887 matches
-
patriotismului autentic al poetului. Cum patriotismul este (sau ar trebui să fie) un subiect ca oricare altul, în literatură, este suficientă lectura cărții din 1975 spre a ne convinge că Dimov a rămas o conștiință literară pură, într-o epocă impură. Aș mai adăuga, la observațiile editorului, și o alta. Revenit în literatură în 1966, poetul nu s-a grăbit să recupereze Litanii pentru Horia. A fost mai importantă, pentru el, afirmarea onirismului estetic, șocul programatic produs în poezia română a
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
cele opt volume publicate pînă acum. În ciuda numărului rotund de ani care au trecut de la prima carte (Exerciții de recunoaștere, 1992), intenția din care s-a născut Ciorne și zile nu stă într-o motivație aniversară și nici în dorința impură de automăgulire culturală. Ion Dur e prea lucid pentru a se lăsa în mrejele amorului propriu, de aceea orgoliul nu-i atins de clipoceală narcisică. Dacă are vanitate, și ca orice autor cu pretenții e firesc s-o aibă, undele
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
gingășii aspre, de avînturi jugulate printr-un limbaj expresionist: „din cele știute dincoace dincolo/ nu te vor părăsi norii virginității/ pe tine care ai strălucit în rolul prea maculatei (...) pagini atîtea asudă și gem în neștire/ răbdarea își pune proteză/ impură și sfîntă la pîndă/ farmazoanca ar face cu ochiul” ( Între lumi mai mult decît două). Aceluiași gust pentru tonalitatea severă îi aparțin un șir de paradoxuri: „cunoașterea lui Dumnezeu/ stă chiar în necunoașterea Lui”(ibidem) sau: „stînga mea mereu mîna
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
a jucat cu talent, în primii lui ani, acest rol de poet „făcut” de către o lume „mai bună și mai dreaptă”, evitînd însă angajarea într-o tematică a realității în care evolua artistic. Autorii generației ’60, pentru a exprima stări „impure” ideologic, dar fertile artistic (anxietatea, spaima, teroarea psihică), mai puteau merge către contextul războiului al Doilea Mondial, dimensionat totuși artificial și schematic fiindcă nu-l trăiseră. În schimb, scriitorul mai tînăr decît ei se vedea și mai înșurubat într-o
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
isteric cu furculița în farfurie după o invizibilă fleică. Egor uită să-și dea jos pantofii, musai ghetre, tot restul filmului, pentru că așa e artistul, nu are decât un tricou și-o pălărie. Într-un remarcabil eseu, Pentru un cinema impur, André Bazin aprecia faptul că un regizor poate adapta un text literar simplificându-l, dar nu are voie să-i trădeze spiritul, și pentru a-l cita: „A adapta, în sfârșit, nu înseamnă a trăda, ci a respecta.” Între stridența
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
suntem atenți la ceea ce se petrece în imediata noastră apropiere, observăm că tocmai generațiile tinere par a se trezi la o conștiință mai limpede, mai exigentă cu lumea în care trăim, mai critică față de demisiile de tot felul, de afacerile impure, cu vânzări de munți și de conștiințe, angajându-se în lupta cea nouă, poate decisivă la această oră, cu inerția, indiferența, iresponsabilitatea, incompetența și multele variante ale trădării de sine și, cutez să spun, ale mai gravei, înaltei trădări de
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
suflet unde toate lucrurile sunt la locul lor înafara oglinzii sparte în zeci de uimiri necruțătoare chipuri ale tăcerii Sunt singurul locuitor al inimii bântuite de uragane Azi cerul e închis. Marțea Vaselor În liliacul japonez din fața casei târziu înmuguresc impur dorințe ca tulburi viscerale clătinări din spații neîncercuite aud respirația duhurilor complice ușor coruptibile gata să-mi accepte izolarea efortul suprem al fragilității și chiar să cocheteze cu vampirii în halate albe admirându-le straniul orgoliu al inventarierii suferințelor secrete
Poezie by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Imaginative/3007_a_4332]
-
în cușcă și-mi pune în urechea inimii puricele Adevărului. Ghemul de șerpi, ”Ovum Anguinum” al păcatului originar, se răscoală, Tripla alianță - trufie, ambiție, răzbunare - se ridică-mpotrivă, Voluptatea de a trai își arată chipul păgân, Împovărate de plumbul dorințelor impure aripile visurilor fâlfâie jos, Inteligența se ceartă cu sine. Și totuși, din fâșia de lumina a Arhanghelului apare micuța Pasăre a Paradisului, care in „Hora incerta” ne duce sufletele din cușcă, pe ramul celest al Pomului Vieții. În timp ce bătrânețea, complice
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
