181 matches
-
care proverbul o exprimă după cum urmează: mai fericit e cel ce dă, decât cel ce ia. Dacă medităm la sensul acestor cuvinte, care sunt expresia unei extrem de Îndelungate experiențe a omenirii, recunoaștem că aici este vorba de o inclinație, anume inclinația de a da, de a sprijini, de a veni În ajutor, care aduce cu sine echilibrul, o armonie a vieții psihice care seamănă cu un dar al zeilor pentru cel care dă, pe cînd cel Înclinat să ia rămâne În
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
particularitate în cazul crizelor specifice Orientului Mijlociu o conferă în mare măsură coordonatele 236 culturii politice arabe, cu aspectele sale determinante spiritualo-religioase, culturale, antropo-socio-geografice, economice, politice etc. Dintr-o perspectivă spiritualo-culturalo-religioasă regiunea Orientului Mijlociu și Apropiat se prezintă pregnant cu inclinații către sacralitate, manifestându-și influență în cultura politică arabă care evoluează în limitele valorilor tradiționale și religioase ale lumii arabe, dar și a valorilor laice moderne. Principalele trei tendințe care domină societatea arabo-islamică sunt: orientarea liberală, orientarea naționalistă și orientarea
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
în aceste situații. Chestionarele de opinie se referă la datele de ordin imposibil de observat direct. În fond, acest al doilea tip de chestionare nu sunt numai de opinie. Cu ajutorul lor se pot studia atitudinile, motivată și interesele, dispozițiile și inclinațiile, într-un cuvânt tot ce reprezinta psihologia persoanei, trăirile ei subiective. Fără a aborda problema cunoașterii obiective a fenomenelor subiective, precizam doar necesitatea raportării subiectului la datele obiective. După formă întrebărilor, a stimulilor, se pot distinge chestionare cu întrebări închise
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Hamza Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1156]
-
Și exist] cu sigurant] motive s] accept]m c], în aceast] privinț], oamenii se aseam]n] foarte mult cu toate rudele lor cele mai apropiate. (Pentru dovezi antropologice, vezi Konner, 1982.) vi. Dou] obiecții Înainte de a examina relația dintre aceste inclinații naturale și morală uman], trebuie s] avem în vedere dou] posibile obiecții la aceast] abordare, contrare din punct de vedere ideologic. Exist], pe de o parte, teza behaviorist] conform c]reia oamenii nu au nici o înclinație natural], fiind tabula rasa
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la aceast] abordare, contrare din punct de vedere ideologic. Exist], pe de o parte, teza behaviorist] conform c]reia oamenii nu au nici o înclinație natural], fiind tabula rasa la naștere, si replică sociobiologic], pe de alt] parte, care afirm] c] inclinațiile sociale exist], dar sunt într-un fel „egoiste”. (Cititorii care nu sunt interesați de aceste ideologii pot alege s] nu parcurg] discuția de fâț].) 1. Eu cred c] teza behaviorist] a fost întotdeauna o exagerare evident]. Ideea unui nou-n
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] teza behaviorist] a fost întotdeauna o exagerare evident]. Ideea unui nou-n]scut pasiv, lipsit de motivații nu a fost niciodat] plauzibil]. Exagerarea a avut un interes moral puternic - și anume respingerea anumitor idei periculoase despre chiar ceea ce înseamn] inclinații înn]scute, idei folosite pentru a justifica instituții că r]zboiul, rasismul și sclavia. Ins] acestea erau reprezent]ri ideologice eronate ale moștenirii umane. S-a dovedit a fi mult mai ușor s] fie atacate pe terenul lor propriu decât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
auziți predicând despre egoism la fel de p]timaș că și Hobbes. (Vezi Wilson, 1975; vezi și Midgley, 1979, 1985, capitolul 14.) vii. Sociabilitate, conflict și originile moralei Dup] ce am r]spuns acestor obiecții care se opun ideii c] oamenii au inclinații sociale firești, ne punem urm]toarea întrebare: ce relație au aceste inclinații cu morală ? Ele nu o compun, dar cu sigurant] contribuie în mod esențial la existența ei. Oare nu furnizeaz] ele materia prim] a vietii morale - motivațiile generale care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
1975; vezi și Midgley, 1979, 1985, capitolul 14.) vii. Sociabilitate, conflict și originile moralei Dup] ce am r]spuns acestor obiecții care se opun ideii c] oamenii au inclinații sociale firești, ne punem urm]toarea întrebare: ce relație au aceste inclinații cu morală ? Ele nu o compun, dar cu sigurant] contribuie în mod esențial la existența ei. Oare nu furnizeaz] ele materia prim] a vietii morale - motivațiile generale care conduc spre ea și care îi ofer] direcția de bâz] - la care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
