300 matches
-
Călinescu, D. Caracostea. Capitolele rezervate ultimilor doi constituie centrul de greutate prin anvergura, dar și prin opoziția dintre opțiunile lor metodologice, stil analitic, finalități. Capitolul aferent lui Călinescu luminează, în schimb, opțiunile epistemologice ale lui P. Calificat fără nuanțe ca „impresionist” și promotor al subiectivismului în critica și istoria literară, sancționat drastic pentru viziunea lui asupra firii „rudimentare” a omului și poetului, certat pentru zăbava în „descrierea operei” și pentru accentul pus pe creația postumă, lui Călinescu nu i se recunoaște
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
străbătea ființa. La Cluj, tata a început să achiziționeze albume de artă, pornind cu El Greco și sfârșind cu Cézanne și Van Gogh, Rodin - ca să amintesc doar pe cele din seria somptuoasă „Phaidon“. Prin propriile mele înclinații, i-am descoperit pe impresioniști, îndrăgostindu-mă de ei, ca și, treptat, de cubiști, de suprarealiști (albume franceze). Dacă e adevărat că eram deosebit de sensibil la deformarea (defăimarea?) naturii și la extravaganță, nu e însă mai puțin adevărat că trăiam sincer și profund tot ceea ce
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Și-a schimbat numele în Museo Nacional de Bellas Artes în 1887, iar în 1901 guvernul a decis construirea unui nou sediu. Cu directorul muzeului, mi-am etalat cunoștințele "în domeniu", plecând de la picturile rupestre de la Altamira și ajungând la impresioniști, cubiști, foviști... Ca bun "meseriaș", nu s-a lăsat mai prejos, așa că a fost o discuție care mi-a mers "la suflet". Fusese prin Paris, știa de Brâncuși, Ionescu, Enescu, Tristan Tzara, Panait Istrati, Cioran, Elvira Popescu...Așa că scopul vizitei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ani, îi urmărise de multe ori felul cum picta, într-o zi a luat paleta și pensula și a început să picteze. Stăpânul, încântat, a dus pânzele pictate de Congo la un specialist, care a declarat că pictura aparține stilului impresionist, liric abstract. Înarmat cu acest verdict, pictorul participă la vânzarea publică Bonhams Auction House cu două tablouri ale lui Congo. Cele două picturi au fost vândute cu 14.400 de lire sterline, iar sculptura lui Renoir 25, prezentă la vânzare
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
mari săli și culoare, În două sălițe mici, am dat peste niște tablouri nu foarte mari care m-au impresionat și fixat prin elemente nu ușor discernabile, pentru mine, atunci, semnate Gauguin, despre care am aflat ulterior că este un impresionist sau post-impresionist. Dar nu mai mult! Ca și În cazul descoperirii „pe cont propriu”, Într-o zonă mult mai familiară, literatura, a unui Dostoievski sau Nietzsche, m-am lăsat, „ca o femeie!”, dus de pura instinctivitate! Și... nu am greșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
celorlalți pasageri: "Or fi locatarii acasă!".). La minister mi-am reluat vechile preocupări, trecând prin mai multe servicii expoziții, carte, film și în final "ziariști străini". Mă mândresc cu faptul că am "pus umărul" la multe proiecte interesante, printre care "Impresioniști români", prezentată la Paris cu mare succes, și retrospectiva "Brâncuși" de la Muzeul de Artă din București... Această expoziție superbă, ce a adunat lucrări ale maestrului din Hobița puse la dispoziție de marile muzee din SUA, Olanda, Franța, a dat mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în special spaniolă și italiană, precum și o interesantă colecție de sculpturi din Africa subsahariană 15 statuete donate Muzeului de poetul Vicente Huidobro. Cu directorul muzeului mi-am etalat cunoștințele "în domeniu", plecând de la picturile rupestre de la Altamira și ajungând la impresioniști, cubiști, foviști... Ca bun "meseriaș", nu s-a lăsat mai prejos, așa că a fost o discuție care mi-a mers "la suflet". Fusese prin Paris, așa că știa de Brâncuși, Ionescu, Enescu, Tristan Tzara, Panait Istrati, Cioran, Elvira Popescu... Ca atare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se simte atât de firesc puternică legătură între muzică și poezie. Maeștrii școlilor naționale, cum ar fi P. I. Ceaikovski, N. R. Korsakov, Modest Musorgski, Edvard Grieg, Bedrich Smetana, sunt autorii unor pagini memorabile de muzică având un puternic conținut emoțional. Impresioniștii completează prin Claude Debussy și Maurice Ravel lista marilor muzicieni care au dat sens sonor unor simboluri, făcând apel la cuvânt sau culoare. în secolul al XX-lea, îi amintim pe Richard Strauss, Ottorino Respighi, Paul Hindemith, Arthur Honegger, Serghei
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
