745 matches
-
și Aragon. Leon s-a unit cu Castilia, regatele dominante fiind Castilia și Aragon. În 1469, Ferdinand al II-lea de Aragon, s-a căsătorit cu Isabela I a Castiliei, conducând împreună regatul spaniol. Sub domnia lor a fost impusă Inchiziția spaniolă, un tribunal religios ce îi pedepsea cu asprime pe eretici și evrei. Oamenii erau judecați în secret și torturați până mărturiseau sau se converteau la religia creștină, ori erau închiși sau arși pe rug. A urmat campania de cucerire
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
de Aragon și reginei Isabela a Castiliei ("Regii Catolici"). Prin aceasta s-a ajuns la crearea statului Romano-Catolic unit care a cuprins aproape tot teritoriul Spaniei de astăzi. Regatul Navarei a rămas separat până în 1512. La 14 ani de la înființarea Inchiziției, Granada maură a fost cucerită, numeroși evrei și musulmani fiind alungați sau forțați să se convertească. În același an, Ferdinand și Isabela au finanțat expediia lui Columb pentru a găsi o rută maritimă spre India sau China. În 1515, Navara
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
adus ciuma. Perioada de apogeu a acestor procese odioase este atinsă în perioada 1450 - 1750, cu toate că masele denunță deja vrăjitoare într-o perioadă anterioară autoritățile nu i-au luat măsuri de pedepsire a acestora.Motivul principal al prigonirii vrăjitoarelor de către inchiziție nu sunt de fapt vrăjitoarele ci pedepsirea ereticilor, pentru a împiedica extinderea ereziei. Instituționalizarea proceselor de vrăjitorie în Transilvania, s-a făcut sub domnia principelui Mihai Apafi I. Astfel, primele procese de vrăjitoare s-au derulat în secolul XVI-lea
Vrăjitoare () [Corola-website/Science/304882_a_306211]
-
ori. Acesta carte timp de trei secole, a rămas manualul urmăririi, torturării și judecării vrăjitoarelor. În 1491 Facultatea de Teologie din Universitatea din Köln, a avertizat societatea credincioșilor că oricine îndrăznește să pună la îndoială existența vrăjitoarelor, implicit atrage amenințarea inchiziției în sine. Din anii 1520 isteria vrăjitoarelor făcea ravagii în toată Europa. La mijlocul secolului, catolicii și protestanții au ars sute de vrăjitoare. Arhiepiscopul de Trier, de exemplu, între 1587 și 1593 a trimis 368 de vrăjitoare pe rug (inclusiv pe
Vrăjitoare () [Corola-website/Science/304882_a_306211]
-
penal de la Universitatea din Leipzig, care a fost extrem de mândru de faptul că a citit Biblia de 53 ori, a semnat circa douăzeci de mii de condamnări la moarte. Vânatoare de vrăjitoare s-a extins și pe Insulele Britanice, unde inchiziția nu a fost în măsură să prindă rădăcini. În timpul lui Oliver Cromwell, Mattew Hopkins a fost cel mai notorios vânător de vrăjitoare. Vânatoarea de vrăjitoare a ajuns și în Lumea Nouă. Procesele vrăjitoarelor din Salem sunt cele mai cunoscute. Prima
Vrăjitoare () [Corola-website/Science/304882_a_306211]
-
al IX-lea al Franței (mai târziu Ludovic cel Sfânt) a fost determinat să decreteze faptul că evreii francezi trebuie să poarte un însemn galben pe bustul lor și pe spate. După ce Cruciada Albigensiană s-a încheiat în 1229, următoarea inchiziție papală, cea a Papei Grigore al IX-lea, a impus penitența eclesiastică a crucii galbene a Catarului ca un indicativ al rușinii, spre a fi purtat de catarii pocăiți rămași, acuzați de erezie. În Noua Anglie colonială, în timpul secolului al
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
bisericesc asupra credincioșilor. Arhitectura bisericilor se modifică, punând în evidență amvonul de unde vorbea preotul comunității credincioșilor, plasat în centrul bisericii, și desigur, prin ornamentație deosebită. S-a stabilit Indexul cărților interzise, pentru a lupta împotriva răspândirii ideilor reformei. Este reorganizată Inchiziția pentru vânătoarea de eretici, adică reformații. Biserica catolică a pus accent pe interiorizarea credinței, pe dialogul cu divinitatea, prin intermediul preotului și bisericii. Creșterea nivelului intelectual al preoților și preocuparea pentru educarea populației a fost un răspuns la contestările reformate, producându
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
ridice, în grădinile sale, o statuie lui Galileo Galilei. Ambasadei lui Dumnezeu pe pământ i-a luat ceva timp să facă dreptate. Dar în același timp în care îi ierta pe acești eretici, Vaticanul l-a făcut sfânt pe cardinalul Inchiziției, Roberto Bellarmino, sfântul Roberto care ești în ceruri, cel care îi acuzase și condamnase pe Bruno și Galilei.
