220 matches
-
filosofic-sentimental, însă eșafodajul, complex până la obositor, nu rezistă la o nouă lectură, suspansul fiind subminat de previzibilitatea geometriei actanțiale și de tezismul irespirabil al intrigii. Un exemplu în acest sens: toate cele șapte capitole poartă numele femeilor în care se incarnează "Eva", cea sortită să împlinească iubirea adamică. Cuplul de îndrăgostiți Toma Novac-Ileana parcurge, precum ați intuit deja, șapte existențe succesive, consumate întru eros și încheiate violent și oribil. De vreme ce de fiecare dată dragostea are un deznodământ tragic, acest fapt nu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
acesteia: "[m]ecanismul fantasticului, schimbarea insesizabilă de planuri, echivocul dintre real și ireal, întreținut pe tot parcursul narațiunii cu subtilitate" (1978: 204). De aceea, desigur, opera nu este străină de elemente biografice. Gheorghe Cunescu precizează că setting-ul narativ al nuvelei incarnează pădurea și moara din Didești, satul natal al scriitorului (1982: 50), pe care acesta le descrie cu minuțiozitate și aplomb. Mai mult, o minimă investigație poietică ar furniza detalii suplimentare interesante. Într-un text cu tentă autobiografică, publicat imediat după
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
desele dialoguri cu care este presărată acțiunea romanului par a fi principalul vector al tramei, care evoluează direct proporțional cu informațiile ce transpar din schimburile de replici. Această structură dramatică a cărții îi accentuează caracterul vizual: personajele par a se incarna sub ochii lectorului, care privește, terifiat, cum acestea cad pradă, pe rând, influenței malefice a revenant-ului. Există, în partea a opta, semne că natura însăși din preajma conacului este contaminată. Țânțarii, metonimii litotice ale vampirilor, sunt animați de sânge, ca pulsație
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a face cu diavolul în persoană, cred că este perfect plauzibil să ne confruntăm cu o reificare a contactului subtil dintre Egor, ca entitate vie, și Christina, ca entitate moartă proximitatea celor două forme dă naștere la o progenitură ce incarnează teroarea pură și care eludează orice tentativă de conceptualizare. Altfel spus, pictorul este bântuit de materializarea propriei terori subliminale, proiectate în exterior. Oricum, acesta nu asistă pasiv la asaltul strigoiului și decide, în capitolul următor, să-i reziste. După vizita
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
există într-un univers aparte; ele nu sunt situate de o manieră precisă, fie în spațiu sau fie în timp"90. Într-adevăr, omisiunea deliberată a unui context bine precizat face apel la o accepție arhetipală a acestor apariții feminine incarnând figuri mitologice precum Astarte, Venus sau Mnemosyne. Figuri care lasă să transpară fascinul terifiant al numinosului așa cum îl definește Rudolf Otto. Cu toate acestea, pictura lui Burne-Jones avea să cunoască un succes internațional în ultimul deceniu al secolului XIX. Exemplul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
malefice, vampirice, curmând viața"356. În mod evident, ceva s-a schimbat în tratarea unor personaje precum Salomeea sau Judith, prima emblematică pentru instrumentalizarea seducției în vederea uciderii Sfântului Ioan, asociată exercițiului propriei sexualități opuse spiritului și sfințeniei, pe care le incarnează Sfântul Ioan Botezătorul, iar cea de-a doua reprezentând un elogiu adus feminității ca element activ, salvator, unde sexualitatea și seducția au o valoare pozitivă, reinvestite la nivelul unui discurs politic și cultural. Pentru Viena fin-de-siècle, Viena somațiilor tragice, cultura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și reprezentării decadente. Rodolphe Rapetti descoperă această "misoginie fascinată" vehiculată de ipostazele feminității prezente în arta plastică, deopotrivă cu o idealizare a corpului feminin decantat de energiile libidinale până la epura spectrală menită să ofere o contrapondere expresiilor volitive ale libidoului, incarnată de femeia fatală. Femeia apare deopotrivă ca un vampir sexual și ca o ființă vampirizată, emaciată, clorotică, de o hipersensibilitate ostentatorie. Și într-un caz și în celălalt, isteria devine expresia unei patologii asimilată feminității. "Această anatomie frenetică este în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în special în relație cu Orfeu, ilustrativ pentru lirismul care se degajă din pictura și literatura decadentă sau simbolistă. Orfeu, fiul muzei poeziei și al elocinței, Caliope, și al lui Eagru, regele Traciei, devine una dintre figurile esențiale ale simbolismului, incarnând poezia desăvârșită, instrument civilizator care operează metamorfoza estetic-alchimică a naturii în cultură, dar care se transformă și într-un straniu element de seducție, un opiaceu sonor. În ciuda instrumentului apolinic, lira, spre deosebire de flautul sau naiul dionisiac, primul va reda nu serenitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