într-o stare ideal], ar face regulile inutile. Dar, în starea noastr] real], imperfect], aceste atașamente într] adesea în conflict unele cu altele sau cu alte motive puternice și importante. La animalele neumane, aceste conflicte pot fi reglate simplu prin inclinații firești secundare. Ins] ființele care reflecteaz] mult asupra propriei vieți și a altora, așa cum facem noi, trebuie s] arbitreze aceste conflicte astfel încât viețile lor aib] un curs relativ coerent și continuu. În acest scop, noi fix]m priorit]țile între
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Upanișada Brihadaranyaka 5.5.6-7; 4.4.24). Se consider] c] virtutea este necesar] pentru cunoaștere, iar dictonul socratic „cunoașterea înseamn] virtute” r]zbate și în aceste texte. Persoană ideal] imaginat] în Upanișade trebuie s]-si dep]șeasc] emoțiile, sentimentele, inclinațiile în c]utarea unei „chem]ri” superioare, dar egocentrist]. Ins] exist] câteva reguli. Cu toate acestea, din asemenea motive s-au adus acuzații, din interiorul sau din afara tradiției, cum c] am avea de-a face cu o moral] bazat] pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lucru elimin] posibilitatea unei etici sociale, deoarece, așa cum se întâmpl] și cu yoga hindus], cultura eului și „salvarea” personal] devin prioritare. În mod paradoxal, acest sfârșit nu poate fi atins f]r] anihilarea tuturor intereselor personale, a tuturor dorințelor și inclinațiilor egocentriste. Principiul conștiinței, în aceast] situație, este, în același timp, dezinteresat și inactiv. Este de la sine înțeles c] întreaga etic] Jaina este perceput] în raport cu etică monastic]. Din perspectiva jainismului, viața etic] devine aproape sinonim] cu respectarea unei liste de jur
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deci o datorie. Mencius a preluat ideile celor doi oponenți ai s]i cu privire la necesitatea unor condiții naturale sau divine care s] constituie baza unui tao social, convențional. El a sustinut faptul c] îndrumarea divin] îmbrac] forma unor sentimente sau inclinații înn]scute spre comportament. Acestea nu sunt simple predilecții pentru o conservare de natur] egoist] și nici predilecții generale pentru beneficii altruiste. Înzestrarea divin] este morală deplin instinctiv] aflat] în stadiul de s]mânț]. Fiecare om se naște cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
influent] externi, aceast] înclinație va da naștere, în final, unui caracter moral de tip confucianist. Inima este echivalentul conștiinței din teoriile occidentale, cu excepția faptului c] în concepția lui Mencius, capacitatea de discriminare moral] sporește în acuratețe de-a lungul vieții. Inclinațiile spre comportament formeaz] ceea ce se cheam] xin - adic] al]turarea inimii și a minții, care dețin împreun] controlul asupra întregului trup; rolul s]u este acela de a direcționa comportamentul uman. Mencius identific] patru surse din care se formeaz] cele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o consecinț] normal]. Ar fi greu, chiar insuportabil, s] ne imagin]m insectele și alte creaturi devorând trupul neînsuflețit al p]rinților decedați. De aceea, divinitatea a hoț]rât în mod indirect desf]șurarea acestui ritual prin intermediul sentimentelor și al inclinațiilor comportamentale afective. Atașamentul fâț] de familie sau fâț] de clan (neam) reprezint] o form] a iubirii p]rtinitoare, care aparține și ea naturii firești a lucrurilor. Divinitatea este cea care imprim] un anumit comportament în om inc] de la nașterea să
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ales dac] avem în vedere diversele teorii despre utilitate. Mo Tzi pare s] fi omis urm]torul lucru: de vreme ce discursul social are capacitatea de a modifica afinit]țile individului în raport cu familia sa, acelasi discurs poate produce efecte similare și asupra inclinației spre bine a omului. Mai mult decât atât, discursul social poate genera diverse moduri de evaluare a binelui, fiecare determinând direcții specifice de acțiune, deci tipologii tao diferite. Tao poate fi orientat și împotriva binelui, ceea ce înseamn] c] binele nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] alegem direcțiile de acțiune c]tre obiectivul stabilit. Într-un context specific, modelele ne învăț] s] evalu]m anumite lucruri ca fiind shi, iar altele că fei; așadar înv]tarea unei denumiri presupune înv]tarea shi-fei. De fapt, aceste inclinații asimilate, de selecție și respingere a lucrurilor, sunt dorințe convenționale sau dobândite. Un tao lingvistic însușit se traduce printr-un ansamblu de predilecții pentru clasificarea obiectelor, procedur] folosit] și în derularea acțiunilor proprii. Prin comportament, anumite aspecte sunt selectate, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viziune mai realist] cu privire la sfera comportamentului uman. Mencius a pornit de la ipoteza c] intuiția uman] are un potențial suficient de bogat pentru a face din om st]panul înțelept al unui domeniu etic indivizibil. Viziunea lui Lao Tzi referitoare la inclinațiile prelingvistice are vizibile amprente optimiste asupra teoriei individualiste occidentale, dar este mai puțin idealist] decât viziunea lui Mencius. El afirm] c], în absența limbajului și a îmbog]țirii culturale, oamenii ar fi suficient de sociabili încât s] formeze mici comunit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
