: o personalitate neînseriabilă, trăind poezia cu o fervoare și o forță expresivă rare, dar fără nici o dorință de publicitate, onoruri, relații. Ignoră lumea literară, cu vanitățile, imposturile, ambițiile și concurențele ei, fără să-i pese că e - cu unele excepții - ignorată de cei ce stabilesc clasamente, eșaloane și împart superlative. De exemplu, dacă membrii juriului ce acordă premiile Uniunii ar dezvălui felul cum se pune în mișcare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17081_a_18406]
-
volumului apar și referințe critice selectate chiar de poet, pagini extrem de utile (cel puțin pentru recenzent). Aici apare sugestiva evoluție a receptării acestui scriitor de-a lungul timpului: de la completa opacitate a unor Dan Grigorescu sau Aurel Martin care denunțau "impostura poetică" în Scînteia anilor '60, pînă la reproșuri îndreptățite și prezentări nuanțate făcute de Florin Mihăilescu și, respectiv, Ion Bogdan Lefter. Un dialog cu Mariana Marin apărut în Contrapunct în 1990 completează portretul extrem de interesant al poetului. Volumele scrise în
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
să se fi accentuat la un moment dat (prin anii '70, dacă nu mă înșel), prin apariția unei rubrici cu titlul "Panseurile lui Gîgă" într-un săptămînal destul de citit. Oricum, a dispune de termeni "specializați" pentru a ironiza gîndirea limitată, impostura inteligenței e un avantaj al limbii contemporane. În aceeași zonă semantică intră, din familia lexicală a lui panseu, și ironicul pansiv "gînditor, meditativ" (din fr. pensif), azi cam ieșit din uz.
Pansele și panseuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17091_a_18416]
-
aproape de tot. În ciuda reputației de care se bucură Jacques Derrida în Europa și peste ocean, de pildă, ori de succesele Juliei Kristeva în coteriile feministe și psihanaliste, o certă neglijență metodologică, poticneli de judecată și toleranță față de amatorism ori chiar impostură intelectuală care din păcate caracterizează orientarea numită în disciplinele umaniste generic "postmodernism" sînt vicii imposibil de ascuns la nesfîrșit. Postmodernismul piere pre limba sa, dacă putem spune astfel, sufocat în confuzii terminologice, solipsisme și lipsă de discernămînt al ideilor. Aceasta
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
Social Construction of What (A cui construcție socială) este cartea unui filozof cu portfoliu impresionant, cu reputație solidă atît între tradiționaliști cît și în rîndul radicalilor. Impactul ei, prin urmare, nu poate fi neglijat. Hacking nu declară, emfatic, postmodernismul drept impostură, cum au făcut-o Sokal și Bricmont, nici nu-l comentează răutăcios, precum Christopher Norris, hibele pe care le-a avut încă de la apariția sa. Calm, conștient de forța de seducție a unui curent de gîndire suficient de generos ca
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
stradă principală a fost, musai, echipat cu lectori, conferențiari și profesori care până atunci nu arătau aptitudini decât în creșterea viermilor de mătase, în producerea la cazan a țuicii și în ridicarea cuminte a salariului de două ori pe lună. Impostura a devenit atât de sufocantă, încât ajunge să-ți fie rușine că posezi și tu un grad didactic oarecare. Nulități incapabile să explice acordul între subiect și predicat, dușmani ireductibili ai gramaticii și ai limbii române, gângavi potriviți cu saloanele
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
tragică (Constant Tonegaru, care a murit în detenție, în 1952) - Lucruri de un dramatism a cărui ignorare îi lipsește pe tinerii de azi de stimul etic ce-ar putea veni din cunoașterea completă a unei epoci în care, aparent, lașitatea, impostura, oportunismul, trădarea au ocupat întreaga scenă. În realitate, zona Răului a fost mai puțin extinsă decît am fi dispuși a crede, contrabalansată de luciditatea activă, de temeritatea, mergînd pînă la eroism, a unor personalități despre care se vorbește nedrept de
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
pulsul tău nu e în stare să amîne cu o clipă deznodămîntul./ (suflete ce par a-și afla tihna în mijlocul pîrjolului, vîlvătăii unor imense ruguri)" (Aproapele meu, Heraclit). Dar negația atrage negația, așa cum abisul atrage abisul. Individul ce-și realizează impostura ontologică, deplina nimicnicie, fuge de sine nu în Lume, unde s-ar putea transpune în narațiunea infintiă a acesteia, adoptînd alte identități, ci în Neant. Singurul drum ce i se deschide în față e drumul Neantului. Îl atrage magnetic și
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
dar însuși actul dezvăluirii vieții este simțit de personaje (orice obiect sau eveniment despre care scrie Zvera Ion poate deveni la un moment dat personaj cu trăsături și voce, exprimînd opinii izolate, în text, între paranteze) ca agresiune și ca impostură. Tensiunea dintre cea care scrie și "cei" care nu țin să fie "divulgați" explodează uneori în astfel de imagini violente: "acum arsene bîjbîie după briceag și-i/ taie degetele impostoarei, se aude clar,/ le aruncă pe șine, se aude clar
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
au nici o relevanță ' amestecul valorilor face indistinctă orice afirmație critică. Geo Vasile dorește să readucă în prim-plan critica de identificare. Criticul se autocaracterizează extrem de generos: 'cu o floretă empatic-iscoditoare și totodată incredibil de crudă cu grafomania, amatorismul patentat su impostura prolixă'. Grafomani, prolicși, amatori, mulți de tot în cartea lui Geo Vasile și nimeni nu pățește nimic. Resuscitarea criticii empatice este unul din sloganele de tip 'Să ne întoarcem la Maiorescu!' Un țipăt de disperare în lipsă de unelte și
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
este "mult mai greu să se creeze un act de infrastructură civilizatorică, de pildă, un șef de gară onest, decât un exemplar magnific de sipritualitate" 6). Schimbarea semnelor timpului, simulacrul de ordine de la începutul erei constituționale, invazia superficialității și a imposturii, amestecul straniu de tragic și comic, genial surprinse de contemporanul său Caragiale, i-au provocat lui Eminescu o imensă suferință. Poetul a căutat să descifreze semnele timpului dincolo de "luxul existenței istorice", lux ce se traducea în paradarea principiilor, demagogia fără
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
vrea să știe. S-ar putea ca el s-o fi trimis pe Sfînta Duminică, care declanșează și rezolvă întîmplările și e astfel soră bună cu fata Împăratului Roș. Rămîne Spînul însuși. Ca și Iago, un învingător pînă la capăt. Impostura e mai tare decît moartea. Mai sînt apoi cele trei fete ale lui Verde Împărat. Bune și prostuțe, dat fiind că nici una nu a fost pețită. Căci mulți împărați și crai înadins se duc la curtea Împăratului cel Verde, pentru
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]