219 matches
-
are câte o tresărire, dacă vă aduceți aminte, atunci când vorbește despre "Orfeul negru", Senghor; dar aici este, de fapt, o naivitate; el credea, cu alte cuvinte, că o anumită întrebuințare a cuvântului, ca atare, fără vreo angajare precisă, ba chiar incantatorie - dar care, în acel context, nu era dependentă de poeți -, putea ajunge să fie revoluționară. Un exemplu: în anii șaizeci, la Montréal, simplul fapt de a fredona un cântec franțuzesc pe stradă era un act contestatar, chiar subversiv. Cu alte
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
dovada iluziei în care trăiește personajul. Se înțelege că "întâmplarea" este un prilej de a vorbi despre intenția autorului, despre sufletul pus de autor într-un text, despre originalitate, despre actul literar în sine, despre "cuvintele misterioase, magice, cu semnificații incantatorii care ne locuiesc". În final, personajul - narator își găsește eliberarea de sub tirania scrisului. Renunțarea la scris înseamnă conștientizarea faptului că Majestatea sa Viața scrie o carte sublimă, "iar singura formă de lectură a ei este trăirea..."
Sublinierile autorului by Gheorghe MOGA () [Corola-journal/Journalistic/7013_a_8338]
-
de particulare ale acestei picturi este peisagistica. Transparențele atmosferei, ritmurile cromatice și jocurile densităților i-au oferit artistului un spațiu vast și exclusiv pentru exercitarea visului în plină realitate și pentru disoluția lumii reale într-un univers armonios, suav și incantatoriu.
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
propunând o ipoteză (și, totodată, o sistematizare) consistentă asupra istoriei literare postbelice, marcată, însă, pe alocuri de parti-pris-urile specifice unui adept, precum în locul în care vorbește despre existența unui model «mult mai nociv» în poezie, care «relua modelul solemn și incantatoriu, ca și expresionismul metaforic al poeziei blagiene»” (p. 162). Să repunem lucrurile în context. Pe de-o parte, cartea la care se referă Sanda Cordoș are nu mai puțin de cinci sute de pagini. Pe de altă parte, ea este
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
între trecutul modernist și deja presimțitul viitor postmodern. Celălalt model, mult mai nociv, este cel ardelean, de asemenea modernist, care, prin poeți ai anilor ’60 ca Ioan Alexandru sau Gh. Pituț și prin echinoxismul anilor ’70, relua modul solemn și incantatoriu, ca și expresionismul metafizic al poeziei blagiene. De aici neoexpresionismul anilor ’80, care, dacă a dat și poezie valoroasă (în cazul lui Ion Mureșan sau al lui Liviu Ioan Stoiciu), rămâne totuși sursa eșecului celor mai mulți optzeciști ardeleni.” Nu e nevoie
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
corpusul unui tip de discurs pentru ca, folosindu- l, să îndepărteze materialul considerat excedentar și să-i degaje energia interioară. Prima poezie are muzicalitatea eminesciană, pe un tipar popular el însuși lucrat de marele romantic, în sensul unui esențial repetitiv și incantatoriu. Versul e scurt și plin de vocale, suita venind cu un fel de legănare (a pruncului și a mortului, deopotrivă) peste apa care duce „unde nimeni nu mai plînge/ unde nimeni nu mai geme”... Cele două versuri din strofa finală
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
mei amîndoi/ a putut trece o ființă vie/ și nevătămata s-a întors înapoi?" - Vindecare). Altădată, privirea nu acționează nici asupra lumii, nici asupra ei înseși și nici nu contemplă pur și simplu, ci, încețoșata, lasă sinele să se .ardă incantatoriu într-un peisaj lăuntric obsesiv (Ceață). Ca si privirea, cuvîntul îi apare poetei deopotrivă ca obiect și ca subiect al acțiunii poetice: cuvîntul poate fi născut de poet doar dacă la rîndul sau acesta îl rostește pe poet (Cuvînt). Aceeași
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
mise en abîme al acestei cosmogonii concertate, pare să găzduiască Aleful lui Malick, este picătura din vastul ocean, înzestrat cu darul reflecției asemeni oceanului gânditor din Solaris al lui Stanislaw Lem. Această reflecție o auzim pe șoptite, într-o transă incantatorie, expresie a unui monolog interior, de la o parte din membrii familiei O’Brien: domnul O’Brien (Brad Pitt), doamna O’Brien (Jessica Chastain) și fiul cel mare, Jack, prezent într-o dublă vârstă, copilul care înaintează anxios spre adolescență și
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
și lui Salvador Dali cu efectul suprarealist știut. Plagiatul nu e însă în firea lui Ion Barbu, - cred că ar fi și cronologic exclus. în orice caz, inspirația poetului român, cert originală, este desăvârșită într-un stil de baladă sublim incantatorie ce ar fi dat Construcției, ipotetice, un accent muzical perfect organizat, autentic, fără acele fuites... fără acele scăpări ilogice tipic surealiste lipsite de vreun consens social, fără miezul profund de care tocmai vorbeam, de gălbenușul primordial, de acel ceas galben
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