un tulburător simțămînt al informului ce trebuie învins, opus spiritului geometric. în loc de-a fi un corp inert, precis delimitat de muchii și suprafețe, opera lor e un seismograf al succesiunii dezordonate a clipelor, al șirului lor de verigi părelnic impure, de fapt pure prin prodigioasa spontaneitate ce le inspiră. Așadar, vorbim despre Nora Iuga. Pătrundem în poezia d-sale precum sub bolta unei vegetații viguroase, cu inextricabile împletituri de ramuri care, din instinctivul imbold de-a se înfățișa pe ele
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
piele de înger, într-o cămașă ce-i dă senzația a fi țesută din frig, autorul se ridică trudnic pe brînci, în genunchi, în picioare, clătinat pas după pas. E un fenomen lent al dematerializării, obstaculat poate de acea religiozitate impură a etniei românești pe care au ilustrat-o grăitor marii noștri poeți interbelici. Zbătîndu-se, mereu chinuit de neîmplinirea proiectului său lustral, poetul adastă undeva la mijlocul drumului, într-un derizoriu fatidic: ,într-o zi visă cum va fi./ Cu claritate vedea
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
Verilor măiestre. Liniștile serii Se lasă pe creste. Lacul cântă cântec Mâlului sub pleoape. șarpele-i din pântec Cearcă să înoate. Ploile se lasă. Ceață ne cuprinde. Parcă, deodată, Trupul ni se-aprinde. Căutând perechea, Implorând căldură, Ascuțind urechea Visului impura. Vraja cea curată Pe sub pleoape arde. Dragostea intrată Freamătă din coarde. Amândoi, caimacul Sevelor din vine, Îl sorbim pe placul Orelor senine. Gustam zborul verii, Noaptea ne îmbie, Sâmburii durerii Pleacă în stihie... AMPRENTA DRAGOSTEI Primăvară în amurguri Naște florile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
nu avea ca pandant îngăduința arătată genului opus. Era, pur și simplu, o împărțire în două a revoltei împotriva umanității căreia - deocamdată fizic - îi aparțineam și-n care, cu sensibilitatea aproape maladivă a copilului, nu descopeream decât neclaritatea, ambiguitatea, amestecul impur. Femeile, „doamnele“, nu erau în ochii mei de copil decât un caz special, agravant e drept, al condiției de adult. Ceea ce mă speria și mă revolta nu era, pur și simplu, o condiție căreia îi găseam obiecții, ci faptul că
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
reorganizez cîte ceva în viață. Decizia mea este perfect similară cu a oricărei alte persoane care vrea să-și schimbe jobul. Nu e o nenorocire, nu e nici măcar o știre. Însă, văd că se speculează și mi se atribuie motivații impure. Cum că m-aș fi supărat pe toți pentru că nu ”mi s-a dat colegiu eligibil”. Mai mare prostie nu am auzit. Nu am vrut, în general, ”să mi se dea” în toți anii de cînd fac politică. Dacă am
Sever Voinescu, la capătul carierei parlamentare: Lumea nu se termină în 2012 () [Corola-journal/Journalistic/41847_a_43172]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > MAI BINE Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului MAI BINE... de Nicolaie DINCĂ Te-am strecurat în sinea mea, impură, Murdară de păcatele lumești, Te-am curățit de tină și de zgură Și te-am remodelat, așa cum ești. Mi-a luat un timp să te dezbar de pizmă, Cenușa ochilor să-ți limpezesc, Să te conving că-n tine nu
MAI BINE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384719_a_386048]
-
muștele atât de înverșunate. Eram, probabil, ușor transpirat - ca și acum, sub această plapomă finlandeză - acea sudoare de copil mic cu piele netedă și roză, sudoare curată și inodoră ca roua, pe un trup care n-avusese timp să devină impur. Senzații care vin de departe și de demult, de foarte demult, dintr-un fel de preistorie a trupului ce nu cunoștea încă alfabetul, dintr-o vreme pre-cerebrală făcută din sunete, impulsuri, semne indescifrabile. Zidurile Gurile rele spun: „Aici, doar zidurile
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
care mă feresc de senzația care mi se furișează adesea, când citesc, că în loc să ies afară și să trăiesc, stau închis în casă și pierd timpul. Marin Preda în Imposibila întoarcere În sufletul ei, cuvântul păcat însemna tot ceea ce era impur, murdar, abject, fără să fi bănuit vreodată că putem săvârși ceva abject rămânând curați, dacă, bineînțeles, curați suntem și, dimpotrivă, putem fi puri în faptele noastre și murdari în noi înșine. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
sau, dacă nu poți acum începe prin a te gândi și într-o zi, tot gândindu-te, o să poți să-ți răspunzi și să-mi spui și mie... Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Pacatul e ceva impur, murdar, abject si putem savirsi ceva abject, raminind curati,daca bineinteles, curati suntem si, dimpotriva, putem fi puri in faptele noastre si murdari in noi insine. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) A gândi puțin nu înseamnă
