300 matches
-
oceanul împietrit Mai deslușesc nostalgic cântul Ce-l îngâna un pribegit Misterios în joc de umbre Se strâng vibrații ce au sens S-alunge gândurile sumbre Născute în trecutul dens Imaginația ascunde Trăiri ce nu s-au consumat Atunci când legile imunde Au condamnat un exilat Cad frunzele luate de vânturi Căderea lor a renăscut, În toamne lungi, prin mii degânduri Speranțele din veac trecut. Virgil Ciucă București 3 decembrie 2015 Referință Bibliografică: Cad frunze / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CAD FRUNZE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342625_a_343954]
-
cum, pe aceeași rețea de socializare, intelectuali de mare calibru și profesioniști desăvârșiți, profesori universitari, excepționali pedagogi, foști consilieri prezidențiali și în cel mai bun sens al cuvântului eminențe cenușii ale celei mai înalte demnități în stat, distribuie texte la fel de imunde la adresa tinerilor care le-ar putea fi studenți. Tot din aceeași zonă de umbră sufletească ne încondeiază și lamura criticilor literari. Ce îi poate determina pe acești oameni să se poarte așa? Dar nu-i totul trist pe lume. În
Beciul gândirii () [Corola-blog/BlogPost/337978_a_339307]
-
În crângul plopilor semeți... O undă molcomă respiră Pe-un râu plecat în aventură, Dar apa lui nu se îndură A zăbovi,ci ea aspiră A se-mplini când i-e sorocul În altă apă,mai fecundă, Departe de viața imundă Ce-i adusese nenorocul. Pe mal,copii,cu inocență, Coc în nisip ouă de-acasă Și-n ziua ce mai e rămasă, Ei le împart,cu deferență Într-un alt loc,mai în aval... Rumeni porumbi în vatra-ncinsă Și
PE MALURI DE OLTEŢ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379531_a_380860]
-
valma pruncul cel curat, Mireasa albă, baba tremurândă Și tânărul ce n-a ajuns bărbat. Îți place, moarte, să-ți anunți sosirea, Cu groază să-i hrănești pe muribunzi, Dar vreau să înceteze hărțuirea Ce-o răspândești cu ochii tăi imunzi. Pe fruntea-ți odioasă și infamă, Pe fața nemișcată, ca o mască, O să-ți cioplesc adânc o epigramă Pe care ochii ultimi s-o citească Și când la ei te-oprești pentru popas Să-ți dea cu tifla și să
EŞTI, MOARTE, ÎNSETATĂ ŞI FLĂMÂNDĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374443_a_375772]
-
o subtilă respirație a dimineții de vară.”( Invenții) Volumul, unitar conceput, se axează pe arhetipul floral, un templu al florilor captivând sentimente, stări, o alegorie a realității de azi cu denaturările ei. Mesajul clar transmis de poetă se transcrie pe imundul contemporan, descătușat, paradoxal, în raiul florilor pe pământ, în locul unde florile și iubirea ar fi graficul funcției existențialiste. În acest grupaj, lirismul tăcerii și al însingurării este unul afirmativ, se implică manifest social, cuvântul metaforă revine cuvântare. Templul florilor- templul
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
Ediția nr. 1332 din 24 august 2014 Toate Articolele Autorului sunt lașe cuvintele părăsesc stârvul mirosind a tăceri au sensurile lor plurisemantizate ochii le sticlesc ca în haită devorând tipare sintactice (sp)arte mâini diafane de poeți coli nude lumi imunde scheletul cuvintelor este bine articulat se poate preschimba oricând într-o pisică languroasă miorlăind vers(atil) într-un lup bântuind insomniacii cu ghere ascuțite colți atavici sihastru al nopților eretice ființă diurnă cu blana amirosind a sânge dezarticulat cuvintele au
(LYCAN)TROP de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376414_a_377743]
-
Triunghiul bermudei gaură neagră Volume aplatizate în plan Plane înfășurate în linii Linii înfășurate în puncte Puncte sorbite de orbul punct zero Cronofag răsucind tentacule-n delir continuu Împresoară inimi sori ochi cuvinte flori Smog vâscos indivizi gelatina saprofite micelii Imunde orbenii amprente cerului caduc trucat Nici zbor, nici zări, doar hâde orgolii la mascaradă fundăturilor Omphalos de duzină pe tobogan Amețit de căderea-i zisă zbor printre mormolocii câtă frunzăiarbă Neștiind nimic de barbă ... Râul Constantinescu Referință Bibliografica: MONDO FIASCO
MONDO FIASCO de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376025_a_377354]
-
Triunghiul bermudei gaură neagră Volume aplatizate în plan Plane înfășurate în linii Linii înfășurate în puncte Puncte sorbite de orbul punct zero Cronofag răsucind tentacule-n delir continuu Împresoară inimi sori ochi cuvinte flori Smog vâscos indivizi gelatina saprofite micelii Imunde orbenii amprente cerului caduc trucat Nici zbor, nici zări, doar hâde orgolii la mascaradă fundăturilor Omphalos de duzină pe tobogan Amețit de căderea-i zisă zbor printre mormolocii câtă frunzăiarbă Neștiind nimic de barbă ... Râul Constantinescu ... Citește mai mult Peste
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
