258 matches
-
rețin câteva motive poetice (motivul cosmogonic, motivul sferei, motivul timpului nedivizat), tema destinului, antiteza dintre lumea profană (banală) și lumea sacră, caracterizată prin existența principiului, prin cunoaștere, desacralizarea miturilor și resacralizarea acestora prin intermediul poeziei. "Oul viu" semnifică imaginea eternă a increatului. În ou, poetul imaginează o adevărată cosmogonie în care există principiul vieții ("palat de nuntă") și principiul morții ("cavou"). Albușul este învelit în "trei atlazuri" protectoare, "culcușul viu fiind principiul masculin ("sărutul plin"). Gălbenușul reprezintă principiul pozitiv, al plinului, al
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Soarelui (simbol al cunoașterii, al nunții alchimice care impune moartea și renașterea) se relevă sensul oului-dogmă. Soarele este roata de aur, marea roată cosmică ale cărei mișcări se derulează sub semnul ciclicității. Acolo în ou, "nuntirea" și rodirea presupun moartea increatului. În poezia lui Ion Barbu, actul poetic devine el însuși unul inițiatic. BIBLIOGRAFIE: Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru literatura română, București, 1941; Grigurcu, Gh., De la Mihai Eminescu la Nicolae Labiș, Editura Minerva, București
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este una extatică; 11. Misterul Întregul univers poetic blagian se află sub puterea magică a misterului, sub vraja morții, a stihiilor, a demonicului; 12. "Marele Tot", în cosmologia lui Blaga, presupune ca fiecare lucru să tindă către partea sa de increat; 13. Creatorul de mituri poetul este creatorul de mituri, de imagini trans-semnificative; 14. Dorința de pierdere în anonimat, regresiunea spre originar, transcendentul, apocalipticul, gustul stihialului, vizionarismul poetic opus structuralismului; 15. Aspirații supra-individuale ale eului: dionisiacul (în Poemele luminii), panismul (în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
grandioase, sublime, încât: "Te simți dintr-o dată martor ocular al creației, ești prins în hora sferelor cerești și asculți pitagoreica lor muzică pe care versurile o sugerează" (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). În alte versuri sunt reliefate Geneza și Apocalipsa, de la nașterea lumilor (increatul) până la stingere (căderea stelelor și răcirea Soarelui). Descrierea haosului, a momentului de increat, în afara timpului și spațiului este susținută prin interogații asupra sensului repaosului universal. Facerea este exprimată și prin repetiție, cuvinte care provin din aceeași rădăcină: "La-nceput, pe când
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în hora sferelor cerești și asculți pitagoreica lor muzică pe care versurile o sugerează" (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). În alte versuri sunt reliefate Geneza și Apocalipsa, de la nașterea lumilor (increatul) până la stingere (căderea stelelor și răcirea Soarelui). Descrierea haosului, a momentului de increat, în afara timpului și spațiului este susținută prin interogații asupra sensului repaosului universal. Facerea este exprimată și prin repetiție, cuvinte care provin din aceeași rădăcină: "La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă,/ Când nu s-ascundea nimica, deși tot era
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
au parcurs etapele firești ale individuației, eroii din ficțiune sunt nivelați, uniformizați de o societate ale cărei valori n-au fost cristalizate în mod corespunzător. Pentru a fi mai expliciți, vom considera componenta absconsă, inconștientă din interiorul sinelui ca fiind increatul, iar individuația un tip specific al creatului. Creatul și increatul sunt noțiuni frecvent întâlnite în antropologie. Trenul deraiat de omizi reflectă nu atât desfacerea, cât procesul în desfășurare al desprinderii creatului din increat. în antropologie. E Timbrul lui Ion Barbu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nivelați, uniformizați de o societate ale cărei valori n-au fost cristalizate în mod corespunzător. Pentru a fi mai expliciți, vom considera componenta absconsă, inconștientă din interiorul sinelui ca fiind increatul, iar individuația un tip specific al creatului. Creatul și increatul sunt noțiuni frecvent întâlnite în antropologie. Trenul deraiat de omizi reflectă nu atât desfacerea, cât procesul în desfășurare al desprinderii creatului din increat. în antropologie. E Timbrul lui Ion Barbu din etapa ermetică (acea piatră în rugăciune ce se despoaie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
absconsă, inconștientă din interiorul sinelui ca fiind increatul, iar individuația un tip specific al creatului. Creatul și increatul sunt noțiuni frecvent întâlnite în antropologie. Trenul deraiat de omizi reflectă nu atât desfacerea, cât procesul în desfășurare al desprinderii creatului din increat. în antropologie. E Timbrul lui Ion Barbu din etapa ermetică (acea piatră în rugăciune ce se despoaie din humusul primordial, prin medierea latențelor orfice), sau chiar energetismul teluric din cea parnasiană (Lava, Banchizele, Copacul). Câteva exemple din volumul Din versurile