nicio strâmbătură și fără să aibă niciun fel de colici din această apă împrumutând ceva din culoarea lintei, adăpându-se alături de măgărușul său și de beduinii din escortă? Îmi vin în minte și alte imagini, nu mai puțin bucolice: Sena impresioniștilor, canotierii (dar nu și cârciumioara: să nu glumim indecent); mica vâlcea a lui Rimbaud, mustind de raze, dar fără adormitul cu două găuri "roșcate și hidoase"; malurile Marnei pe vremea Frontului Popular, picnicurile și undița de pescuit, dar într-o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Și unele și altele sunt manifestări picturale care exprimă o stare de spirit, ca și trăsăturile neinhibate, spontane la Velasquez sau Frans Hals, ca și trăsăturile violent contorsionate la Van Gogh, ca și straturile de tușe aplicate grijuliu în tablourile impresioniștilor, ca și caracterul mecanic din uniformitatea punctelor aplicate de pointilliști, ca și nivelarea atentă a elementelor personale din textura și liniile lui Mondrian sau Vasarely. Din această perspectivă, felul în care sunt valorificate sau recreate, potențialitățile grafice din romanul lui
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
ei, și urmele șterse ale pergamentelor, și urmele din bronzul sau piatra sculpturii, și mărcile de sunet ale muzicii, și torsiunile atletului sau dansatorului, și trăsăturile violent contorsionate ale picturii lui Van Gogh, și straturile de tușe aplicate grijuliu de impresioniști, și caracterele din textul lui Mallock, și mărcile grafice ale picturii lui Tom Phillips. Scriitura, această țesătură tulburătoare, prinsă, la rândul ei, în cealaltă țesătură, a lumii, nu privilegiază niciuna din scriiturile ei sensibile, finite, nu privilegiază niciuna din vicleniile
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
Lagerfeld și alții, având clienți din crema mondenă a artei și vieții pariziene, Cristina a primit un al doilea dar al totuși durei emigrații - deschiderea În fața ei a universului uriaș al picturii renascentiste și postrenascentiste, italiene, flamande, germane, franceze până la impresioniști și postimpresioniști, din care, În ultimii ani, cu o acribie și o gravitate „ne-românească”, Își pregătește o lucrare de doctorat poate sau doar un volum amplu asupra originalei teme a „psihologiei creației”. Pentru a treia călătorie Însă, pentru amarnica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Petrovici, un Blaga! Traversând somptuosul Rond Point des Champs-Élisées se află, de o parte, Avenue Marignan, Încărcată de mari couturieri - Dior și alții -, iar de cealaltă parte Avenue Matignon, ocupată de galeriștii „bogați”, care expun, adică, și vând pânze ale impresioniștilor și postimpresioniștilor. La colțul acestei avenue cu exorbitanta rue du Faubourg Saint-Honore, aproape vis-à-vis de palatul prezidențial, L’Elysee, se afla librăria de carte de artă rară și de catalogues raisonnés Jullien-Cornic, condusă, În ultimii ani, până În ’95 când și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Minulescu Glasul roților de tren stârnește nostalgii indicibile. Cântecul intitulat astfel devine șlagăr, apoi se întoarce În gările cu firme albastre, cântate de Minulescu, prin megafoane, în calitate de semnal al plecării. Trenul intră pufăind spectaculos nu numai în Gara Saint-Lazaire a impresioniștilor francezi, ci și în literatură. Chiar și într-a noastră. Trenurile lui Caragiale merg încet și poposesc îndelung în gări. E timp de taclale și de acțiuni previzibile. Trenul regal stă 25 de minute în urbea Z. Și tot nu
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
acum, dar asta nu înseamnă mare lucru în „economia cunoașterii”, ca să zic așa. E ca și cum ai spune că ai băut ieri apă, ceea ce nu înseamnă deloc că nu vei dori (va trebui) să bei apă și astăzi. Alegem câteva săli: impresioniștii francezi, Matisse, Degas, Manet, Picasso, Gauguin, Rodin, pictură italiană din secolele timpurii... Celebrul tablou Madonna Litta al lui Leonardo da Vinci - o Marie cu pruncul Iisus în brațe și două ferestre ogivale tăiate în fundal, prin care se întrevăd depărtările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe masa lui de lucru, chiar În vreme ce vorbeau. Valoarea actuală a celor trei tablouri? Păi, erau asigurate pentru un total de cinci miliarde de lire, dar adevărata lor valoare de piață actuală crescuse probabil În ultimul an, odată cu ridicarea prețurilor impresioniștilor. Nu, nu se mai Înregistrase până atunci un jaf. Fuseseră luate și câteva bijuterii, dar nu erau ceva de valoare În comparație cu tablourile: câteva sute de milioane de lire. A, cât de delicată era lumea În care câteva sute de milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
atitudini fundamental diferite. Prima proclamă inutilitatea unei analize metodice, atât pentru că genurile literare, cu întreaga lor sistematică, constituie o ficțiune - și o iluzie - cât și pentru că opera este o unitate indecompozabilă, accesibilă doar intuiției. Pe urmele lui Croce și ale impresioniștilor, mai mulți teoreticieni, printre care recent Gaétan Picon (L'écrivain et son ombre, Paris, 1953) restrâng rolul criticii la sugestia inefabilului, văzând în operă ün mister care trebuie repetat, ba chiar potențat, în conștiința cititorului. O a doua direcție critică