24 MAI. ERETICII ȘI SFÂNTUL (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295876_a_297205]
-
iar acuzațiile n-au putut fi probate, dosarul a fost clasat. (Procesul Saltarelli) În Evul Mediu, pe tot teritoriul actualei Italii, în republicile italiene și pe tot cuprinsul statelor papale, actele de sodomie erau categoric interzise, delictele fiind instrumentate de Inchiziție, iar vinovații fiind pedepsiți prin ardere pe rug. Nu există informații privind viața și activitatea sa în următorii doi ani (până în 1478). Cert este că în 1478 a părăsit atelierul lui Verrocchio, dar și casa părintească. Un anume "Anonimo" Gaddiano
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
patru ramuri ale literaturii”. Cu un total de pește 3.400 de cărți, 79.000 de capitole, si 36304 de volume, Siku Quanshu este cea mai mare colecție de cărți din istoria Chinei. Cu toate aceste, Împăratul Qianlong a folosit Inchiziția Literară pentru a reduce la tăcere opoziția. Acuzarea persoanelor începe cu interpretarea proprie a împăratului a semnificației scrierilor. În cazul în care împăratul decide că acestea au fost peiorative sau cinice față de dinastie, persecutarea scriitorului începea. Inchiziție literară a început
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
Qianlong a folosit Inchiziția Literară pentru a reduce la tăcere opoziția. Acuzarea persoanelor începe cu interpretarea proprie a împăratului a semnificației scrierilor. În cazul în care împăratul decide că acestea au fost peiorative sau cinice față de dinastie, persecutarea scriitorului începea. Inchiziție literară a început cu cazuri izolate în timpul Împăratului Shunzhi și Împăratului Kangxi, dar a devenit un model sub era Qianlong, în timpul căreia au fost 53 de cazuri de persecuție literară. Sub prosperitatea exterioră și încredere în monarh, ultimii ani ai
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
Thomas de Torquemada (n. 1420 - d. 16 septembrie 1498, Ávila) a fost un cleric spaniol, cunoscut pentru faptul de a fi instaurat și condus Inchiziția spaniolă. A fost unul dintre nepoții cardinalului Juan de Torquemada, care l-a crescut în mănăstirea reformată San Pablo din Valladolid. Inițial un umil frate în acest așezământ monahal, Thomas a devenit un dominican auster și zelos. După un popas
Tomás de Torquemada () [Corola-website/Science/312149_a_313478]
-
sale de familie și a numeroaselor călătorii la Curtea din Segovia, Torquemada exercită o influență considerabilă asupra celor doi suverani. El devine confesorul reginei Isabela de Castilia și apoi al soțului acesteia, Ferdinand de Aragon. Aceștia îl numesc în fruntea Inchiziției, instituție creată în 1478 și plasată sub autoritatea directă a suveranilor (nu a episcopilor - fapt nemaiîntâlnit până atunci). Începând cu 1483, Thomas de Torquemada este inchizitor general pentru Castilia și Aragon, poziție care îi permite să pună în practică un
Tomás de Torquemada () [Corola-website/Science/312149_a_313478]
-
se răzbună prin denunțarea bătrânei drept o vrăjitoare ale cărui puteri malefice au influențat rezultatul cursei de gondole. Doar intervenția unui tânăr căpitan reușește să țină furia mulțimii deoparte. Calmul este restabilit la sosirea lui Alvise Badoero, un membru al Inchiziției venețiene, și soția sa, Lăură. Lăură o ia pe La Cieca sub protecția ei personală, și în semn de recunoștință bătrână îi dă bunul ei cel mai de preț, si anume, mătăniile. Privirea agera a lui Barnaba observa privirile pe furiș