obișnuite. Practicarea obiceiurilor duce la inocularea acestor dorințe în rândul maselor. Ins] dorințele difer] în funcție de statut și de rolurile aferente lui, în sensul c] cei care se bucur] de o poziție superioar] vor adopta o categorie aparte de dorințe și inclinații. Dac] aspirațiile variaz] în rândul populației, societatea poate distribui mai usor resursele limitate pentru a satisface toate aceste aspirații. De pild], dac] toți oamenii ar dori vesminte din m]tase, s-ar ajunge la concurent], la conflict și deci la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu criteriul bun]ț]ții. În ceea ce privește cel de-al doilea aspect, standardul este, dup] cum este precizat, conformitatea cu voință divin]. În primul caz, Abélard insist] c], în esență lor, acțiunile sunt neutre. Mai mult, el susține c] dorințele sau inclinațiile sunt asemenea: nici bune, nici rele. Obiectul evalu]rii morale este intenția agentului. Viciul nu este altceva decât consimt]mântul conștient de a p]c]tui, adic] de a acționa conștient de neascultarea poruncilor lui Dumnezeu. Dup] cum scrie el
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
concepției kantiene este dezvoltat] în mai multe direcții diferite. Kant argumenteaz] de ce ar trebui s] consider]m imperativul categoric ca principiu rațional obligatoriu și cum se aplic] acesta în situații concrete. El discut] relația dintre principiile morale și dorințe sau inclinații. Kant analizeaz] și implicațiile politice ale imperativului care include o constituție republican] și respectul pentru libertate, în special pentru libertatea cuvântului și a credinței. Kant este și autorul unui proiect influent de pace internațional]. Filosoful analizeaz], de asemenea, felul în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
etică lui Kant”. Totuși obiecția fundamental] necesit] o discuție separat]. Aceast] obiecție susține c] premisele lui Kant sunt incoerențe. Teoria să asupra cunoașterii umane conduce la o concepție a ființelor umane că p]rți ale naturii, ale c]ror dorințe, inclinații și acțiuni sunt susceptibile de explicații cauzale obișnuite. În același timp ins], teoria să asupra libert]ții umane vede agenții umani ca fiind capabili de autodeterminare și, mai ales, de determinare în acord cu principiile datoriei. Viziunea lui Kant pare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ofer] nici o soluție; acuză adus] virtuții de c]tre avocații eticii (de exemplu, Bernard Williams, Martha Nussbaum), conform c]reia Kant nu menționeaz] nimic despre regretul exprimat la inc]lcarea sau neglijarea unui angajament moral, este îndrept]țiț]. 5) Sursă inclinațiilor. Un alt curent de critici din aceast] literatur] secundar] se refer] la psihologia moral] a lui Kant. Kant ne cere s] action]m „din datorie”, deci nu conform inclinațiilor și ajunge astfel la concluzia c] acțiunile care ne ofer] satisfacție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lcarea sau neglijarea unui angajament moral, este îndrept]țiț]. 5) Sursă inclinațiilor. Un alt curent de critici din aceast] literatur] secundar] se refer] la psihologia moral] a lui Kant. Kant ne cere s] action]m „din datorie”, deci nu conform inclinațiilor și ajunge astfel la concluzia c] acțiunile care ne ofer] satisfacție nu au valoare moral]. Aceast] interpretare sever], sugerat] poate prima dat] de Schiller, implic] o seam] de chestiuni complicate. Acțiunea „din datorie” este pentru Kant acțiunea pe baza unei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din punct de vedere moral. 6) Nici o explicație pentru acțiunile incorecte din punct de vedere moral. Kant este acuzat și c] recunoaște numai acțiunile libere complet autonome - adic] realizate pe baza unui princpiu universal - și acțiunile care reflect] dorințele și inclinațiile naturale. El nu include deci în teoria să acțiunile libere, imputabile, dar greșite. Kant cred totuși c] poate face acest lucru din moment ce ofer] frecvent exemple de astfel de acțiuni. Aceast] acuzație reflect] probabil eșecul de a menține distincția dintre afirmația
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întotdeauna autonom. Imputabilitatea presupune capacitatea de a acționa autonom, dar este posibil ca aceast] capacitate s] nu fie întotdeauna exercitat]. Acțiunile incorecte nu sunt într-adev]r autonome, dar ele sunt mai degrab] alese decât induse mecanic de dorințele sau de inclinațiile noastre. vii. Etică kantian] Etică lui Kant și imaginea care o înlocuiește adesea în dezbaterile contemporane nu epuizeaz] etică kantian]. Termenul este acum folosit pentru o varietate de poziții sau angajamente etice cvasikantiene. Uneori sfera de utilizare este foarte larg
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]