cuvintele sunt pe ducă// orbecăind// am nevoie de ele vii/ neparfumate/ să-mi spele/ greșeala cea cu fapta/ sau cu gândul.// dar și cuvântul/ greșeală, e, astăzi,/ greșit// aerul se sufocă/ din pricina mea. (Astăzi, ...nici o scăpare). Poemul pare a fi incantatoriu și hipnotic, o lungă zicere în egală măsură spontană și premeditată, ca și cum dicteul automat s-ar amesteca indisolubil cu cea mai atentă și minuțioasă arhitectură poetică, acest amestec stând sub semnul unei subiectivități trăite din exterior. Ca și cum ființa se privește
Prezentul de ieri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10235_a_11560]
-
Molto, Largo), în care „bucățile” se înlănțuiesc fără pauze, fără opriri, fără titluri, curgător, poemele fiind doar numerotate și succedându-se unul în continuarea celuilalt, fără delimitări grafice. O astfel de structură poetică melodică (și care mizează pe efectele sonore, incantatorii ale repetițiilor, fie că este vorba de structuri lexico-sintactice sau de leitmotive obsedante) nu se poate livra pe bucăți, este bună ori în ansamblu, ori deloc, te fură, la lectură, cu totul, sau te refuză total. Cu siguranță, poezia Medeei
Din moarte by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5298_a_6623]
-
subtile maladii colective. Atunci cînd arta mai obosește sub povara utopiilor, cînd fervoarea aspirațiilor o istovesc și luminile absolutului îi veștejesc retina, ea se transformă subit dintr-un viguros exercițiu proiectiv într-o vehementă întreprindere reactivă. Transei mistice și vorbitului incantatoriu în limbi, li se substituie, fără prea multe regrete și cu precauții minime, activismul civic, protestul public și denunțul moral. Din sacerdot al perfecțiunii și din amant nesățios al inspirației, artistul devine o biată instanță rece, cap limpede și acuzator
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
cum se spune, arma la tureatcă, poetul nu se sfiește a o folosi cu grație, dezarmându-i pe prieteni și punându-i în gardă pe dușmani. Cuțitul, piatra și lemnul constituie elementele de bază din care se construiește printrun efort incantatoriu, șamanic, poezia sa. Sunt elemente durabile ce au menirea să ducă mesajul poetic dincolo de „mode și de timp”, spre Olimpul înconjurat de umbrele strămoșilor risipite în frunze, în iarbă, în ape și văi. Din când în când, în peisaj apare
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
Gabriela Ursachi Ieșit parcă din matricea de semn și sens a iezuitului de secol XVII,1 căruia harul divin i se relevă prin incantatoriul Amore more ore re,2 Șerban Foarță, el, născut la 8 iulie 1942,3 împlinește 60 de ani. Mallarmé-ean dovedit (și) prin traducerea unui prețios Album de versuri, inventează, lui-même, grimoare 4 lipsite de rigoare morfo-sintactică, în folos pictural (pictopoezia
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/15025_a_16350]
-
dispar din peisaj. Semnificativ este și faptul că singurul gen prezent este poezia. Dincolo de faptul că, în primii ani ai ocupației sovietice, oferta de proză era în general mult mai slabă, poezia era preferabilă în primul rând pentru calitățile sale incantatorii implicite și pentru accesibilitate (prin definiție un gen elitist, poezia va fi văzută în anii proletcultismului, în mod paradoxal, drept genul literar cel mai apt să se adreseze maselor). Mult mai expusă decât proza șabloanelor și rețetarului, poezia proletcultistă se
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
am așezat pe pat, m-am uitat atentă în jur, încercând să-mi explic ce se întâmpla. Din toate părțile camerei, tablourile Ioanei îmi sorbeau pri virile în adâncul lor vrăjit. Îmi trebuia un timp să mă smulg de sub puterea incantatorie a acelor culori care încet-încet mă subjugaseră. — De ce picturile tale sucesc mințile privitorilor? am întrebat-o în ultima vizită de seară, înaintea plecării acasă. Eu aduc pe pânze lumea viselor. Când pun culorile, ele încep să cânte. Un tablou trebuie
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
probă, a șasea, cifră ce îmbracă aceeași încărcătură simbolică a maleficului, asociat minciunii și răului în lume, este un model de exorcizare a răului prin logos. Apelul se face la copii, simboluri ale purității, pentru rostirea “blastămurilor părințești”, cu valoare incantatorie: “băieții încep a curge toți, care dincotro cu blastămurile părințești în mână.” În final se produce o demitizare a simbolurilor cu care au fost învestite personajele. Dacă în prima etapă a drumului, fabuloasă este prostia lui Dănilă, în ultima etapă
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
tânăr"... Elementele concesive sunt grăitoare: precedate de câte un "deși", "chiar de", "oricât mi-ai spune", apar secvențe neliniștitoare ce aduc riduri sub ochii atât de vii ai protagonistului. Apoi, tinerețea se trăiește, nu se declară. "Sunt tânăr", repetiția aproape incantatorie cu care debutează fiecare strofă, indică, mai mult decât o realitate biologică incontestabilă și o stare de spirit construită pe ea, o spaimă secretă a ființei. Eroul liric, atât de combativ în aparență, își face curaj în forul său interior
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
este, în subtext, un imn închinat culorii. Adică existenței, adică vieții. Și în mod esențial, rațiunea sa pedogogică stă tocmai în această componentă subtilă, în această capacitate de a oferi aceleiași priviri și natura geometrică a culorii, și funcția sa incantatorie.