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
pe Ion Gorun, poet care scrie romane (Robinson în țara românească), nuvele, traduce Faust, colaborează la Universul; transilvăneanul Grigorovitza, cu un stil clar și o privire limpede și D-na Constanța Hodoș, nuvelistă și autoare dramatică, P. Ispirescu, observator minuțios, impresionistul Karnabatt, Irina Lecca (Pe urma dragostei), Manolache, Constanța Marino, I.T. Mera, I. Miclescu, autorul volumului Mamă*; C. Mille, deja numit printre poeți (Dinu Milian), Mora; Sofia Nădejde, Chiru-Nanov, Mihail Negru, Iacob Negruzzi, talent sobru și distins, Al. Odobescu, "aristocratul" prozei
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
inițiative. Ei se vor mulțumi să scoată din muzee și din colecțiile publice tot ce este considerat incompatibil cu "sufletul poporu-lui german": nu numai operele lui Klee, Kandinski, Borbach sau Kokoschka, ci și cele ale pictorilor italieni moderni și ale impresioniștilor francezi. Multe dintre acestea vor fi vîndute la licitații în Elveția, sau vor fi distruse. În domeniul literelor și al filosofici, ostilitatea față de "modernism" sub toate formele sale, este tot atît de virulentă și aberantă. Și aici, regimul nu se
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
complică și încețoșează sensurile operelor printr-un demers sofisticat și criptic: " Peste poezia dificilă am văzut cum se așterne în straturi impenetrabile o proză și mai obscură" . Pasajul de mai jos trimite, se pare, spre G. Călinescu: "El a debutat impresionist la revista modernilor; cuprins de zvârcoliri, a făcut profesiune de credință mistică la revista ortodocșilor ("Gândirea", n.n.Ă; o nouă crispare l-a determinat să retracteze, ba încă, mai mult, l-a aruncat între raționaliștii unei vechi reviste, pentru ca azi
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
de litere le face să consune." Extrem de exigent cu Vladimir Streinu, Ion Rotaru îl socotește "nu atât înzestrat cu aptitudini de critic, cât un erudit fin în textologie și istorie literară, în stilistică și în probleme de literatură comparată" , "un impresionist în fond, documentat profund însă" , manifestând "preferințe numai pentru anumiți poeți și prozatori ai timpului său, tendința comentatorului fiind mai curând spre eseu, cultivând cu deosebire asociațiile comparatiste, într-un stil cam solemn, încărcat de meandre, nu mai puțin seducător
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
la rang poetic orice percepție”. Citit astăzi dintr-o altă perspectivă, în favoarea căreia argumentează o întreagă istorie a poeziei moderne, ce nu mai urmărește o exterioară coerență a „ideii” sau a „impresiei”, poemul lui Voronca apare cu mult mai puțin „impresionist”, iar „procedeele tipografice” care „sfărâmă discursul” se impun ca o necesitate organică a construcției textului, alături de „metaforismul” ce deplasează accentul de pe „realitatea” exterior-referențială spre substanța însăși a verbului. „Sensul” și „emoția”, departe de a fi „anulate”, își schimbă astfel și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
realizarea unei relative unități de viziune, în sensul conturării universului ca spectacol dinamic, plin de vitalitate și culoare. Ceea ce se pierde la nivelul asocierilor izolate, se compensează în mare parte prin multiplicarea lor în serii de aproximativă echivalență. Caracterul „descriptiv”, „impresionist” al discursului „integralist”, deschis reportericește spre pulsul realului / imaginar facilitează o astfel de compensație. Trimiterea la tehnicile barocului se poate face din nou, căci, - cum scrie Dolores Toma - „Barocul ș...ț pe de o parte face similitudinea mai inconsistentă și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
efecte notabile. „Critica e reacție de sensibilitate și reflexe; e atitudine; acesta e caracterul ei creator; recenzia de douăzeci de rânduri echivalează cu un madrigal al inteligenței sau (cu) o epigramă, după sensul atitudinii; foiletonul, cu nuvela; studiul, cu romanul. Impresioniștii credeau că critica e romanul anex al sensibilității la opera de artă; intelectualismul vede în critică un roman al facultății creatoare, prin inteligență. Opera e un excitant al creației, prin inteligență interpretativă” (Despre critică și critici. Reflexii pe paragrafe). Ideile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
a cunoscut aceeași istorie ca și tehnica gravurii în adâncime, aquaforte. Popularitatea litografiei în secolul al XIX-lea, a dus la degradarea procedeului prin folosirea lui de către numeroși amatori. A renăscut ca gen artistic în sine, odată cu folosirea ei de către impresioniști și mai apoi de către artiștii de marcă ai secolului XX, în lucrările independente și eliberate de servituțiile tiparului. Litografia a dezvoltat noi tehnici de tipar, precum metalografia sau offsetul, acesta fiind practic părintele tiparului modern. Serigrafia Este tehnica de imprimare
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]