366 matches
-
ființei sale. E luat atunci drept ceva dat și de la sine înțeles. Nu comportă diferențe esențiale față de altele, nu are un relief distinct. Se situează sub semnul contingenței, întrucât cu el „se poate «întâmpla» una sau alta“. Aduce în față indeterminarea sa din punct de vedere ontic și mai ales ontologic. Iar ființării simpluprezente îi corespunde simplaprivire a ceea ce omul întâlnește. Este o privire ea însăși indiferentă, ce constată doar că ceva este de față, în simplitatea sa neutră, elementară. Nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fără picioare, însă nu e nevoie acum să știm așa ceva. Aflăm doar că într-un vas este cap turat „lucrul în sine“, probabil nimicul însuși. Tocmai acesta își aruncă lumina indefinită asupra celor din jur. Restul, numit sub aceeași pură indeterminare, nu mai pre zin tă impor tanță. Camera obscură, ce nu are uși sau ferestre, pare un fel de athanor în care este preparată lumea ca atare. De fapt, lumea văzută în afară este cea compusă înăuntru - din calcule geometrice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
87), 99-102, 108, 120- 121, 145 condamnare a omului la ~ 13-14 dincolo de sfera comună a ~ului (vezi „dincolo“) distanță față de ~ul uzual (vezi „distanță“) excedere a sferei ~ului (vezi „excedere“) frontiera dintre ~ și nonsens 10, 22-27, 35, 45, 122, 175 indeterminare a ~ului 18, 105, 118, 124 indiferent în privința ~ului 8, 11 (n. 1), 100, 108, 117, 129, 185 liber în privința ~ului 7, 11 (n. 1), 136-137 limite ale ~ului (vezi „limită“) lipsă de ~ a unei idei sau pro poziții 21-22
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
uși și ziduri; acum, Atotputernicul a vrut să țil arăt pe al meu, care nu are scări pentru a le sui, nici porți pentru a le forța, nici ziduri care săți oprească mersul, nici coridoare săți obosească pașii.“ Într adevăr, indeterminarea deșertului este desăvârșită. Nu se lasă cuprinsă în nici un fel, însă cuprinde imediat și cu totul pe cel părăsit acolo. Nu suportă limitele unui orizont de constituire, nici perspectiva unui anumit eu. Distincțiile obișnuite, precum cea între aici și acolo
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
e vorba despre nimicul ca atare, dar intervine tot mai mult o discretă familiaritate cu aparițiile nimicului și ale nonsensului. Omul de știință, în destule situații, nu le mai înlătură acum fără judecată, ca simple grozăvii și fantasme. Înțelege altfel indeterminarea și ceea ce nu este măsurabil sau nu poate fi gândit cu ajutorul unor concepte. Devine mai sensibil față de acele viziuni asupra realității care nu mai echivalează nimicul cu simpla absență a ceva sau cu o iluzie. Însă nimicul ne poate vizita
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
unui rol jucat de un enunț întrun limbaj. La fel și nonsensul. În sine, sensul unui enunț este indeterminat, căci sunt posibile varii modalități de exprimare. Este indecis și neunivoc, neprescris întrun fel sau altul. Poate ieși din aceas tă indeterminare când enunțul este pus în relație cu diferite credințe sau stări mentale, circumstanțe și acțiuni.<ref id="106">Cf. Donald Davidson, Inquiries into Truth and Interpretation, Clarendon Press, Oxford, 2001.</ref> Nu se cer înțelese doar propozițiile celuilalt, ci și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ciocanul este greu“)<ref id="113">Ibidem, pp. 216-217.</ref>. În acest caz, ea este ceea ce este „prin simplaprivire și pentru ea“. Am putea spune așadar că ființării simplu prezente îi corespunde simplaprivire. Semnul distinctiv pare să fie o anume indeterminare ontologică: a lua ceva ca deja dat și de la sine înțeles. Este vorba de o anume indiferență din punct de vedere ontic și mai ales ontologic. Termenul „indiferență“ nu are acum conotații etice, ci indică simpla ignorare a diferenței cu privire la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ființei sale. E luat atunci drept ceva dat și de la sine înțeles. Nu comportă diferențe esențiale față de altele, nu are un relief distinct. Se situează sub semnul contingenței, întrucât cu el „se poate «întâmpla» una sau alta“. Aduce în față indeterminarea sa din punct de vedere ontic și mai ales ontologic. Iar ființării simpluprezente îi corespunde simplaprivire a ceea ce omul întâlnește. Este o privire ea însăși indiferentă, ce constată doar că ceva este de față, în simplitatea sa neutră, elementară. Nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
masă fără picioare, însă nu e nevoie acum să știm așa ceva. Aflăm doar că întrun vas este cap turat „lucrul în sine“, probabil nimicul însuși. Tocmai acesta își aruncă lumina indefinită asupra celor din jur. Restul, numit sub aceeași pură indeterminare, nu mai pre zin tă impor tanță. Camera obscură, ce nu are uși sau ferestre, pare un fel de athanor în care este preparată lumea ca atare. De fapt, lumea văzută în afară este cea compusă înăuntru - din calcule geometrice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