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
solară: "Danton: Că în clipa când voi pune piciorul pe scara eșafodului, să nu te văd (halucinat) pe tine venind la Arcis pe potecă, (respiră greu) prin soare, să mă chemi la masă..."33 Procesul în desfășurare al desfacerii din increat traduce, în termeni filozofici, prelungirea devenirii. (De ce nu? a devenirii întru ființă.) "Întru" este un proces în evoluție, adică, în accepția lui C. Noica "spațializatorul nespațializat", infinitudine.34 Nu stă sub semnul aleatorului intenția lui Fred Vasilescu de a bate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mea, căci aruncat jos, izbindu-se, proiectilul putea face explozie."44 O primă concluzie s-ar impune: coroborând o serie de texte, cu precădere din Note zilnice și Patul lui Procust, asistăm la organizarea unei rețele care cuprinde pe rând increatul, procesul în evoluție și creatul. În linii mari, aceasta este și prima etapă recomandată de Ch. Mauron într-un demers psihocritic: prin suprapunerea unor texte aparținând aceluiași autor apar, probabil involuntar, o serie de rețele asociative sau grupuri de imagini
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
omizilor" este o structură abisală în care personalitatea controversată a lui Camil Petrescu se simte învăluită, cauza fiind un joc reversibil între sine și individuație. Acceptând că laboratorul de creație al scriitorului urmează calea neasemeni a procesului de desfacere a increatului în elemente ale creatului, este evident că și personajele sale vor fi construite aprioric după aceeași tehnică. Rezumând deocamdată demonstrația doar la nivelul romanului Patul lui Procust, se constată că eroii, deși aparent oameni superiori și nedispuși la compromisuri, poartă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
să-l turnăm în arterele vieții...60 În plină criză nevrotică, incompletudinea personajului tinde să caute un suport gnoseologic și etic în Carte. Tentativă zadarnică, deoarece conferința referitoare la extincția solară și studiul despre acele animale bizare cu aspect de increat îl tulbură și mai mult. Ladima moare dintr-un exces de cunoaștere incompletă, cele două biblioteci îl strivesc prin caracterul contradictoriu al informațiilor pe care le conțin (asemeni lui Tantal, condamnat să moară prin însetare într-un mediu suprasaturat de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
trece în revistă Al. Paleologu. Indicându-ne ca reper bibliografic studiul Dragostea și Occidentul de Denis de Rougemmont, el pomenește de originea cathară a dragostei cavalerești și enunță o dogmă a acestei secte religioase: indiferența față de creatură și cultul pentru increat: Dar mai e ceva de spus, și mai important; așa cum o demonstrează Dennis de Rougemont în cartea amintită, amorul cavaleresc, a cărui tradiție s-a perpetuat și răspândit prin literatură și moravuri în toată civilizația europeană, până în zilele noastre, e
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
În acel "trobar clus" al provensalilor și în conceptul erotic cavaleresc, femeia iubită e un simbol pentru a exprima atracția Absolutului, adică o nostalgie a dispariției, o sete de contopire, de pierdere în divinitate. Catharii nu iubeau creatura, ci principiul increat. De aceea, eros-ul lor e un dor de moarte."126 (s. n.) Cel puțin trei poezii din subsolul romanului (Cer final, Patul lui Procust și Parafă) relevă, după cum am evidențiat la începutul capitolului, desfacerea increatului în elemente ale creatului. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nu iubeau creatura, ci principiul increat. De aceea, eros-ul lor e un dor de moarte."126 (s. n.) Cel puțin trei poezii din subsolul romanului (Cer final, Patul lui Procust și Parafă) relevă, după cum am evidențiat la începutul capitolului, desfacerea increatului în elemente ale creatului. Pentru poet însă, procesul e unul dureros, tragic, considerat un adevărat blestem. "Eonul dogmatic" (termen din filozofia lui Blaga), adică trecerea la o altă vârstă a omenirii, cea a sacralității, înseamnă pulverizarea Universului primordial, monolitic într-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
are și pretenția îndreptățită de a fi recunoscut ca inovator în tehnica romanului. A avut orgoliul, dar și acribia de a crea un sistem filosofic original, bazat pe studiul amănunțit al conceptului de substanță. Unele poezii abordează acea desfacere a increatului, fiind certă o regresiune în cosmogonie și antropogonie, imanentă apariției orfanului: " Timpul se dilată-n gol și vin prin spații/ Către mine, flămânzite constelații.../ Sorii noi au nimburi tari de sfinți. Eu trec/ Ca o pasăre salvată de înec.//"174
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