Culoarea, între geometrie și incantație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6654_a_7979]
-
cu gheare, de bețivi sau scandalagii. Casa vagon, din „romanul vagon“, este o „casă rea“, un loc din care fetițele (și apoi femeileă Anei Maria Sandu vor să evadeze. În prima parte a romanului, cititorul plonjează în copilăria magică și incantatorie a Ilenei, fata din casa vagon ajunsă pe fundul ușiței, apa purificatoare. Pe fundul ușiței, Ileana „avea impresia că apa pe care o înghițise o spălase bine pe dinăuntru, o lustruise până nu se mai vedea nici o urmă, așa că o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
versul, atunci când cuvintele se produc "pentru ele însele", când vorbirea se află "trimisă înapoi în ea însăși". Din același limbaj se naște teatrul, când cuvintele se produc în afara lor, când o forță centrifugă le antrenează într-un soi de exhibiționism incantatoriu. În poezia Alegorie, figurile de stil se ramifică baroc, astfel încât spectacolul înfrățirii dintre pământ și cer ("teatrul") se interiorizează, se spiritualizează, pătrunzând în limbajul alegoric ("versul"): Unul în brațele celuilalt dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea Tatăl prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
este vorba de o aventură a privirii. Devenirea ființei conduce poetul spre câștigarea unui tărâm muzical, al interiorității absolute. Limbajul poetic își caută un drum spre sine în primul rând prin sonoritatea sa, care îi asigură o spiritualitate autarhică și incantatorie. Dar tocmai sunetul împinge sensul dinăuntru în afară, din spațiul închis, al limbajului (propriu damnatului) spre cel deschis oglinzilor (propriu cabotinului). Însă noi am convenit deja că oglinzile asigură imaginii o mișcare retractilă, de apropiere față de subiect, până la confuzia totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de sus, așa cum nu reușim noi să facem decât în momentele de grație sau de mare suferință, nu e numai mutat pietre dintr-o parte într-alta, nu e numai mitul lui Sisif, ci un soi de melodie repetitivă și incantatorie. Și ce o face tragică îi dă în oglindă măreție. Și atunci poate chiar suntem în stare să aducem ploaia sau să scoatem soarele dintre nori. Partea interesantă e că nu știm niciodată sigur. Plecând de la tema unei comunități/umanități
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
am recitit-o În după-amiaza asta, altfel n-aș fi știut ce să-ți răspund. Eu sînt timidă, François...“. Rostise numele meu! Nu mă cunoștea propriu-zis, dar mi se adresase spunîndu-mi François! În gura ei, numele meu devenea o formulă incantatorie. Am descoperit În seara aceea că va fi suficient de acum Înainte ca o femeie să-mi rostească numele cu voce tandră pentru ca totul să se dea peste cap, iar eu să mă Îndrăgostesc instantaneu, chiar dacă mai apoi era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
zece, stând drept, În picioare, În periscop, În timp ce, pentru a-mi pune sângele În circulație, mișcam Încet și lin picioarele, ca și cum aș fi urmat un ritm afro-brazilian. Să mă gândesc iarăși la anii din urmă lăsându-mă În voia ruliului incantatoriu al atabaques-urilor... Poate ca să accept revelația că fanteziile noastre, Începute ca un balet mecanic, acum, În templul acela al mecanicii, aveau să se transforme În rit, posesie, apariție și dominație a lui Exu? Alaltăseară, În periscop, nu aveam nici o dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]