87), 99-102, 108, 120- 121, 145 condamnare a omului la ~ 13-14 dincolo de sfera comună a ~ului (vezi „dincolo“) distanță față de ~ul uzual (vezi „distanță“) excedere a sferei ~ului (vezi „excedere“) frontiera dintre ~ și nonsens 10, 22-27, 35, 45, 122, 175 indeterminare a ~ului 18, 105, 118, 124 indiferent în privința ~ului 8, 11 (n. 1), 100, 108, 117, 129, 185 liber în privința ~ului 7, 11 (n. 1), 136-137 limite ale ~ului (vezi „limită“) lipsă de ~ a unei idei sau pro poziții 21-22
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
simpatic asupra tăriei lui de caracter. Una era să visezi cu ochii deschiși cum să-ți ucizi soția și cu totul altceva era să-ți pui în practică visele, iar între cele două lucruri se întindea un spațiu vast de indeterminare. Până termină al treilea pahar de gin, Wilt era deja hotărât să-și pună planul în aplicare. Dacă nu pentru altceva, atunci măcar pentru a-și dovedi lui însuși că era capabil să comită o crimă. Wilt se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că pe o sumè pozitivè de evenimente reale atunci numerele imaginare care, desi existè din punct de vedere matematic, nu pot fi dovedite în practicè și, implicit, nici nu pot fi eliminate prin simple artificii de calcul, induc o anumitè indeterminare în realitate, subminând-o, Cât despre prèpèdul pe care, astfel de intruși imaginari îl pot face în formulele de calcul ale realitèții, nici nu cred cè mai e cazul sè insist! Matei îl asigurè pe șeful poliției cè, în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
toate principiile morale sânt atât de nule, încît te întrebi de ce n-ar fi mai acceptabilă o viață fără criterii. Aș iubi o lume în care n-ar exista nici un criteriu, nici o formă și nici un principiu, o lume a absolutei indeterminări. Căci în lumea noastră toate criteriile, formele și principiile sânt atât de fade, încît semiprezența lor este mai exasperantă decât cel mai groaznic absolutism normativ. Îmi închipui o lume de fantezie și vis, crescută în lumini portocalii, și unde nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tînăr care-și începe viața se poate identifica cu grupa sa de vîrstă, cu clasa sa, căreia îi adopta idealurile, dar și cu națiunea, devenind șovin, chiar rasist în relațiile cu alți tineri. Și în bună parte, tocmai din cauza acestei indeterminări, a acestei probleme, identificarea generală confirmă autonomia față de dorințele propriu-zis amoroase despre care am vorbit. În familie, lucrurile stau altfel. Indeterminarea dispare, alegerea este dinainte făcută. Identificarea restrînsă are drept cadru familia și nu constituie o problemă, ea se grefează
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și cu națiunea, devenind șovin, chiar rasist în relațiile cu alți tineri. Și în bună parte, tocmai din cauza acestei indeterminări, a acestei probleme, identificarea generală confirmă autonomia față de dorințele propriu-zis amoroase despre care am vorbit. În familie, lucrurile stau altfel. Indeterminarea dispare, alegerea este dinainte făcută. Identificarea restrînsă are drept cadru familia și nu constituie o problemă, ea se grefează pe sentimentele de dragoste ale copilului pentru tatăl și mama sa. Să mergem împreună cu Freud mai fidel decît am făcut-o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de promisiunile neîmplinite ale Iluminismului, nu poate restitui demnitatea paradoxului în geografia vastă a ființei 2. Pe lângă deconstrucția radicală operată de hermeneutica fenomenologică, Louth așază o nouă stație filozofică: opera epistemologului Michael Polanyi. În acest context, ne este reamintit „principiul indeterminării”, al lui Werner Heisenberg (1901-1976 - fiul augustului bizantinolog german A. Heisenberg) și mutația metodologică provocată de succesul epocal al fizicii cuantice. Pentru că M. Polanyi și-a scris opera după remarcabilele transformări de epistemă de la începutul secolului XX1, se cuvine să
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
același observator. Problemele ridicate de acest principiu se situează la nivelul descrierii fenomenelor subatomice, fiind astfel pusă în dubiu maniera determinist-intuitivă de reprezentare a lumii fizicii. Aceeași dificultate a fost ridicată și de W. Heisenberg prin formularea ecuației principiului de indeterminare (1927), care exprimă acut imposibilitatea determinării precise, cu ajutorul aparatelor de măsură, a poziției unui electron în mediul subatomic, fără a degrada precizia cunoașterii vitezei sale. Altfel spus, localizarea strictă a undei asociate unei particule elementare nu poate fi simultană decât
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