deraiat de omizi". Transpunerea izomorfă este versul lui Rimbaud-"Des serpents géants dévorés par des punaises", care este considerat de Ladima o amprentă a destinului său. Și cum dicționarele și tratatele de simboluri consideră omida ca o formă particulară a increatului, printr-o succesiune de argumente am descifrat în poezia și romanele lui Camil Petrescu procesele de desfacere a increatului în elemente ale creatului. Asocierea cu poezia lui Ion Barbu a devenit astfel ușor de relevat. Întreaga operă a scriitorului reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de Ladima o amprentă a destinului său. Și cum dicționarele și tratatele de simboluri consideră omida ca o formă particulară a increatului, printr-o succesiune de argumente am descifrat în poezia și romanele lui Camil Petrescu procesele de desfacere a increatului în elemente ale creatului. Asocierea cu poezia lui Ion Barbu a devenit astfel ușor de relevat. Întreaga operă a scriitorului reflectă tectonic acest mecanism magic de desprindere a creatului din increat, și un argument suplimentar rezidă din aspectul de indeterminare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și romanele lui Camil Petrescu procesele de desfacere a increatului în elemente ale creatului. Asocierea cu poezia lui Ion Barbu a devenit astfel ușor de relevat. Întreaga operă a scriitorului reflectă tectonic acest mecanism magic de desprindere a creatului din increat, și un argument suplimentar rezidă din aspectul de indeterminare al multora dintre personajele sale. Eroii nu pot trăi decât pentru a se reliefa unul pe celălalt, destinul unuia se împlinește prin reflectarea la celălalt. Astfel, în teatrul și romanul scriitorului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
antologice din Noduri... imaginea-nucleu a poeziei vitale, plină de sălbăticie, asigurând prin forță o binemeritată Victorie asupra viului deci asupra carnalului supus expierii. Pentru a intra în starea de grație propice intuirii miezului liric al lucrurilor, în starea beatitudinală a increatului mascat în poem și pentru convertirea lui în existent textual Starea a treia (potențialitatea) scriitorul se pregătește, își pregătește, printr-o formă de ascetism fizic și de vizionarism oniric, accederea într-un spațiu privilegiat, al libertății neagresate decât de vitalitatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a înscris-o într-o serie generică absolut binecuvântată, înnobilând-o apoi printr-un proces conceptual unic și ulterior printr-o naștere unicizantă. Dintre ele, mai ales pre-viața dramatică, văzută ca o călătorie vizionară avându-l ca punct zero pe increatul autosuficient, alături de "emirii însetați de absolut, prin nisipuri spulberate de vânt", îi constituie materia poetică într-un lung șir de texte din Fiul omului (Cartea Românească, București, 1986), alegorii ale trecerii prin spații nervaliene, din bizara lumină a "Marelui Întuneric
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
chiar îi dedică volumul Sora mea de dincolo. "Poetica regăsirii" este numită metaforic creația Anei Blandiana, poeta rezervându-și aproape în fiecare poem dreptul de a-și mărturisi dragostea pentru copilăria pierdută, într-o limbă și într-un limbaj proprii. Increatul, nunta, sunt teme des întâlnite în literatura română și des întâlnite și în poezia acestei poete. "Atrasă de ceea ce Goethe numește fenomenul originar, de prototipurile existenței, stăpânită de nostalgia increatului, poeta își însușește gândirea mitică, proprie copilăriei umanității: Am scris
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
copilăria pierdută, într-o limbă și într-un limbaj proprii. Increatul, nunta, sunt teme des întâlnite în literatura română și des întâlnite și în poezia acestei poete. "Atrasă de ceea ce Goethe numește fenomenul originar, de prototipurile existenței, stăpânită de nostalgia increatului, poeta își însușește gândirea mitică, proprie copilăriei umanității: Am scris (...) zice ea, într-un eseu pentru a mă copilări, pentru a deveni un copil, pentru a mă vindeca astfel de maturitatea pe care o simțeam coborând asupra mea ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
putem interpreta cele două sculpturi ale lui Filip Marin prin prisma acestei dinamici dualiste de reflex simbolist, care imprimă un relief indelebil construcției operei. Figura eminesciană care încearcă să se smulgă blocului inform suportă și atracția inversă către amorf, către increat. În schimb, Oscar Han este acuzat de a fi stilizat portretul acestuia întruchipat de masca luată de Filip Marin, a cărei interpretare reușită se regăsește reprodusă pe coperta cărții lui George Călinescu, ediția Princeps. Oscar Han se îndepărtează de expresia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stilizare, se regăsește și în sculptura ca atare. Mai mult, ceva din imperfecțiunea, nefinitul generic al eboșei se transmite și sculpturii într-un sens general. Ceea ce conferă originalitate himerelor paciuriene este fluiditatea lor, sau mai precis, senzația că exprimă ceva increat, neterminat. Sculptorul intenționează să surprindă nu imperfecțiunea sau nedesăvârșirea acestor creaturi mitologice, nici monstruosul lor, ci, mai degrabă, o dinamică evolutivă, procesul prin care ele prind formă. Aceste himere se află parcă în cursul unei complicate metamorfoze. Asocierea lor cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]