își spune cuvântul, și despărțirea de simbolism sau decadentism poate fi urmărită și la nivelul literaturii, în cazul, spre exemplu, al lui Guillaume Apollinaire, Jules Laforgue sau Adrian Maniu prin metamorfozele pe care le suportă tema decadentă a femeii fatale, incarnată de Salomeea. În 1892, romancierul și criticul de artă Joséphin Péladan (1859-1918) fondează Salonul Rose + Croix deschis la Galeriile Durand-Ruel și face o opoziție semnificativă Salonului Oficial, salon menit să furnizeze artă simbolistă după un program bine definit, pentru care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
did Visit Mân Really & Truly" (E: 658). De aceea Robert N. Essick subliniază că "Blake ne cere să credem în existența literala a viziunii sale [...] și refuză transformarea ei într-o figură de stil" (1989, p. 99). De fapt, vates incarnează Spiritul Profeției, care este echivalentul Geniului Poetic. Primul principiu din compoziția gnomica All Religions are One, care evidențiază simetria perfectă dintre Geniul Poetic și Omul adevărat, poate și trebuie să fie interpretat în relație cu al cincilea principiu, care afirma
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
have not been for twenty dark, but very profitable years" (E: 756-757). Același scenariu exagerat este repetat într-o epistola ulterioară, datata 11 decembrie 1805, în care toate "victoriile" îi sunt atribuite aceluiași Hayley, cel care, atrag atenția de pe acum, incarnează râul absolut în poemul Milton 37. Nu se știe cu certitudine nici până astăzi dacă Blake este pur si simplu un naiv idealist sau daca, perfect conștient de laudele exagerate pe care i le aduce lui Hayley, el o face
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
propensiunea lui Blake pentru discursul profetic și aptitudinea să de a oferi o reconstrucție vizionara a realității. Precum au demonstrat deja, în vari ocazii, exegeți importanți că Damon 38 sau Frye39, esența eului creator blakean este sintetizată de Los, care incarnează principalele calități ale facultății imaginației. În mitologia blakeană, el este manifestarea lui Urthona, acel Zoa care nu dobândește nici formă, nici atribute materiale, fiind sortit să revină în sânul matricei sale indescriptibile la sfarsitul timpurilor. În Jerusalem, Familia Divină își
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
un exemplu de ceea ce aș numi "panantropism blakean"). Această multiplicare argusiană este, ulterior, unificată într-o unică icoana antropica, ce-i permite eului să atingă fericirea celesta și cunoașterea supremă (vom vedea că, în eposul Jerusalem, acest Homo Magnus este incarnat de Isus). Acesta este mesajul blakean definitiv în privința salvării spirituale: "I each particle gazed / Astonishd Amazed / For each was a Mân / [...] / My Eyes more & more / Like a Șea without shore / Continue Expanding / The Heavens commanding / Till the Jewels of Light
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
umane" (1992, p. 105)182. Figură paradigmatica a acestui ciclu revoluționar este Orc, al cărui rol este acela de catalizator evenimențial. Damon susține că "Orc este Revoluția din lumea materială" (1988, p. 309), insă formularea este incompletă. Pe scurt, Orc incarnează, într-adevăr, ideea blakeană de "revoluție" în universul fizic, iar caracterul agresiv și incontrolabil al personajului izvoraște chiar din această convingere poetica 183. Fiul lui Los nu poate fi nici persuadat, nici îmblânzit, fiind spontan, violent și rezistent la autoritate
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
care compun profețiile revoluționare, "din cauza pedestrei secțiuni Africa, plasate inițial" (E: 905). Deși umil la nivel strict formal, acest fragment proiectează Africa drept loc geometric al conservatorismului imperial, al setei continue de posesiune materială și al hulitei opresiuni sociale, de vreme ce incarnează sclavia, ca formă supremă de dominare antropica. Astfel, Africa este convertita într-o metaforă extinsă a izolării. Acestea reprezintă primele versuri din ceea ce va deveni o descriere din ce in ce mai subtilă a arhitecturii intelectuale europene 184, a cărei eroare rezidă în faptul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de ansamblul ironic al celor patru zoa: Tharmas, reprezentând dimensiunea corporală umană, Urizen intelectul uman, Luvah sentimentele umane și Urthona creativitatea umană. Trebuie menționat aici că Urthona nu dobândește o manifestare temporală, fiind înlocuit, în acest sens, de Los, care incarnează esență poeziei. În opinia mea, întreaga intrigă din The Four Zoas este centrată asupra descrierii poetice a aspectelor metafizice ale ființei umane fiindcă, la Blake, ideea de cunoaștere (întocmai celei de evoluție istorică) este inseparabila de elementul antropic. Max Plowman
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
the Brain of Mân we live, & în his circling Nerves. / Tho' this bright world of all our joy is în the Human Brain. / Where Urizen & all his Hosts hang their immortal lamps" (E: 306). Războiul are loc între Luvah, ce incarnează emoțiile umane, si Urizen, arhetipul rațiunii. Conflictul dintre cei doi antrenează prăbușirea omului, care, deposedat de facultatea vorbirii, este proiectat în mijlocul unui univers bestial, dominat de instincte. În paralel, accesul la componentele estetice ale viziunii triple este blocat de absență