La Gioconda () [Corola-website/Science/332565_a_333894]
-
infidelitatea soției sale și planul de evadare al celor doi iubiți. El este conștient că a fost auzit de către Gioconda, dictând scrisoarea. Actul se încheie cu Barnaba aruncând scrisoarea în Gură Leului, acolo unde toate informațiile secrete sunt lăsate pentru Inchiziției, în timp ce Gioconda se plânge lui Enzo despre trădare lui Barnaba. În acest timp mulțimea se întoarce la festivitățile sale. Pe puntea vasului lui Enzo" Enzo așteaptă ca Barnaba s-o scoată pe Lăură din oraș și s-o aducă pe
La Gioconda () [Corola-website/Science/332565_a_333894]
-
interesați) cum a procedat Cornel Ungureanu „decojind ceapa”, ca să ajungă la... secretele scriitorilor. Întâi, Bacovia: ofertele subteranei. Un asemenea titlu, oximoronic parțial, mi-a provocat de îndată informația avută. Prin barbarul „subterană”, am coborât până în lumea hrubelor romane, apoi a inchiziției, urcând către secolul al XIX-lea, la tavernele din literatura misterelor, a literaturii decadenților. În paralel, în cea de a doua jumătate a aceluiași secol, se afirmă freudismul, naturalismul ș.c.l. Avântului romantic de „ieri”, sub semnul realismului, îi
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
Luxembourg o vinde regelui Angliei, care o închide la Rouen. Carol al VII-lea nu o ajută, cu toate că ea este convinsă că o va răscumpăra. Este acuzată de erezie de către Universitatea din Paris, care cere să fie judecată de tribunalul Inchiziției. La 24 mai 1431, în cimitirul din Rouen, fata semnează printr-o cruce (nu știa să scrie) actul de abjurare. Se spune că ar fi fost mințită că hârtia conține altceva. Cert este că, două zile mai târziu, "fecioara din
Ioana d'Arc () [Corola-website/Science/306745_a_308074]
-
nord-africană Ceuta Spaniei, a fost o palidă consolare pentru pierderea Portugaliei și a coloniilor portugheze de către Filip al IV-lea, în urma revoltei reușite a ducelui de Braganza. Carol a prezidat de asemenea cel mai mare "auto de fe" din istoria Inchiziției spaniole, în 1680, în care 120 de prizonieri au fost judecați și 21 condamnați la moarte prin ardere. O carte mare, bogat decorată, a fost publicată pentru a celebra evenimentul. Către sfârșitul vieții sale, în ceea ce a fost unul dintre
Carol al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310732_a_312061]
-
mare, bogat decorată, a fost publicată pentru a celebra evenimentul. Către sfârșitul vieții sale, în ceea ce a fost unul dintre puținele gesturi independente ale sale ca rege, Carol a creat o "Junta Magna" (Mare Consiliu), pentru a examina și investiga Inchiziția spaniolă. Raportul a fost atât de incriminator la adresa „Sfântului Oficiu”, încât Inchizitorul General l-a convins pe monarhul decrepit să „"destineze teribilul rechizitoriu flăcărilor"” (Durants, 1963). Când Filip al V-lea a ajuns pe tron, a cerut să i se
Carol al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310732_a_312061]
-
