1,093 matches
-
duiosul vis să-l ferec, Să’mpidec umbra-i dulce de-a merge’n întuneric”. (Mihai Eminescu) Jocul In centrul unui oraș de provincie se află o clădire veche,cu etaj,izolată într-o parcare. Pe fațadă domnește o firma impozantă cu neon roz și albastru.Textul : ”La Mulți Ani 2005 ! «Agenția conjugală Eros»”. In sediu se găsesc doua persoane.Un bărbat cu ochi albaștri și barbă albă și o femeie tânără cu ochii verzi și părul vopsit blond. Pe un
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
introduse CD-ul în unitatea unui laptop. La început imaginea era neclară.Se filmase casa din Ardeal.După o pauză,în cadru apăru o tânără cu ochii verzi și păr negru,scurt și lucios. Lângă ea se afla un bărbat impozant. -E...Bruce... Bruce Lee!Liteanu s-a înșelat. Nu-i Bruce Willis,remarcă Gina. Ușa biroului se deschise brusc. Intră o damă elegantă,gen top-model. -Bonjour!Domnu’ Durău? Gina o cercetă cu un aer critic.Avea o rochie de colecție
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Jean de Beauvois, în apropiere de Sorbona. Îi mai spuse că părintele e un bătrân cam ciudat, cu toane... Mulțumi, plăti cu un bacșiș consistent "domnului Costel" pentru informațiile oferite. A doua zi, pe la 10, era la catedrală, un edificiu impozant, cam încorsetat între imobilele vecine. Intră în biserica pustie la acel ceas, admiră altarul, cu icoane de preț... Citise la intrare un scurt istoric al lăcașului construit prin secolul al XIV-lea ca o capelă catolică, cumpărată de călugări dominicani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
întrebat cât costă serviciul, primind răspunsul că "domnul Ștefan ne-a atras atenția să nu luăm nici un ban"! Cu casa în ordine, cu sobele duduind, s-au odihnit puțin și după-amiaza au plecat să viziteze stațiunea. Apăruseră multe hoteluri, niciunul impozant ca Irbisul, pensiuni, discoteci, restaurante... Peste tot erau anunțuri cu oferte de Crăciun și Revelion, cu spații de cazare, pachete de excursii, școli de schi... Am luat funicularul și am petrecut de minune sus, la Babele. Seara am ciugulit câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fel... Și uite așa trecură ceasuri bune și înainte de miezul nopții se îmbrăcară și porniră spre biserică, pentru a asista la slujba de Înviere. Arătau tare bine împreună, "amiralul" cu ținuta oficială, fără decorații deocamdată, dar cu vipușca, eghileții... era impozant. Noaptea era liniștită, cerul senin, biserica plină. La sosirea lor, sătenii se dădură într-o parte, făcându-le loc. Pe culoarul deschis ajunseră până în față, unde oficia părintele Haralambie. Era un bărbat încă în putere, cu familie numeroasă, cinstit, harnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Eliade într-un minunat eseu, De la Zalmoxis la Genghis Han. De membrii tribului lui Labă de Jaguar îi desparte în mod fundamental o cultură a rîsului și a ironiei, în ciuda faptului că vorbesc aceeași limbă. Tocitul, vînător cu o statură impozantă, joacă rolul lui August cel Prost. Absența progeniturilor, naivitatea, blîndețea, relația tensionată cu o soacră acră îl recomandă drept obiect al deriziunii generale. Toată lumea rîde, cîntă și dansează, rîsul îi reunește pe membrii acestei mici comunități, iar glumele sau farsele
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
lipsa lor de dragoste pentru femeie, din atitudinea lor mereu fluctuantă față de cea pe care nu o socoteau demnă de dragostea și egalitatea lor, dar din care erau totuși obligați să se nască?" Oricît posedă rădăcini într-un trecut hispanic impozant, un spectacol de corrida îi provoacă autoarei un amestec "de milă și de oroare, de revoltă și de dezgust". însă cea mai reprobabilă scena i se pare a fi pauza. După înlăturarea din arenă a leșului însîngerat, toată lumea prezentă scoate
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
Vâlcu, intitulat Hum-boldt, triada actanților ontologici și alteritatea. Textul are meritul de a readuce în memoria noastră numele unui filozof căruia posteritatea nu-i mai dă nicio atenție. E vorba de Wilhelm von Humboldt, un gînditor pe care pînă și impozanta Istorie a filozofiei a lui Johannes Hirschberger îl pomenește o singură dată, alături de frații Grimm și frații Schlegel, într-o enumerare menită a-i indica succint pe urmașii piperniciți, purtători de stigmat epigonic, ai celui pe care nemții îl numesc
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
