195 matches
-
-i în el. Un bufon al existenței sublunare, mimând, prin gesturile sale de un nonsens superior, incoerența vieții înțelese în simpla ei liniaritate și necesitatea stringentă de a investiga „un tainic deasupra și dedesubt“ care îi scapă. Această stranie și inactuală umanitate a poeziei sale i-a dat un aer inconfundabil în cadrul generației ’80, datorită căruia Nichita Danilov este astăzi unul din cele patru-cinci nume ce se rețin dintr-o pleiadă poetică altădată mult mai numeroasă. Poezia daniloviană satisfăcea unul dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
creștine împotriva păgânismului. 3. La obiecția lui Ipatie al Edessei, ce refuza să recunoască vechimea corpusului în fața monofiziților, care o susțineau, Stăniloae răspunde: scrierile lui Dionisie n-au avut o circulație foarte răspândită până în secolul al VI-lea, din pricina caracterului inactual al teologiei pe care o răspândeau. Difuzarea lor s-a făcut doar în cercuri restrânse de intelectuali. 4. În ceea ce privește impactul monahismului cu forma mentis a autorului corpusului, Stăniloae susține că ar fi putut exista o formă de monahism incipient înainte de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
decât cel propriu unor dezastre și întâmplări nefericite. Nu apar astfel în chip elementar, frust, în ordinea nemijlocită a vieții. Căci se constituie sub o altă intenționalitate, secundă sau elevată, eventual liber de orice intenționalitate. Ne atrag uneori către cele inactuale, în sensul nietzscheean al cuvântului. Nu înseamnă că nu cunosc forme vulgare sau decăzute, o anume violență uneori. Doar că privesc lumea sensului în alt mod decât cel obișnuit. Iar relevanța lor în viața unuia sau altuia dintre noi ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și, din câte constat, mai durabilă decât slăbiciunea pentru Don Quijote, nu găsesc, uitîndu-mă în urmă. Oare rolul decisiv să-l fi avut întîlnirea cu marea? Pe lângă faptul că la mare am descoperit "lumina clasică" și tentația de a mă simți inactual, aici mi s-a clarificat o credință pe care am exprimat-o până acum tatonând nuanțele, fără să o fi formulat niciodată tranșant. Nu voi pretinde ca Oscar Wilde că "singurii oameni adevărați sunt cei care n-au existat niciodată
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
este amintire directă și ce este amintire livrescă în imaginea mea despre locul unde oficia Pythia. Aș vrea să mă lămuresc. Poate arunci voi ști mai bine ce este Grecia pentru mine, o țară sau un mod de a fi inactual. Am ieșit, totuși, până la urmă, în oraș. Pe o stradă din Izmir, stăm la o masă, în fața unei cafenele, Țeposu, Marius Ghica și eu. E frig. În jurul nostru, pietoni. Țepo-su zice: "Eu, în orice loc mă duc, mă integrez imediat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
excepțional și, în orice caz, cred că nu se mai găsesc doi îndrăgostiți având astfel de preocupări, susținute cu atâta răbdare și pasiune. Pentru cei mai inteligenți, care pun mare entuziasm în chestiuni tot așa de importante, Racine rămâne un inactual, iar noi, preferând pe Racine, ne îndepărtăm și mai mult de ceilalți. Ioana explicîndu-se prin Hermiona, dând în mijlocul unei analize personale un argument luat din psihologia fecioarei imaculate, apare și mai ireală pentru cineva care ar cunoaște-o. Dar eu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a lui Eminescu, că așteaptă să fie invitat pentru a proiecta aceleași filme de avangardă și că va reveni la scrierea în limba română abia atunci cînd editorii bucureșteni îi vor tipări volumele neapărute: Imagini și scriitori români, Caietele unui inactual, Probleme vesele, Ferestre spre Europa, Dialoguri, un studiu despre esteticianul Walter Pater (cel care i-a inspirat lui Fondane ideea „artei religioase” a amicului Brâncuși...) și volumul de poeme Priveliști. Doar ultimul va vedea lumina tiparului în România interbelică... Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
De la mama sa, germană, păstrează o anumită rigiditate, o mască aristocratică, rece, și e prin excelență antiretoric, într-o țară și într-un moment istoric dominat de mistica orală revoluționară. Când vorbește, își măsoară gesturile, își cumpănește cuvintele. E un inactual. Și din nefericire pentru partidul regenerator, prietenul și colaboratorul lui Hintze Ribeiro e un cărturar cu solidă reputație științifică: Julio de Vilhena, autor al unui erudit tom, Rasele istorice din Peninsula Iberică. Julio de Vilhena rămâne întotdeauna pe al doilea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în toate domeniile. Era un om urât de revoluționari pentru iscusința sa de sforar și intrigant politic. La Cameră, era temut pentru că ataca întotdeauna, iar atacurile sale erau îndreptate împotriva persoanelor. Doctrinele nu-l interesau. Cât de sterpe și de inactuale erau partidele de guvernământ o dovedește nu numai crescânda popularitate a mișcărilor revoluționare și republicane, ci chiar procesul de dezagregare ce are loc în sânul acestor venerabile partide. Tinerii progresiști și regeneratori înțeleg că momentul istoric îi depășește, iar pentru că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