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
dreaptă era considerată „cea bună”, adică mâna cu care ne închinăm, dăm binecuvântarea, dăm noroc etc. Dihotomia derivă din conceptul dualității „bine-rău”, în care stânga era invariabil asociată „răului”. Chiar și în prezent, în țările islamice, stânga este considerată mâna „impură”. Strictele precepte religioase interzic bunăoară atingerea mâncărurilor cu mâna stângă, utilizată îndeobște doar într-un anumit scop... igienic, în acele încăperi de o singură persoană în care tot omul merge pe jos. Tot ce ține de mâna stângă reprezintă, în
Agenda2005-37-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284189_a_285518]
-
rătăci nocturn într-o barcă, luând un țigănuș la bord, pe care îl învață "Tatăl Nostru". Se mută de la o gazdă la alta, lipsit de posibilitățile de a-și achita chiria. Iubește maladiv copiii, detestă maturii, urăște societatea nefastă și impură. Simplist, l-am putea numi un neadaptat din categoria învinșilor din proza lui Vlahuță și Delavrancea. El nu e însă un sentimental, ci un filosof cu pretenții intermitente de interpretare metafizică. Nu îi e de ajuns să se lamenteze și
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
crezut un animal hermafrodit și considerau pilozitatea lui o dovadă a lubricității...) . În 751, Papa Zaharia a decretat: „trebuie să evităm să mâncăm iepure, pentru că este lubric, cu vicii ignobile, care s-ar transmite la om dacă i-ar mânca impura carne“. În unele reprezentări artistice ale păcatelor capitale, desfrâul era ilustrat de iepure. De-a lungul timpului însă, iepurele a reușit să se impună, mai întâi în Germania, apoi și în alte țări catolice, ca unul din simbolurile Paștelui, alături de
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TÂRZIU Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului TÂRZIU e noapte prea târziu să plec, să rămân pictez vise pe țărmul murdar prin nisipul impur al gândurilor se strecoară iluzii apoi pleacă încet uneori mă așez la umbra sufletului prea obosit prea trist să pășesc mai departe într-o pierdere de alte gânduri culeg cuvinte noaptea așez stele pe cer într-un decor desuet plec
TÂRZIU de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385119_a_386448]
-
în ploiașteptun vis,un gândun valce vine,ce trece... XXVIII. TÂRZIU, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2143 din 12 noiembrie 2016. TÂRZIU e noapte prea târziu să plec, să rămân pictez vise pe țărmul murdar prin nisipul impur al gândurilor se strecoară iluzii apoi pleacă încet uneori mă așez la umbra sufletului prea obosit prea trist să pășesc mai departe într-o pierdere de alte gânduri culeg cuvinte noaptea așez stele pe cer într-un decor desuet plec
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
pășesc mai departe într-o pierdere de alte gânduri culeg cuvinte noaptea așez stele pe cer într-un decor desuet plec discret în tăcerea gândului nescris, nespus ... Citește mai mult TÂRZIUe noapteprea târziusă plec, să rămânpictez visepe țărmul murdarprin nisipul impur al gândurilorse strecoară iluziiapoi pleacă încetuneori mă așezla umbra sufletuluiprea obositprea tristsă pășesc mai departeîntr-o pierderede alte gânduriculeg cuvintenoaptea așez stele pe cerîntr-un decor desuetplec discretîn tăcerea gânduluinescris, nespus... XXIX. UN DRUM, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr.
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
și-a pierdut toată sensibilitatea față de Frumos și Adevăr. O fantoșă. Eremitul era - dintre toți - cel mai potrivit să devină un inițiat, avea o experiență, dar precis că s-ar fi împotmolit la ultima probă: ispita sexului. Eu sunt prea impur. Ce să fac? Să devin un hierofant? Să nu mai tânjesc după Caravella? Să nu mai uneltesc împotriva stăpânirii? Să devin un Mag? Un nemuritor? Sunt! CRONICA INFAMĂ îmi va fixa un loc în istoria literaturii: sunt conștient de valoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Se realizase În parte. Nu puteam să-l mai iubesc. Și cînd mă gîndesc că toată tinerețea mea crezusem fanatic... o divergență ideologică a fost de ajuns să mă facă să nu mai cred În predestinare. Doamne, din cîte substanțe impure se plămădește iubirea, din cultură, din politică, din religie, din infirmitate, din arivism, și cît de puțină spontaneitate și cît de puțin sex. Poate numai imbecilii și cei care au vocația sărăciei și anonimatului total să mai aibă parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]