din această cavalcadă e foar-te ușor de văzut și astăzi. Nu există colțișor în biata noastră țărișoară, în care să nu se ițească vreun bust de erou civilizator cu bătaie județeană, dacă nu cumva chiar comunală, vreun cavaler, vreo cruce - impozantă ca dimensiuni și catastrofală ca proporții -, vreun cărturar în exercițiul funcțiunii, vreun insurgent romantic sau vreun mare voievod călare sau pedestru. Dacă e să arondăm geografia națională în funcție de presiunile istoriei, atunci putem spune horărît că Transilvania este fieful simbolic al
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
Pavel Șușară La Editura Institutului Cultural Român a apărut, de curînd, un impozant album al pictorului Marin Gherasim, eveniment care marchează încă o dată aniversarea celor șaptezeci de ani pe care artistul i-a împlinit anul acesta. Iconografia, textele și imaginile documentare pe care albumul le sistematizează într-un discurs care cuprinde itinerariul unei
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
Piața Rosetti era un loc animat, unde se putea bea o bere sau o cafea, cumpăra un ziar, privi vînzoleala mulțimii. Mai locuiau și cîțiva scriitori prin preajmă, îl întîlneam, de pildă, din cînd în cînd, pe Mircea Sântimbreanu - înalt, impozant, plimbîndu-se cu un cîine mic și bătrîn. ...Rîsul lui ßora și îngenuncherea lui Nichita D.P.: Cît timp ai rămas la doamna Grubach? Numele ei pare desprins din piesele tale... M.V.: Eram proaspăt absolvent, în 1980, cînd m-am mutat în
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
invitată de C.V. Ionescu, uneori venea și Mihai Eminescu care, în una din seri a scris pe o scândură din peretele „foișorului” câteva versuri din poezia „Mai am un singur dor”. Vila Grierul, Șoseaua Bucium Sus pe Repedea se află impozanta clădire a Preventoriului Dr. Clunet. Casa a aparținut lui Vasile Sculy Logothetides și a fost supranumită „Mica Belvedere". În timpul primului război mondial, aici s-a aflat spitalul pentru bolnavii de tifos exantematic. Printre victimele tifosului se numără însuși Dr. Jean
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
apare un volum de Eugen Ionescu, nici măcar jurnal, cu titlul Eu. Textele sînt vechi, interbelice (puțin intrabelice), aranjamentul e ceva mai nou. În '90 Mariana Vartic a îngrijit, la Echinox, în colecția Cartea Imaginară, acest volum de opere - nimic din impozantele Pléiades - care strânge textele în românește publicate de-un autor pe care-l împărțim, hélas, cu Franța și cu lumea. Prima secvență din volum e poezie. Elegii pentru ființe mici, din 1931. O delicatețe gravă, în versuri cu tăietură de
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
renascentiste, preclasice, clasice, romantice și moderne, totodată genului colindei, cântecului religios și, ceea ce este mai important, variilor orientări din componistica românească actuală. În cei treizeci și cinci de ani de activitate Preludiu a schimbat o sumă de garnituri cât vagoanele unui tren impozant de marfă. Au venit și au plecat în special studenți de conservator ce și-au dres vocile în vederea unor prestigioase cariere artistice. A fost o permanentă perioadă de febră, un perpetuu anotimp al credulității ca o dimineață a vieții sau
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
decăderea. Îi vei înregistra declinul rînduielii și scăpătarea autorității, și vei simți cum aerul hieratic de odinioară se preschimbă în răceala unui muzeu stingher și gol, a cărui părăsire nu mai poate fi mascată de fastul întipărit în decorul ei impozant. Cam în acest fel poate fi caracterizat, în cîteva cuvinte, jurnalul lui Toni Halter, scriitor elvețian de expresie romanșă, autorul unuia din cele mai impresionante mărturii despre declinul Bisericii Catolice. Paginile jurnalului au fost scrise între 1970 și 1974, într-
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
umorul, mi-au dat simțul detașării și m-au ajutat, știu sigur, să ajung cu bine la Brăila. Și la Teatrul "Maria Filotti", fost Regal. Aici, am senzația, întotdeauna, că intru în vis, într-o poveste. Holul monumental, foaierele, scara impozantă, proporțiile și echilibrul lor, cupola- vitraliu, superb, care mă face, mereu, să-mi ridic capul, să privesc Înaltul. Și, deloc în ultimul rînd, tabloul, halucinant, al lui Ștefan Câlția, din biroul directoarei Veronica Dobrin. Un om de teatru cu totul
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
rupă gâtul până la urmă -, Patrick se scoală, suflă fumul imaginar de la gura țevii, bagă pistolul în toc și reia patrularea. Robespierre se relaxează puțin. E ora 10.00. Liftul se oprește la etajul patru. Din lift iese Didier, cu o impozantă cutie de carton în brațe. Spre surprinderea lui, vede un individ plin de plasturi și pansamente stând în genunchi, cu pistolul îndreptat spre o ușă și vorbind singur. Vrea să reintre în lift, dar liftul a fost chemat deja la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
