266 matches
-
și meditațiilor expansiv-defensive, ca în baroc („odaia-scoică- ascunde o perlă în cădere”, ca alegorie a trăirii poetei). S. cultivă și forma fixă. Cu Sfera de apă (1981) melancolia ritualică evocă facerea poeziei (Melancolii), legile invocate cândva de Orfeu vorbesc despre indicibilul („nici rău, nici bine”) asupra căruia întrebarea poetei („Ființa cui e însăși Poezia?”) se suspendă („Poesis între cifre tace greu”). Rămâne intuiția genezei metonimice a lumii („norii-n glie zămislesc o rimă”), în care cele mici și obișnuite sunt iscate
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
dem Morgenlande figura În bibliografia etnografiei indiene Întocmită de dr. W. Siegling ca anexă la tratatul de etnografie al lui Sir A. Baines 4. Temperamentului solid, pozitiv și, cel puțin câteodată, naiv În biografia lui Honigberger i-a corespuns acel indicibil dram de noroc fără de care orice relatare din acest jurnal ar fi fost la fel de anonimă precum sunt azi acei bieți pacienți pe care, vrând-nevrând, i-a pierdut. „Lucrurile acestea se pot verifica citind cărțile de călătorie, adevăratele cărți de călătorie
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ale expresivității poetice”. Așadar, prin mecanismele de reducție fenomenologică se devoalează „lumea” poetului, concentrată în jurul unor arhetipuri, ale căror semnificații simbolice transcend realitatea empirică, coborând în profunzimile sensurilor spirituale. Așa ar fi, de pildă, ființele misterioase, expresii simbolice ale unui indicibil dublu, ce populează poezia lui Eminescu (călătorul, strigoiul, demonul, titanul, geniul) sau metaforele simbolice ori miturile, cu întreaga lor încărcătură imaginativă și de semnificație, unde are loc - cum precizează exegetul - „procesul deschis al disocierii și reasocierii imaginii cu ideea, în
TODORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
o dată la doi ani (recent s-a ținut, în Mexic, al șaptelea congres) în prezența fondatorului, s-a diversificat și s-a rafinat, dar a și pierdut ceva din culoarea primară. Deși inițial se prezenta cu un statut de noțiune indicibilă, având un aer nou, original, „reprezentarea socială” a devenit prin difuzare un concept comun, și-a pierdut aerul de inefabil, puterea de sugerare pe care o are un cuvânt (sau o expresie) ce se sustrage definițiilor unificatoare. Or, Moscovici refuză
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
scrisă de P. se definește printr-un manierism care se îngemănează cu sonuri vechi, venite parcă dintr-o „rădăcină de baladă”, din ecouri ale satului arhaic, ce răzbat în ritmurile poemelor sale închinate unor orizonturi și însemne izvorâte din arhetipuri indicibile („nenumite semne”). Poeta spune despre misterii în care se articulează senzualul și gracilul, ascunsul și imensul, asperitatea și ființa spirituală, întocmai cum e alcătuirea sa sufletească. Definitorii în versurile din Eclipsa, dar și mai târziu, sunt ingenioasele metafore ale contradicțiilor
PETRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288794_a_290123]
-
de poezie densă, mărturie, rugă, blestem și litanie, rod al unor ani de încercări inimaginabile. Versul se menține expresiv și în celelalte secțiuni ale volumului, cu precădere în cea numită Cadrilater, care înmănunchează un șir de poeme cu parfum oriental, indicibil: „Merg pe drum de țară, printre lanuri coapte,/ carul cu turcoaice peste snopi culcate,/ turcul mână caii, picotind în noapte,/ ele tot cu gândul către lumi uitate...// Hai, Ahmed, gonește carul cu cadâne -/ noaptea este scoasă din seraiuri parcă,/ să
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
să curgă un sînge mai vechi decît cel al faraonilor! Pe lîngă leviatan, Matusalem pare un biet școlar. Mă uit în jur și am sentimentul c-aș putea da mîna cu Sem. Mă apucă groaza cînd mă gîndesc la spaimele indicibile răspîndite de balenă încă înaintea epocii mozaice, spaime care, existînd de-o veșnicie, vor dăinui negreșit și după scurgerea tuturor erelor omenești. Leviatanul nu și-a lăsa urmele pre-adamice doar în plăcile sensibile ale naturii, în busturile străvechi dăltuite în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
n-a reușit prezentul. De aceea, unitatea în diversitate reprezintă zeul căruia, intuitiv, i se închină noul cititor. În fine, „romanul polițist trebuie să fie rezonabil de onest cu cititorul”. Să recunoaștem: bemolul introdus de adjectivul „rezonabil” are un farmec indicibil! Oricâte sinonime i-ai găsi (de la „echitabil” la „just” și de la „potrivit” la „rațional”), nimic nu va șterge impresia că scriitorul păstrează pentru sine tușa finală, ultimul acord, nota psihologică definitivă. A fi onest în raport cu cititorul nu înseamnă doar a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