una imaculată. Cerul înstelat - această mare de candeli. Până și jungla are ceva însăilări de principii morale. Pe pământ, lumina izvorăște din mesteceni. Catastrofele naturale țin, probabil, de orgoliul pământului. Numai pe malul lacului din pădure mă simt adânc și inactual. Natura încă ne acceptă. Dar cu tot mai multe dispense. Principalele minuni aparțin naturii. Torni în vie apă și iese vin. Everestul - acest supozitor al cerului. Aerul curat înviorează sângele, dar alterează vinul. Botișorul mieilor miroase a suc de primăvară
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
R., „ore de navigare sub tropic”, duși de alizeul fierbinte scăpat din „tolba lui Eros” (nu a lui Eol, zeul furtunilor!). Transcriind expresii ori fraze puse pe hârtie de P.H.L. acum vreo 50 de ani, nu am deloc impresia de inactual sau perimat. Ce poate fi desuet în povestea repetată mereu, de mii de ani, de mii și mii de perechi umane infiorate de dorința contopirii în același vis, în același gând și în același impuls, acela al acuplării! Este ceea ce
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
A lăsat-o în stradă, i-a luat casa de protocol. Sîntem în cap de mileniu, Iordana Marievici. O eliberare de intoleranță ar... Răbufnesc. Sînt mai enervată decît ar trebui să fiu: Sine ira et studio? Găsesc că e complet inactual dictonul ăsta, cîtă vreme ni se servesc astfel de "restaurări". Nu, Șichy, nu-i cazul să ne eliberăm de intoleranță. Nu încă. Despre ce intoleranță ar fi vorba cînd acceptăm tot felul de demitizări și remitizări? Istoricii euroatlantici*** fac un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
român, București, Editura Humanitas, 2005. Bernea, Ernest, Civilizația română sătească, București, Editura Vremea, 2006. Bernea, Ernest, Îndemn la simplitate, București, Editura Vremea, 2006. Bernea, Ernest, Dialectica spiritului modern, București, Editura Vremea, 2007. Bernea, Ernest, Meditații filosofice. Note pentru o filosofie inactuală, București, Editura Predania, 2010. Bernea, Ernest, Criza lumii moderne, București, Editura Predania, 2011. Crainic, Nichifor, Cursurile de mistică, Sibiu, Editura Deisis, 2010. Deleanu, Paul Costin, Ideea Românească, București, Editura Criterion Publishing, 2007. Eliade, Mircea, Images et symboles. Essai sur le
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
id=”1”>A se vedea Virgil Nemoianu, O teorie a secundarului: literatură, progres și reacțiune, în românește de Livia Szász Câmpeanu, Editura Univers, București, 1997, pp. 11-71. </ref> Există, negreșit, un temperament moldovenesc, contemplativ, tradiționalist și, deci, statariu, visător și inactual, care, în domeniul creațiunii poetice, sa ridicat la cea mai înaltă expresie artistică, pe când, în domeniul vieții politice și economice, prin rezervă și imobilitate, sa pus întro vădită inferioritate. Acestui temperament i se datorește rolul pasiv și mai mult critic
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
pe care le permite literatura” În modernitate. Les Antimodernes apare astfel ca o continuare a Celor cinci paradoxuri ale modernității (1992) prin ipoteza unui ultim paradox, formulat astfel de autor: „Adevărații moderni sînt cei care rezistă modernității.” Există aici sugestia „inactualului” ca principală categorie a discursului modern, dar și a noțiunii de „dedoxifiere”, trăsătură care caracterizează, conform Lindei Hutcheon, postmodernismul. Nu e greu de explicat de ce modernul este numai acela care rezistă modernității: În momentul În care moda cere să demistifici
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe Chateaubriand, pe Renan, pe Bloy, pe Paulhan și pe Gracq. Un singur lucru ascunde - pe jumătate doar - autorul Demonului teoriei: inspirația barthesiană a noțiunii de „antimodern”. Este vorba despre tînărul Roland Barthes, fascinat În anii ’40 de autorul Considerațiilor inactuale. Pe de altă parte, putem vedea În antimoderni o replică a postmodernilor. Originalitatea demersului lui Compagnon n-ar trebui scăpată. Criticul, metamorfozat În istoric al ideilor, demontează În primul rînd clișee ideologice apodictice: dacă modernitatea e și reacțiune - și e