trebuie citite! Trebuie scrise fiindcă, dincolo de anecdotica lor individuală, de nota lor subiectivă, aceste cărți, ce ignoră în aparență beletristica, cumulează valențe documentare și de frescă socială, panoramând o lume vie, reală, lipsită de butaforie idilică, și inundată de o imundă suferință, față de care nu mai puțin imunda boemă riscă să devină o “prestidigitație” la modă. Într-o lume tot mai văduvită de repere paseiste, lume ce-și uită regretabil de repede propriul său trecut, proiectându-și în cine știe ce direcție viitorul
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
lor individuală, de nota lor subiectivă, aceste cărți, ce ignoră în aparență beletristica, cumulează valențe documentare și de frescă socială, panoramând o lume vie, reală, lipsită de butaforie idilică, și inundată de o imundă suferință, față de care nu mai puțin imunda boemă riscă să devină o “prestidigitație” la modă. Într-o lume tot mai văduvită de repere paseiste, lume ce-și uită regretabil de repede propriul său trecut, proiectându-și în cine știe ce direcție viitorul ei incert, astfel de cărți sunt, totodată
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
un copac, în ploaie, pe nu știu care star al muzicii rock, fie el și tentant hermafrodit, sau ciocnind pahare cu fotbalierii și cu managerii lor cu ochi albaștri, sau lăsîndu-se premiat de barzi mai mult decît literari, în chiar alcovurile lor imunde, sau bîntuind, omnipriceput, turnătorii și saivane, cu mîndra caschetă albă, inginerească pe-o sprînceană, sau... sau... Există codul sobru al taciturnului Rege Carol I, asumat de marea elită românească, cea care numai și prin comportamentul ei civilizat a făurit statul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la suprafață a nenorocirilor zilei, populația învățase destul de repede că unul era calvarul ei, altul clișeul retușat ce i se punea zilnic în față. Literatura sterpului realism socialist opera în același fel. Prin mercenarii ei, școliți la Moscova sau în imundele academii autohtone ale partidului. În cazurile, rare, ale îndepărtării de canon, aparținînd unor condeie care nu renuțaseră total la demnitate, cenzura avea serios de lucru: croșeta discreționar textele sau topea materia în pragul tipăririi. Pictura și sculptura își aduceau și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu se bagă nimeni în turuiala mizerabilă a ăstora doi. Ne uităm la ei, ca la niște exemplare dintr-un muzeu al neșansei noastre istorice. Din cînd în cînd, ne aruncă ocheade insidios-curioase, să vadă ce efect are pălăvrăgeala lor imundă. Nici unul. Muntele. Atît. Unde-i "societatea" de la Cumpătu? Ce densitate aveau "seriile" acelea, cu figurile lor fabuloase, cu prînzurile (pe bonuri) ca niște popote ale unei armate zurlii, cu serile (discret-subversive) ca niște șui spectacole, atunci inventate! Era o solidaritate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Din grupul pestriț dinspre bucătării, sări unu' cu gura. Un fost fotbalist (unul dintre cei ratați). Phii, ce era la gura energumenului hirsut! Toate spurcăciunile lumii. Parcă-l apăsase un alde Vadim pe buton și-acum își ținea preabineștiutul discurs imund. Muțenie generală și stînjenitoare. Marele poet, în dreapta mea, își duse paharul la gură și, înainte de a sorbi cu distincția-i notorie, îmi șopti: vezi? pegra asta, pe care comunismul a învățat-o că doar ea trebuie să... făurească istoria, ne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unui atare spațiu, oricum fascinant, vinetele tale angoase (probabil temporare)? Cu ce e de vină Berlinul că Nora Iuga, în trecere prin el, se află în pasă neagră. De reținut, oricum, acribia observației. Flanările fostei frumoase femei pe niște trotuare imunde, cu tentația aproape mărturisită de a fi acroșată de vreun gigolo musculos, sînt tratate cu rară acuitate. În aceste pasaje desăvîrșite, pînă și scîrba, pînă și epitetele groase, de trotuar, preferate de plimbăreața dezabuzată, dispar, făcînd loc unei lecturi de dragul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în idiomul nostru, al obișnuiților cu disconfortul. De parcă ivirea unei ierni confortabile din toate punctele de vedere ne-ar lua prin surprindere, ar contraveni obișnuințelor, nenorocitelor obișnuințe ale jumătății noastre de veac. Altceva. Vreau altceva. Să ies din hățișul ăsta imund. Să văd altceva. Ce? Urc la volan și, într-un sfert de oră, sînt în pădurile Bîrnovei. A nins. Doar aici a nins. Drum forestier: copaci de plumb, monumentali, un burete sfărîmat, o labă de iepure, un uliu fără cap
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de-acum definitivele gleturi, iar bănuții zornăind forte în portmonee, s-au consolat în condiția lor de "proști", cum îi și numise, de altfel, într-o zi de cocktail, frescangiul dă București. Acum, liniște. Da, dar la doi pași de imunda zîzanie parietală, în Muzeul de Artă din Palat, se află autoportretul de trufaș hdalgo al picturii românești: Baba. Ce rictus ucigător! De revăzut. Profilactic. 25 iulie În fond, orice "oră de istorie" e bună la ceva. Chiar și una falsă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