interioară a celorlalți, ba chiar cu fragmente de jurnal (Ștefan Mironescu în toamna lui 1916). Astfel încât, prins în jocul de oglinzi verbale, fiecare actor este văzut aproape simultan din toate unghiurile. Perspectiva Vicăi Delcă asigură mereu contrapunctul, de un farmec indicibil, echilibrul ironic, distanțarea de riscul patetismului, în fine - culoarea și condimentele necesare. Dramatizarea făcută de Cătălina Buzoianu în 1986, surprinzător de reușită, a consacrat romanul și în ochii publicului de teatru, cel puțin două actrițe, Tamara Buciuceanu în Vica și
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
ci și cele de engleză ori franceză, iar copiii trebuiau să Învețe doar rusa, limba ocupantului. De aceea Îi voi rămâne pe veci recunoscător lui Anton... Îi faci temele, Îi pregătești juxtele pentru traducerea din greaca veche, Înveninat de amestecul indicibil de adorație și invidie, de fiecare dată când Închizi În urma ta ușa grea a casei Dobrotă, Îți dorești să fii el, dar să rămâi tu. Și nici măcar nu bănuiești că Menadele Îi vor dărui ani grei de Închisoare, tortură, infirmitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
din vreun manual care-i obtenebrase putința de-a se mai minuna, ea nepăsătoare, inaccesibilă la fiorul infinitului, amândoi fără a fi Înregistrat În propria lor memorie experiența Înfricoșătoare a Întâlnirii aceleia - prima și ultima - cu Unul, cu En-Sof, cu Indicibilul. Cum să nu cazi În genunchi dinaintea altarului certitudinii? Eu priveam cu reculegere și teamă. În clipa aceea eram convins că Jacopo Belbo avea dreptate. Când Îmi vorbea de Pendul, puneam emoția lui pe seama unei aiureli estetice, a cancerului aceluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
animismul sau cu panteismul. Deci, cu păgânismul. Adică, l-au acuzat fățiș că atentează la ideea unicității lui Dumnezeu, rostește Avocatul. Greșeau, greșeau, nenorociții, fără doar și poate, oftează Dănuț. Se înșelau. Îți dai seama? Mustește aici ceva mistic. Necartezian. Indicibil. Imun. Transcendent. Mai frumos, mai plin, mai electrizant și mai adânc, decât logica: Partea este egală cu Întregul, iar Întregul este Minte. Ce ne mai spune înțelepciunea hermetică a Kybalionului? În curgerea universală a rosturilor, extremele se ating, tensiunile se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ieșit la larg și, în sala plină de gelatină, în centru, am zărit marele soare crepuscular, sucindu-se lent, ca un gălbenuș sângeriu de ou. M-am azvârlit cu capul înainte și i-am străbătut membrana, afundîndu-mă într-o imensă, indicibilă strălucire... La școală, după-amiază, ea a venit din nou la mine. De atâta vreme nu ne mai "conversasem", cum zicea, încît aproape că nici nu mai făceam legătura între ea, așa cum era în realitate, o fată de optsprezece ani, și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
roade tipice libertății noastre. După câteva replici în care Balcicul s-a luptat cu Duba iul și Tunisul cu Veliko Tîrnovo, cade inconturnabila între bare: „Unde faci revelionul?“ Ce mi-e dat să aud!? Așa cum nu demult am văzut, cu indicibilă plăcere, vreo zece perechi de tineri la 30 de ani (alături de sexagenari fericiți), cu precădere actori, concoctând un revelion țărănesc precum în vremea echipelor regale gustiene, unde toată lumea s a îmbrăcat în ii, bundițe, cojocele, cușme, fote, șoarțe și ițari
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Ion Dimofte, Gheorghe Petrea, Constantin Paraschiv și Paul Alexandrescu... Se găsesc, tuspatru, suspendați undeva, la mare înălțime. Mereu alături, nedespărțiți. Patru adevărați prieteni, legați între ei de firele invizibile ale copilăriei, adolescenței și tinereții comune, de felurite amintiri, de ceva indicibil, dar atât de viu și de concret, de acel ceva care proiectează mereu prietenia adevărată, curată și sinceră în sferele cele mai înalte ale omeniei, acolo unde nu se ajunge decât cu o inimă deschisă. Ionică, Gheorghiță, Costel și Paul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
granița dintre spații și epoci, postmodern și decadent, Hugo Pratt lasă ca moștenire maturizarea simbolică și vizionară a prozei grafice. Pe acest drum îl urmează Milo Manara, cel împreună cu care Hugo Pratt va semna câteva texte dominate de aceeași poezie indicibilă care este amprenta stilului său. Dino Battaglia și Attilio Micheluzzi sunt două alte nume ce se adaugă acestei tradiții deja ilustre a prozei grafice italiene. Textele lor cresc în marginea tradiției literare și picturale occi dentale, evocând linia postmodernă a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o cerea. Ziarele au consemnat, în coloanele lor, faptele desprinse din paginile unui roman de mistere : la orele 22 ale zilei de Ă, deasupra închisorii de maximă securitate se lăsase un nor arămiu, ce aducea cu sine mireasma stranie și indicibilă a gazului ucigaș. În doar câteva secunde, întreg personalul de pază din curte zăcea inert, ca sub povara unui somn de plumb. Sunetul palelor anunța aterizarea unui elicopter. Ieșind din el, doi oameni purtând mantii negre și măști se îndreptaseră