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Însă În momentul În care antimodernii, numiți de Julien Gracq, excepționalul autor al Țărmului Sirtelor, „reacționari de șarm” (explicitează Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii, reacțiunea contra reacțiunii, sau ironia reacțiunii și recalificarea pesimismului”) Își iau discursul - șarmant de inactual - „În actual”; și, mai ales, cînd publicul nu vrea să vadă „șarmul” reacțiunii, ci „acțiunea” reacțiunii: nu să admire o compoziție pictată, ci să intre În atmosfera unei scenei de luptă reprezentate și, acolo, să se ia la trîntă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În raport cu ideea recentă de literatură, ca practică scripturală conștientă de propriile convenții și deci autosubversivă. Din perspectiva teoriei literaturii o disciplină foarte nouă și totuși muribundă astăzi Michel Houellebecq nu este un scriitor postmodern, nu este un scriitor cultiva: deci inactual, ba chiar desuet. Narațiunea curge În șuvoaie limpezi, neologismele, puține, au Întotdeauna o funcție explicativă, niciodată estetică, nici o adiere de giumbușluc tehnic nu se face simțită, spre plăcerea sau Îngrijorarea eventuale ale cititorului. Asta pentru că pe scriitor Îl interesează sau
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
condiția de individ deleuzian - mecanic și satisfăcut - sau chiar rousseauist - original, pur, natural - cît și să se integreze ca zoon politikon În societate: „Spirit prea rafinat și civilizat pentru această lume sălbatică, impregnat de bune maniere, de o reținere devenită inactuală și totuși singura condiție a respectării conveniențelor. S-a jucat o dramă al cărei cîmp de luptă am fost eu. Cine n-a căzut În ispita de a contempla bătrîna Europă al cărei cel mai mic farmec Îl amintește pe
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se vede obligată să Îl vulgarizeze. Pierre Michon, Jean Echenoz, Eric Chevillard, Pascal Quignard Își oferă luxul de a scrie unui cititor elitist, care ascultă muzică clasică, pasionat de istorie, nostalgic după expresia indirectă și reprezentarea sugerată; omul unei culturi inactuale. Or, aici se manifestă paradoxul care face ca instituția literară franceză să importe mai mult decît exportă și pe cititorul francez să consume din ce În mai multă literatură străină În detrimentul celei franceze. Construcție care are la bază criteriile axiologice
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
putut să pară nu numai adevărate, dar și politicoase, blajine. Negativiști, tinerii epocii vor formula altele mult mai „rele”. „în afară de unele excepțiuni putînd fi numărate pe degete - avea să scrie peste cîțiva ani Eugen Ionescu -, breasla cea mai incultă, inertă, inactuală, nepregătită dintre toate breslele o constituie, oricît pare paradoxal, profesorii și mai ales profesoarele. (...) Cancelarii întregi am văzut fără nici un profesor cult”.3) Cine stătea să judece situația în amănunt, să releve „excepțiunile”? La distanță de timp, noi o putem
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
al tinerilor, interesați direct de asigurarea unui viitor „verde“. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Particularitățile de construcție a unui personaj dintr un text narativ studiat, apar ținând lui M. Sadoveanu: Baltagul INTRODUCERE: Personajele sadoveniene Deși personajele sadoveniene pot părea inactuale, eroii marelui povestitor se salvează totuși întrun orizont mitic atemporal ce poate capta atenția tinerilor lectori din secolul XXI. În romanul Baltagul, de pildă, Mihail Sadoveanu își construiește perso najele în acord cu un canon al realismului mitic și simbolic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
modernă a Otiliei, G. Călinescu depășește stereotipia personajelor feminine din proza românească, contribuind la ascensiunea spectaculoasă a unor eroine moderne în primplanul romanului interbelic. - VARIANTA 12 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Virgil Mazilescu, prefață) 1. sinonime neologice: vechea - perimata, vetusta, inactuala; ademenesc - tentează, seduc. 2. Absența majusculelor în textul citat este o formă emblematică a distanțării de poetica tradițională, motivată de intenția de a înlocui vechile convenții (genul liric semnalat prin convenționala majusculă la începutul fiecărui vers, prin paginarea speci fică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dezordonată de autodidact fără alegere, cu apucături enciclopedice, dar mai ales îndreptată în domeniul trecutului și inutilului. Inconformismul lui nu era numai teoretic ca la tatăl său, ci integral. Matei n-a fost numai un revoltat, ci și un învins; inactual, se refugiase în studii himerice, în heraldică, în miniatură, în genealogie, în tot ce-l putea îndepărta de ritmul prezentului. Încă de mult își crease un personagiu exterior și interior, izolat și singular; nu știu întrucît și-l studia, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
satisfăcea." Complexul portret realizat din lumini și umbre rembrandtiene e al unui exilat în această lume, al unui Don Quijote tragic, al unui vînător de iluzii; sufletește, e un alchimist năzuind să asocieze timiditatea și orgoliul, izolarea și revolta, inutilul și inactualul, postura de fanariot decadent și cea a spiritului imperial bizantin; această coabitare dihotomică pur-impur, nobil-ignobil o percepe Vasile Lovinescu ca un izvor al dramei interne ce se va distila în frumusețea stilului matein: Nimic mai cutremurător, mai izbăvitor pentru Mateiu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]