359 matches
-
Hegel 279. În al doilea rând, chiar dacă ar fi cert că tentativele de a raționaliza transcendentul duc inevitabil la antinomii, aceasta nu înseamnă că aplicarea conceptelor la transcendent este iluzorie. Faptul acesta ar putea însemna "prezența antinomicului, într-un sens incomprehensibil pentru noi, în însăși firea transcendentului"280. Descoperirea ideației dogmatice îi dovedea acest lucru. În Despre conștiința filosofică, Lucian Blaga desfășoară încă trei argumente 281: 1) Gândirea metafizică nu duce totdeauna și inevitabil la construcții antinomice. Argumentele posibile în favoarea tezei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
devine o cale adecvată de a vorbi despre Dumnezeu, alături de metoda atribuirii negative, în raport cu care poate fi considerată un fel de față pozitivă a acesteia. Ceea ce urmărește ea este să ne determine să-l acceptăm pe Dumnezeu ca un "maximum incomprehensibil", care nu poate fi cunoscut prin metode raționale. "Neștiința savantă" (docta ignoratia) este singura cale pentru înțelegerea acestei naturi antinomice a lui Dumnezeu. Ea nu este o cale rațională, ci un fel de o intuiție intelectuală, "unica atitudine din zona
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
despre Dumnezeu, ca Și cum așa ceva ar invalida poziția ariană. Ci mai curând, recunoaște limitele limbajului pozitiv Și ale limbajului negativ referitor la Dumnezeu, din moment ce nici unul dintre aceste limbaje nu poate spera să înțeleagă pe deplin un Dumnezeu în cele din urmă incomprehensibil. Astfel, pentru el, abordarea apofatică este o salvgardare împotriva oricărei tentații de a gândi că Dumnezeu poate fi definit de vreun sistem, fie el pozitiv sau negativ. În schimb, el percepe necesitatea de a poseda o pluralitate a discursurilor. Nici un
Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
și a fricii, tot așa cum simpla lor intuiție sau decantare existențială ne duce în preajma inexprimabilului, a incomensurabilului și a celui care nu poate fi înțeles. Spaima este Das ganz Andere, cum ar spune Rudolf Otto definind această antropologie a supraumanului incomprehensibil, a ceva ce nu ființează decât dincolo de om, deasupra omului, pregătit să-l distrugă pe om, să-i semnaleze micimea și nimicnicia. Spaima ține de o antropologie victimară: în afara ei, e greu de înțeles și infinit mai dificil de trăit
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
primul rând lumea, pe care omul încetează s-o mai înțeleagă. Ocultismul inițial sau fantasticul de mai târziu reprezintă raționalizarea acestei spaime de necunoscut: în locul lumii înspăimântătoare sugerează Baltruišaitis -, oamenilor li se oferă un cod cultural al necunoscutului și al incomprehensibilului din jur, adică o surmontare a terifiantului prin "canonizare". Sub acest aspect, triada analitică pe care o sugerează Cătălin Ghiță în Deimografia e perfect îndreptățită: distingem spune autorul, pentru a-și ilustra ulterior tabelul cu exemple adecvat alese între o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ultimul rămâne cadrul tipic basmului, desfășurându-se în spațiul imaginar al feeriei infantile.87 Pe de altă parte, Matei Călinescu, mai prudent, se mulțumește să nuanțeze, fără a respinge însă viziunea lui Caillois, sugerând că "fantasticul nu e numaidecât terifiant. Incomprehensibilul nu ascunde numai amenințări, după cum nu toate visele sunt coșmaruri" (1970: 169). Punctul meu de vedere este că fantasticul este o categorie estetică mult prea largă pentru a putea fi redusă atât de drastic la terifiant. În definitiv, numai câmpul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
inițiați ș...ț Creatori străbătând singuratici, la intervale mari, coaja epocelor, călcând în echilibru peste munți ca peste umeri, acrobați pe funia inteligenței invizibil subțiată, dărâmători sau constructori de formule târziu devenite passe-partout tuturor. ș...ț Prin definiție, aceștia sunt incomprehensibili, păstrați admirației unui număr restrâns”. Divorțul „elitist” față de publicul burghez apare astfel deopotrivă ca voit și nevoit, programatic și condiționat de realitatea de fapt. Voința radicală de înnoire, presupunând răsturnarea tuturor convențiilor și regulilor admise, închide implicit, în mare măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
legate de iubire în volum, toate paginile risipite ale Universului, substanțe, accidente și succesiunea lor, toate ca topite împreună, astfel încît lucrul despre care spun e o flacără unică". Este una dintre cele mai frumoase imagini ale Sfintei Treimi, model incomprehensibil pentru mintea umană, surprins însă, iată, prin astfel de fulgerări de geniu ale unor vizionari, deși Platon spunea că adevărata cunoaștere nu se dobîndeș-te nicăieri decît după moarte. Să ne bucurăm așadar în tihna unității noastre redescoperite, în pacea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de către mulți, perspectiva finală a acestuia este împărtășită de majoritatea: umanitatea tinde spontan să se organizeze după un sistem de acțiune mondial în care armonia nu este amenințată decât de obstinația vechilor națiuni și religii străvechi ce vor în mod incomprehensibil să persevereze în acest sens. Aron a consacrat poate mai mult de o treime din imensul său comentariu asupra politicii contemporane chestiunilor strategice și de politică internațională. Dacă, cititor atent al lui Auguste Comte, Aron măsura puterea proces-ului care
[Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
Heterologie. Introducere în etica lui Lévinas cîntărește cît o automutilare: silnică înăbușire a talentului în numele unei inepte și inexpresive terminologii de laborator. Un fel de abdicare în fața unei sofisticării lexicale ce culminează în logoree emfatică și în scrîșnet de silabe incomprehensibile. Amănuntul e cu atît mai dureros cu cît stofa autorului e incontestabilă: Vianu Mureșan întrunește toate condițiile pentru a fi un scriitor propriu-zis. Are condei, așadar tehnică, și are și vînă, așadar sensibilitate. Iar de cultură nu mai vorbesc. Dintre
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
opere provine din faptul că ea propune o ipoteză substanțială asupra naturii și organizării universului uman. Tot așa cum în artele plastice ideea se încarnează în materia sensibilă, tot așa și aici ipotezele asupra structurii lumii se încarnează în materia anecdotică (incomprehensibilă doar prin ea însăși, fără referire la gîndirea care o animă)” (p. 46). Înarmat cu aceste adevăruri, Toma Pavel întreprinde o poetică a romanului în patru secțiuni dispuse cronologic: cea închinată romanului arhaic, de la alexandrini la romanul picaresc; apoi cea
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
pentru prima oară pusă în discuție. Estetismului agnostic i se suprapune postura narcisistă a personajelor principale, pentru care „lumea celorlalți” nu mai există. Rezultatul: abolirea legăturilor interumane, apoteoza scriiturii, explorarea universurilor interioare insondabile și, mai ales, declararea realității drept entitate incomprehensibilă. Există, evident, și disidenți de marcă față de această generală tendință (e de ajuns să ne gîndim la Thomas Mann, Mihail Bulgakov, romancierii sud-americani etc.), iar autorul se oprește cu delicii asupra operei lor. Nu e mai puțin adevărat însă că
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
universale. Dacă pentru realizarea acestei armonii atotcuprinzătoare este nevoie de sfâșierea de suflet a unei singure făpturi nevinovate și vulnerabile, cum sunt copiii, atunci planul divin se invalidează prin însăși autocontrazicerea sa, iar biletul de intrare într-o asemenea construcție incomprehensibilă trebuie returnat în mod neîntârziat. Este momentul de maximă tensiune a cazuisticii lui Ivan, în care discursul, nemaiputând continua, se află suspendat prin ridicarea cortinei negre din spatele mesei la care stau cei doi frați și prin intrarea în scenă a
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
reacționat poate negativ în fața desenelor care mai mult sugerau decât afirmau, lăsând întâietate spațiilor albe, liniilor subțiri ale obiectelor, fragmentelor de realitate, așa cum o făceau o mare parte din cititorii revistei: cerând să se renunțe la cele douăzeci de planșe incomprehensibile în favoarea mult mai spectaculoaselor și explicitelor aventuri ale lui Rahan... Corto Maltese era o bandă desenată pentru adulți, ajunsă din întâmplare în mediul conformist al unei redacții puternic ideologizată, cu activiști de extrema stângă, pentru care „linia partidului” era sfântă
Prima întâlnire cu Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2981_a_4306]
-
alt monolog al Omului Tehnologic, va trebui să fie purtat în limbajul individualităților reale, a indivizilor-eveniment animați de sufletul democrației spiritualizate. Ei nu vor accepta să învețe limba de lemn a colectivismului deghizat. Astăzi, noul limbaj ni se pare încă incomprehensibil. Mîine însă, cînd ne vom fi adîncit în sufletul democrației, cuvintele criptice vor fi deslușite, vor fi pe buzele tuturor. Ca si Martin Luther King, "I have a dream". Visez o Europa unită, o Europa a dialogului între culturi, revitalizate
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
centru, tovarășul Tăvi și tovarășul Anton. Flerul scriitorul desprinde aceste persoanje de funcția lor, le transporta dincolo de orice acoperire ideologică la care invită cuvântul „activist". Tovarășul Anton este un nostalgic cu o amintire care revine obsedant, legătura să primejdioasa și incomprehensibila cu fiica grofului, o fată a cărei tristețe maladiva și apropiere tulburătoare a rămas adânc imprimata în memoria lui, iar tovarășul Tăvi este un timid care încearcă să pompeze ceva adrenalină în sângele câtorva săteni speriați, dar nu dincolo de limitele
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
și își petrece restul nopții repetându-și numărul de acrobație muzicală, acompaniat la vioara pe care o scoate ca prin magie din suportul de contrabas. Curentul electric revine, și odată cu el televizorul invadează camera; pe ecran, crainica face un anunț incomprehensibil, într-o limbă germanică. O poveste halucinantă, desenată în ritm alert și care închide în ea multe dintre laitmotivele felliniene: circul, viața clownului, agresiunea televiziunii, lipsa de comunicare, femeia-ghid în lumea fantastică, femeia-simbol (împins spre grotesc) al fertilității. La feminin