știm cum, dar după deceniul fericitei desprinderi de comunism, dialogurile cu baronii încă viață ai fostei nomenclaturi ne plasează, vrînd-nevrînd, în coșmar), cînd, deci, teleastul istoric ne îmbie astfel, atunci teleatenția noastră se justifică oarecum, iar curiozitatea aflării unor culise imunde ale dictaturii ne așază, de ce nu?, în curată aventură. Chit că în locul acestui soi de aventură am prefera mai degrabă deși frecvența lor e mult agasantă thriller-urile la modă. Oricum, mai simpatice. Pentru că, iată, ce cîștig poate avea spiritul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
redă primitiv și agramat discuția dintre dictator și George Călinescu (la cererea acestuia!!!) induce, în mic, drama unei întregi societăți decapitate. Tutuirea, ritos mitocană, a timoratului scriitor arată, în mic, relația de grosieră subordonare a întregii populații ciocănarului ieșit din imundele subsoluri. Cu Ceaușescu apar și "nuanțările". Predecesorul, aplatizîndu-i relieful, îi ușurează ambițiosului pantofar dezbrăcarea tunicii stalinist-maoiste și trecerea la costum. Iar cînd paranoia se va instala definitiv, costumul va fi asezonat cu sceptrul monarhic. Într-o imagine ce a făcut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mistificatorul cu permanentul lui zîmbet Divertis își bifează sistematic în hîrșita agendă partinică mai toate nesperatele vise. De ce nu l-ar bifa și pacesta: la braț cu Regele! (E aici, desigur, puseul psihanalizabil al tînjirii, măcar și în subconștient, a imundului activist la noblețea coroanei. Ar fi putut da lovitura și să rămînă personaj autentic al istoriei: să reinstaureze monarhia, să-i redea României statutul ei legitim, anulat brutal de invazia țării în care s-a școlit; da, dar pentru asta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o alterare lungă și brutală a tradiționalului stat românesc de către un comunism care, aici, în spațiul ce s-a mîndrit cu unicitatea lui latină, a proliferat mult mai habotnic decăt la vecinii slavi. Viciindu-i ființa profundă și scoțînd din imunde afunduri la suprafață o pătură care a avut obrăznicia să se priceapă la toate. Nepricepîndu-se la nimic. Decimarea elitelor competente: cu asta s-a ocupat ocupantul de după război, dar și mai abitir acolitul emanat din pegra tuturor scursurilor. E de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și proza acestuia sunt examinate fără concesii si complezențe, dar și fără durități față de scăderile, în plan sociologic mai cu seamă, ale romanelor scriitorului. Prezentat ca un autor al marilor contraste, Zaharia Stancu este înfățișat printr-o dublă aspirație: „către imund și către diafan, cu disponibilitate egală pentru lirismul cel mai pur și pentru pamfletul cel mai truculent”; tocmai pamfletul exagerat dăunează însă echilibrului artistic al scrierilor sale, coborându-le adesea la nivelul unui stânjenitor parti-pris ideologic. Creația lui Zaharia Stancu
CRAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286468_a_287797]
-
întregi”, acumulată de străbuni, robi, căci nu au putut ajunge la Logos. Hrisov postum al înaintașilor petrecuți în obscuritate și dizgrație, cartea poetului e rodul unei munci îndârjite cu verbul, a cărui forță taumaturgică vine din transmutarea veninului și a imundului în lumină spirituală: „Din bube, mucigaiuri și noroi/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi”. Cuvinte potrivite a fost gândit ca un itinerar sacru: căutarea dumnezeirii, supremă împlinire pentru om. Cu toate că și alte teme (iubirea, trecutul) sunt implicate aventurii capitale, asumarea
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
originar sau măcar cel rămas aproape de divinitate. Atenianul originar a fost un astfel de om bun, până când o decădere morală i-a alterat natura autentică, sau mai bine zis, a acoperit-o, asemenea chipului lui Glaucos, cu aluviunile și depozitele imunde ale trecutului apropiat. Întâlnim, așadar la Platon, pentru prima dată în istoria ideilor, teza că a restaura Cetatea bună înseamnă a restitui chipul autentic al umanității, lucru dezirabil fiindcă omul, în făptura sa originară, este bun, deoarece a fost creat
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
devenit un muzeu, un memorial, nemaifiind o Închisoare ca atare. Dar la Gherla, de pildă, când rugăm autoritățile penitenciare să ne deschidă vechea „Zarcă”, sau ceea ce a mai rămas din ea (aceasta nu mai este folosită astăzi, Întrucât condițiile sunt imunde; spațiul acesta este undeva la subteran, dar se mai păstrează totuși ca relicvă a vremurilor trecute), comandantul ne spune Întotdeauna: „Dar de ce vreți să mergeți acolo, că nu mai e folosită Zarca”. „Vreau să vadă cum arătau Gherla și Sighetul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]