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
dogmele false ale Bisericii Militante" (1988, p. 94). Interpretarea sugerată de el vizează tradiția biblică inițiată de profetul Iezechiel, care utilizează aceeași formulă pentru a-l denunță pe prințul Tirului (Damon, 1988, p. 93)210. În interpretarea mea, Heruvimul Ocrotitor incarnează antiteza lui Christos, icoana să răsturnata, adăpostind ruină, nu Viziunea Divină (atrag atentia cititorului asupra sugestiei din versul secund): "Thus was the Covering Cherub reveald majestic image / Of Selfhood, Body puț off, the Antichrist accursed / Coverd with precious stones, a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
lor" (1992, p. 85). Și bardul lui Gray, adaugă, în continuare, Mee, si Ossian sunt războinici, întocmai lui Los la finalul poemului blakean Europe (1992, p. 85). 29 Una dintre trăsăturile caracteristice ale bardului este sagacitatea divină. Ca atare, el incarnează arhetipul înțeleptului, a cărui expresie este, printre altele, profetul. Toate aceste figuri pot fi reunite sub aceleași auspicii. Pentru o analogie interesantă, cf. Bodkin, 1951, pp. 125-135. 30 Un gest căruia iubitorii de poezie din România îi pot găsi un
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
meu. 142 Peter Otto nu ezită să definească prezentul blakean în termeni paradoxali, simultan temporali și spațiali, ca "suma de prezente care ne solicită atenția și structura lumii, fiind un spațiu determinat de istoria liniară" (1991, p. 185). 143 Los incarnează imaginația în cel mai înalt sens al acesteia, cel de creație. Uneori, manifestarea să materială este Blake însuși. 144 Pentru o exemplificare elocventa a acestei idei, cf. scrisoarea adresată de Blake lui Flaxman și datata 21 septembrie 1800 (E: 710-711
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
violență și de lipsă de rațiune" (1999, p. 16). 200 Pentru detalii suplimentare, cf. E: 154. 201 Cf. supra. 202 Pentru o bună prezentare a structurii poemului, cf. Frye, 1990, pp. 357-358. 203 Cititorul nu a uitat, sper, ca Los incarnează poezia în sensul ei absolut. Totuși, trebuie precizat că echivalarea blakeană a poetului cu un arhitect nu este un trop original. Un autor medieval mai puțin cunoscut, Geoffrey de Vinsauf, în Poetria Nova, o lucrare compusă în secolul al XIII
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ani ai politicilor ceaușiste au asigurat neobișnuita longevitate a regimului: printre istorici avea să circule curând referirea încărcată de aluzii la celebrul quinquennium Neronis, primii cinci ani de domnie ai împăratului Nero, încă îndrumat de filosoful Seneca și părând că incarnează idealul unei puteri imperiale binevoitoare. După acest "cincinal" de aur însă, același Nero avea să-și ucidă și mentorul, și propria mamă, dezlănțuind persecuțiile și dând foc Romei. Cutremurul din martie 1977 prilejuiește prima demolare a unei biserici Biserica Enei
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
care se opune mișcării ce conduce la obiectivare." Moscovici, 1976, p. 173 Ancorarea permite elementelor reprezentate să fie transformate în funcție de tipurile de raporturi sociale și divers formulate în multiplele straturi ale societății. Acest mecanism se manifestă printr-un uzaj finalizat, incarnînd interese sau, cu alte cuvinte, printr-o instrumentalizare a obiectului reprezentat de către actori. Un anume sens sau o orientare evaluativă sânt date categoriilor descriptive care au fost selecționate, structurate într-un model figurativ, iar apoi naturalizate. De exemplu, psihanaliza va
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
cu alte cuvinte, printr-o instrumentalizare a obiectului reprezentat de către actori. Un anume sens sau o orientare evaluativă sânt date categoriilor descriptive care au fost selecționate, structurate într-un model figurativ, iar apoi naturalizate. De exemplu, psihanaliza va exprima sau incarna un atribut al grupurilor sociale (bogații, femeile, intelectualii), relațiile dintre acestea (lupte de clasă, antagonism franco-american), un sistem de valori sau de contravalori (libertate opusă influenței inconștientului), o emblemă sau un simbol (viața sexuală liberă). Aceste categorii le permit actorilor
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
origini. Este Sfântul Chip de la Laon, Sfânta Mahramă de la Edessa, iar mai târziu Giulgiul de la Torino. Punct comun: amprenta vie a lui Dumnezeu viu, în afara oricărei lucrări artistice. Astfel este Sfântul Chip, singura amprentă a chipului lui Christos dinainte de Patimi, incarnat de Mahramă potrivit legendei ("Regele Abgar din Edessa a trimis un pictor ca să facă portretul Domnului. N-a putut, din pricina splendorii strălucitoare a chipului său. Atunci Domnul și-a pus el însuși o bucată de pânză pe chipu-i divin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]