profana" în 1985 și de "El imperio de los sueños" în 1988. Orașul New York constituie subiectul și locul în care se petrec cele mai multe dintre acțiunile lucrărilor sale. Într-un episod climatic din "Pastoral; or the Inquisition of Memories" ("Pastorala; sau Inchiziția amintirilor"), ciobănii invadează 5 Avenue în timpul Paradei de și pun stăpânire pe orașul New York; ciobănii trag clopotele de la Catedrala Saint Patrick și pun stăpânire pe platoul de observație al Empire State Building. , poet și savant feminist, a apreciat lucrarea Braschi
Giannina Braschi () [Corola-website/Science/320303_a_321632]
-
de héroe"” (1987), precum și „"Señora de rojo sobre fondo gris"” („"Doamnă în roșu pe fond gri"”) (1991), în care evocă figura soției sale. Mai recent a publicat „"El hereje"” (1998), un roman istoric bazat pe persecutarea luteranilor din Valladolid de către Inchiziția spaniolă în secolul XVI. Opera reprezintă o pledoarie în favoarea libertății religioase, iar autorul dedică opera „"orașului meu"”, Valladolid. Pentru această carte a obținut din nou Premiul Național de Literatură, în 1999. este de asemenea autorul unor povestiri scurte precum cele
Miguel Delibes () [Corola-website/Science/308226_a_309555]
-
origine creștină, cu timpul s-au asimilat și numai analize genetice moderne mai pot dovedi originea evreiască. Nu toți evreii convertiți au rămas creștini, în prima etapă mulți dintre acești convertiți continuau cultul mozaic în taină și erau vânați de Inchiziție. O parte din acești evrei clandestini au părăsit peninsula Iberică și au revenit la cultul mozaic în regiuni mai tolerante. Conform principiul Halahei (codul legilor religioase evreiești ortodoxe), preluat de legea votată în Kneset (Parlamentul israelian) în anul 1950, "un
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
dar tocmai datorită faptului că era dedicat unui nobil, nu conținea și operele satirice sau cele cu conținut vulgar. În anul morții poetului, Juan López Vicuña a publicat o ediție a operelor lui Góngora cu note pertinente, neadmisă însă de către Inchiziție. La scurt timp după aceea, Gonzalo de Hoces a publicat o altă ediție, în 1633, considerată a fi mai bună decât precedenta. Deși încă din operele sale inițiale s-a identificat cu barocul literar, Góngora era un reprezentant al tipului
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
din afara Europei cu regele Ioan al II-lea al Portugaliei. Isabela a încercat să-i protejeze pe aborigenii americani de abuzurile colonizatorilor. În 1503, a creat Secretariatul de Afaceri Indiene, care avea să devină Consiliul Suprem al Indiilor. Odată cu întărirea Inchiziției Romano-Catolice în Spania, și cu numirea călugărului dominican Tomás de Torquemada în funcția de Inchizitor General, regii catolici au instaurat o politică de „curățire religioasă”. Deși Isabela s-a opus măsurilor drastice luate împotriva evreilor pe considerente economice, Torquemada a
Isabela I a Castiliei () [Corola-website/Science/309911_a_311240]
-
În caz contrar, erau condamnați la moarte, și toate bunurile lor erau confiscate. Aproximativ 200.000 de oameni au părăsit atunci Spania. O parte dintre evrei au ales să se convertească, dar aceia au devenit apoi ținta predilectă a persecuțiilor Inchiziției spaniole. Inițial musulmanilor din Granada li s-a promis libertate religioasă, dar în scurt timp presiunea pentru a se converti la catolicism a crescut, și până la urmă o politică de expulzare sau convertire a fost instaurată în 1502. Isabela a
Isabela I a Castiliei () [Corola-website/Science/309911_a_311240]