vectorială”1. Conștiința subsidiară asigură suprapunerea datelor conștiinței focale pe o percepție semantică a totalității, determinând funcționarea cunoașterii tacite ca mediu prospectiv al oricărei înțelegeri a realității. Labirint autotelic al conștiinței, fondul tacit al cunoașterii asigură unitatea sintetică, dar și indeterminarea formală a înțelegerii. Acest fond tacit coincide cu dimensiunea aperceptivă a conștiinței 2, oferind printr-o „vagă și subtilă aluzie” ritmul și calitatea comprehensiunii. Dacă Polayni tematizează caracterul nespecificabil al conștiinței, Husserl evocă nedeterminarea orizontului intențional al acesteia 3. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
condițiile necesare ale fericirii, rostite de Iisus în Predica de pe munte. Participarea sobră la misterul afectivității transcendentale dă fiecăruia măsura condiției sale filiale. Eliberat de orizontul morții, cel renăscut în sine ca Fiu al lui Dumnezeu, nu mai trăiește angoasa indeterminării afective, ci luminoasa bucurie a Învierii, pregătită de o suferință pascală 1. Restituirea pe care o face Michel Henry spiritului creștinismului seamănă foarte puțin, este adevărat, cu ceea ce tradiția modernă - de la Kant și Hegel până la Heidegger, poate cu excepția lui Schelling
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
celelalte discipline umaniste. Drept urmare, vocația sa pastorală, terapeutică și profetică s-a diluat, iar agenda Bisericii a fost confiscată de obsesiile răzgândite ale modernității. Trei nume s-au distins prin încercarea de a oferi un răspuns acestor neașteptate confuzii și indeterminări: N.T. Wright, Oliver O’Donovan și J. Milbank. Tom Wright, actualmente episcop de Durham, este un biblist de clasă internațională. Autor al unui vast număr de studii noutestamentare 1 care au meritul de-a resitua Evangheliile în matricea lor iudaică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
vorbească mai ales despre sine. Nici o Încercare de a da corporalitate acestui arhetip al iubirii, de a-l „coborî” În poezie. Femeia rămîne În zona de sus a firii, ca În poezia trubadurilor („au dessous de toute pensée”) Într-o indeterminare consternantă: „Singură ești numai una, care ai luat cununa darurilor de la fire mai pă sus dă omenire!” Vede, oare, Alecu Văcărescu În Lucsandra sau Elenco un simbol de ordin religios, inaccesibil, neîntrupat? Fostul mare clucer nu-i departe de această
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Nu-i dă, cu alte cuvinte, sentimentul acelei comuniuni cordiale cu universul pe care Alecsandri Îl solicită mereu. Fapt bizar pentru un spirit romantic: Alecsandri se teme de zarea ce dispare, misterios, În fund, departe, sub cer. Dispariția, pierderea În indeterminare constituie una din figurile cele mai răspîndite În poezia romantică. Ea sugerează procesul de cosmicizare a lucrurilor. Alecsandri nu se simte Însă bine decît Într-un spațiu mărginit. Tabloul trebuie să aibă o ramură, peisajul un contur. CÎmpia este acceptată
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fascinație, un refuz care sacralizează obiectul. Alecsandri n-are această sacră reținere În fața obiectului adorabil. El găsește cuvintele, numai că ele se repetă și nu părăsesc aproape niciodată sfera abstracțiunii. Cuvintele dematerializează imaginea. Ființa „albă și serafică” plutește Într-o indeterminare absolută. Îngerul n-are gen, serafia este o stare de beatitudine În care poftele trupului nu pătrund. Agresiunea instinctului se oprește (se topește) În „raiul fierbintei sărutări”. În rest o castitate totală. Erotica alecsandriană nu cunoaște nici latura demonică. Îngerul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
critic. Dar Alecsandri? La Alecsandri retorica nu e atît de originală și nici atît de bogată. Stereotipiile ei fac dificilă cercetarea În această direcție. Comparațiile În stil popular (unele preluate direct din folclor) sînt abstracte și dau acea impresie de indeterminare temporală și spațială specifică artei anonime. A compara impaciența unei fete cu vîntul ce zboară, cu pasărea ușoară și dorul ce omoară (Maghiara) este a plasa subiectul Într-un sistem de simboluri generale În care orice conotație a ideii dispare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce curg limpede. Cine este Îngerul căzut În noroi, năzuind ca abstracta ființă argheziană, spre O lumină inaccesibilă? Poetul, creația, iubirea, existența? Alecsandri atinge În acest fragment o nesperată profunzime. O figură nouă se deschide În lirismul lui explicit: figura indeterminării și ambiguității, proprie poeziei moderne. X Spitalul amorului „L’amour étant l’initiateur de tout ce qui existe, on appellera néant l’absence d’amour. Les degrés d’existence de l’amour sont ceux de la création à l’oeuvre, sans
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]