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vieții a ajuns să-l înzestreze, pronunță fără ezitare numele culorilor cărora le zice elementare și complementare, însă pe dată se pierde, perplex, mirat, când vrea să formeze cuvinte servind drept etichete sau distihuri explicative pentru ceva care atinge inefabilul, indicibilul, pentru culoarea care abia se naște, creată de mâini și de degete, cu asentimentul, complicitatea, și adesea surpriza propriilor ochi, și care probabil nu-și va primi niciodată numele care i se cuvine. Sau poate l-a primit, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pielea de pe obrajii mei, de pe nas, de pe gură, de pe bărbie se zbârcește, se jupoaie, e de-ajuns o clipă și, cum sunt tras din nou În sus de păr, fața mea e acum de nerecunoscut, o putreziciune, o variolă, un indicibil neant, un imn Închinat repugnanței, mă voi Întoarce În celulă cum se Întorc mulți dintre fugarii ce au avut curajul să se desfigureze ca să nu mai fie prinși din nou. Ah, urlu eu Înfrânt și, după spusa naratorului, un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
abandonat pe fundul unui athanor acum găurit, aruncat la gunoi În fața casei lui Flamet. Apoi un pește templier, Împlătoșat de sus până jos În negru, Îl caută pe Noffo Dei. Trece pe lângă isihastul astmatic, care navighează absorbit și Încruntat către indicibil, Întorc privirea, pe partea cealaltă a străzii zăresc firma unui alt restaurant, CHEZ R... Roza-Cruce? Reuchlin? Rosispergius? Racikovskiragotzitzarogi? Signaturae, signaturae... ca În Paracelsus. Ia să vedem, unicul mod de a-l pune pe dracul În Încurcătură e să-l faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-mi săruți mîna? întrebă ea simplu. Uite! Și-i întinse mâna la gură. Cu astfel de purtări ale Otiliei, Felix nu putea face progresul cel mare, care, după el, trebuia să fie o mărturisire înflăcărată, urmată de îngenuncheri și efuziuni indicibile. Otilia s-ar fi uitat râzând la el și i-ar fi omorât vorbele pe buze, cum se mai întîmplase. Ședea într-o zi pe pat cu mâinile sub căpătâi și urmărea cu tot sufletul mișcările Otiliei, de alături. Îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
construind astfel un lanț indestructibil: iubire - noblețe - frumusețe - virtute. Iubirea devine catharsis, purificatoare de patimi. Atât Beatrice, cât și Laura provocau poeților ce le-au dat viață o stare de laudatio, căci nu aparțineau întru-totul acestei lumi, natura lor fiind indicibilă, umanul le era metamorfozat prin virtute, aduceau liniște și aspirația spre o iubire ideală, dezgolită de păcat, o dorință de a accede spre înalt și purificare. Venerația pentru Beatrice este generală, colectivă, amintind de cultul Fecioarei Maria. După moarte, Beatrice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
construind astfel un lanț indestructibil: iubire - noblețe - frumusețe - virtute. Iubirea devine catharsis, purificatoare de patimi. Atât Beatrice, cât și Laura provocau poeților ce le-au dat viață o stare de laudatio, căci nu aparțineau întru-totul acestei lumi, natura lor fiind indicibilă, umanul le era metamorfozat prin virtute, aduceau liniște și aspirația spre o iubire ideală, dezgolită de păcat, o dorință de a accede spre înalt și purificare. Venerația pentru Beatrice este generală, colectivă, amintind de cultul Fecioarei Maria. După moarte, Beatrice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
răcoarea valurilor. În proza contemporană, ca și în lumea de azi, calul își estompează imaginea și devine un animal aproape fabulos. Glasul personajelor din tren Noi stăm pe loc, doar trenul pleacă. Ion Minulescu Glasul roților de tren stârnește nostalgii indicibile. Cântecul intitulat astfel devine șlagăr, apoi se întoarce În gările cu firme albastre, cântate de Minulescu, prin megafoane, în calitate de semnal al plecării. Trenul intră pufăind spectaculos nu numai în Gara Saint-Lazaire a impresioniștilor francezi, ci și în literatură. Chiar și
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
altfel spus, calea, direcția, ruta) și a nu descifra și un conținut pare, din nou, o injustiție, ale cărei consecințe practice pot fi extrem de ușor cuantificate. De altfel, propoziția imediat următoare demonstrează discutabilul mecanism al deducțiilor lui Pierre Reboul: dacă indicibilul este echivalat cu Însăși substanța sa (care nu poate fi comunicată! - avertizează logica rebouliană), Înseamnă că el dezvoltă o expresivitate care sfidează normele obișnuite ale comunicării. Cu astfel de considerații se poate atinge fără greutate domeniul metafizicului, ceea ce Pierre Reboul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]