observă asta. Uneori, tu - creator te faci că nu observi, dar umilința pe care o trăiești este incomensurabilă... Sau, cînd Începuse să monteze Lear, la care a lucrat doi ani, spunea despre traducere : ”Traducerea remarcabilă a lui Boris Pasternak este impozantă și frumoasă, dar sună mai mult a Pasternak, decît a Shakespeare. Există la Shakespeare un stil fără Înconjur, o brutalitate, o cruzime care pentru versul rusesc sunt greu de redat” (p.65). Și o altă observație de regizor matur :” Au
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Nuțu Ion, colete achitate de tanti Jeni, majoritatea cuprinzând operele clasicilor francezi Honoré de Balzac, Al. Dumas, Victor Hugo, Emile Zola, Guy de Maupassant, Gustave Flaubert și ale altor autori studiați în facultate de ea. Peste drum de librărie, trona impozanta clădire a noului Cămin cultural, din balconul căruia se auzeau în centrul satului emisiunile transmise de un difuzor gigant, duminica sau în zilele de sărbătoare. Sala mare, dotată cu patru sute de scaune, a avut pe scenă vedetele la modă pe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
din spate, terminată Într-un sâsâit prelung. Cele câteva raze ale dimineții, strecurate printre perdeluțele soioase, se oglindeau În particulele minuscule de praf sclipitor din interiorul mașinii. Stația se afla chiar În fața spitalului, așa că bătrânul se trezi dintr-o dată Înaintea impozantei clădiri cu foarte multe ferestre. Salută cu o Înclinare a capului portarul care moțăia În ghereta lui și, după ce străbătu o alee pietruită, cu mulți copaci și ronduri de flori laterale, Împinse ușa grea, cu mânere Înalte, de la intrarea principală
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ivi neașteptat de răcoroasă, aducând cu ea un cer amenințător, de cerneală. Totuși, am ieșit pe imaș, hotărâți să nu ne abatem departe de sat. Ne-am Îndreptat spre dealul vechii biserici, spre liziera de salcâmi. Stâlpii de Înaltă tensiune, impozanți În structura lor, ne Întâmpinau fantomatici și amenințători... Lola lipăi cu limbuța În paharul de coniac, provocândumi o ușoară repulsie. Un tânăr se interesă de scaunul liber de la masa noastră. I-am spus că-l poate lua, iar el nici măcar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
orașului. De pe terasa superioară a clădirii Poștei, de fapt de unde pornea scara care ducea direct în stradă, roti ochii peste peisajul ce i se desfășura în față: parcul teatrului, clădirea muzeului istoric, și nu departe de aceste edificii, noua și impozanta clădire a galeriilor de artă. Coborî apoi cu pași zoriți și se îndreptă spre noul lui șantier. Pe drum se întâlni cu mai mulți cunoscuți și se salutară reciproc. Cu unii dintre ei, ar fi legat un dialog ad-hoc, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu numai din aceeași familie, femeia mea și cu mine, dar doica ne alăptase în același timp. În plus mama soției mele era un pic și mama mea. Nu mi-am cunoscut niciodată părinții, am fost crescut de matroana asta impozantă, cu părul gri. Deci toată afecțiunea mea filială s-a transferat către mama soției mele, iar acest sentiment n-a rămas fără urmări în ceea ce privește căsătoria mea. Despre părinții mei am auzit mai multe istorisiri. Una doar, spusă de doica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a și sărit parnosu-n buzunar. Da' cine a gândit manevra și a transpirat pentru ea? Ă? Cine? Tot Relu, săracu'. Ce însemnează, dom'ne, funcția! Funcția și relațiile... Aia e!". Când deschise ușa, un curent grozav se stârni în biroul impozant. Acest fenomen generat de legile termodinamicii avu asupra lui Relu un efect devastator. Oarecum prin ricoșeu. Pierdu câteva secunde prețioase stând înțepenit în ușă. Asta nu din cauza corpolenței și nici în urma vreunui atac de lumbago. Înlemnise privind roiul de bancnote
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pentru Corina o zi În purgatoriu Soarele Își săltase fruntea peste linia orizontului ca un copil curios, dar primele fire bălaie de lumină rămăseseră Încâlcite Într-un norișor de forma unei calești. Spre deosebire de vecinul său, un stratocumulus impozant, acesta era un cirrus prea firav pentru a struni mult timp strălucirea astrului, astfel Încât, un pic mai târziu, o rază sticli pe sub sprânceana de abur, pătrunzând prin despărțitura triunghiulară rămasă Între perdeaua și tocul uneia dintre ferestrele Salonului VIP numărul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]