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]
-
și un ușor maniheism de către notarul Jean Lebel. Nu întâmplător, Jeanne vine din universul cartezian, „tărâmul solitudinii” cum o numește inspirat un personaj, al matematicii pure, unde 1 și cu 1 fac 2. Ordinea lumii ei va fi brizată de incomprehensibilul lumii în care căutarea o inserează, o lume a unor puternice condiționări cutumiare, cu prejudecăți și ceremonialuri complicate, cu o cultură diferită plină de nuanțe și arome specifice care nu se lasă numaidecât descifrată. Într-un fel, Nawal îi pune
Ex Oriente Incendium by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5408_a_6733]
-
conștient am vrut sa recreez acea limba. Nu putea fi franceză de la 1300 pentru că mi-ar fi fost imposibil și pentru că ar fi fost ilizibila pentru cei de astăzi. Gândiți-vă la literatura de dinainte de Villon care a devenit complet incomprehensibila pentru cititorul nespecialist. Sursă de inspirație principala pentru stilul foarte voluntarist din Court serpent este Saint-Simon. Evident, nu este Saint-Simon pentru că este o pastișa foarte diluata, dar este limba din vremea lui, pe care am utilizat-o pentru a da
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
de înțelegere a unei opere care s-a văzut prin excelență legată de absurd: "O concluzie, reiterată succesiv în diversele capitole ale cărții, este aceea că absurdul modern al subiectivității transcendentale, revoltată, în mod sisific, ca la Camus, în fața lumii incomprehensibile, va fi tot mai mult înlocuit la Ionesco prin coliziunea postmodernă, de tip parodic, a tragicului cu comicul, cu fantasticul oniric, cu miraculosul suprarealist, melodramaticul, goticul și sublimul postmodern". Oare are dreptate autoarea noastră? Henri Gouhier, citat de d-sa
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
artistic, dintre balamuc și lumea din afara lui, Ťlumea normalăť. Anii '80 ai secolului trecut, cînd a fost scris și a apărut romanul lui Augustin Buzura, au însemnat din punct de vedere istoric pentru România o epocă de marasm și astăzi incomprehensibil, de aceea metaforic asociată deseori cu un coșmar născut din subconștientul unui dictator nebun și trăit în mod real de 22 de milioane de oameni. O metaforă nu se poate substitui, desigur, analizei istorice profesioniste. Există însă perioade și momente
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
dragostea de ciment și de eventualitate. Căci hazardul metodelor se manifestă întotdeauna invers, descrescând de la capătul lui fenomenal către bunăvoința oricărei colivii particulare, și trecând elegant peste obstacolele necesare și adiacente ale timpului prezent." (Despre controlul volant) Teoretizarea apare deliberat incomprehensibilă. Uranus parodiază și bagatelizează, până la nonsens, spiritul doctrinar artistic: "O revistă fără program e ca o vacă fără macaz..." (Program) Dar sensul nu este recunoscut ca nonsens, el apare ca o prezență deplină: "tot ce scriu Eu (sic) are un
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
Ea cuprinde și vizibilul, dar și invizibilul, și fizicul, dar și metafizicul, și naturalul, dar și supranaturalul, și omenescul, dar și dincolo de omenescul, și posibiul, dar și „imposibilul”, în această din urmă categorie intrând, între altele, imaginarul, închipuirile, fantasticul, spiritualul, incomprehensibilul. Dacă toate acestea își fac loc în mintea omului înseamnă că ele capătă realitate, o realitate de natură ideatică, iar nu fizică, nu corporală, dar o realitate care trebuie negreșit să încapă în romane, ca parte de neeludat a întregului
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
iar protagonista se confruntă cu un prezent în care recoltele se strică pe câmp. Astfel fructele putrezesc "fără să fi hrănit pe cineva, fără să fi folosit celui mai neînsemnat scop" (PT 54, PP 97), în timp ce "ceea ce omul atât de incomprehensibil părăsise, păsările preluau cu un fel de gingașă demnitate" (PT 55, PP 99). Concluzia nu poate fi mai devastatoare: în această situație, tinerii sunt "rupți din mecanismul implacabil al universului" (PT 62, PP 107). La baza cărții Proiecte de trecut
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
examinează trecutul. "Biserica fantomă" încheie volumul cu un puternic suflu de speranță grație naturii sale fantastice. Această trăsătură a literaturii Anei Blandiana semnalată de critică drept una dintre caracteristicile definitorii ale prozei sale, permite autoarei să explice o realitate complet incomprehensibilă din punct de vedere rațional 1. Dacă ținem cont de faptul că Tzvetan Todorov a descris fantasticul ca pe "șovăirea unei persone care nu recunoaște decât legile naturale și care se confruntă dintr-odată cu o întâmplare de factură supranaturală" (Todorov
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]