198 matches
-
fertilă, un prozator n-are cum să nu iasă mai învățat și mai încercat decât am bănui. Bunăoară, prima dintre prozele volumului, Omagiu supliciatului pasiv, e o nemaipomenită punere la zid a noului limbaj de lemn corporatist. O engleză managerială, indigestă, urâțită, de care fiecare dintre noi s-a ciocnit măcar o dată, accidental. Și, ca după orice ciocnire înregistrată de mecanica newtoniană, ne-am depărtat oripilați. Vreți o mostră? " Cred că trebuie să rerutăm puțin discuția și să punem totul în
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
flacără rece, conștiința estetică și morală, care aruncă o lumină crudă peste mizeria iremediabilă. E una din multele crime ale naturii împotriva materiei vii. Ce este ea? Îmi pare că astăzi mi-a vorbit de noi când îmi răspundea la indigestele mele pedanterii, în care toate cuvintele strigau: "Te ador!" Mi-a spus că nu am sufletul simplu, că există în viață fericiri posibile... Pentru mine? Ori pentru mine cu ea? (Dar acel "Și" ... început și neterminat? Nu cumva însemna: "Și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
diavolului. E regretabil săți aduci aminte de clipele de fericire în sărăcie, suferință și ignoranță, când, practic, nu se mai pune nici un preț pe viața pământeană și ne scufundăm lent ca un Titanic românesc. Decepționat de realitatea crudă și constant indigestă, cu neîmplinirile rămase sub preșul nepăsării, unde macularea valorilor spirituale în schimbul prostituției, drogurilor, minciunii și hoției, accentuează polarizarea socială, poporul român se află în moarte clinică, aude totul și înțelege infernul patimilor rele, dar nu face sau nu poate face
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
colectivă scurtă și slabă. Orice aș spune, până la momentul adevărului, viața merge mai departe și ne trimite provocări, speranțe și dezamăgiri, să tragem învățături din greșelile și durerile noastre, duse totuși până la o limită a răbdării umane. În urma acestei compuneri indigeste a vieții postdecembriste, menită în închipuirea noastră să ridice vălul misterului acestui „El Dorado” mioritic, în care guvernele au jucat barbunca privatizării, nu-mi mai rămâne decât să exhibez și eu primele versuri ale imnului național: „Deșteaptă-te, române, / Din
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
zice proful care este mai întotdeauna antrenorul monologului, un training al supunerii și al lipsei de responsabilitate. O educație a capului plecat. O școală în care plagiatorii avansează academic, în vreme ce pedepsesc aspru bietele încercări ale școlarilor de a copia texte indigeste. Școala doldora de învățături fără viață pe care le uiți cum ai pășit dincolo de poarta universității și a liceului. După școală, cel școlit trebuie să ia totul de la capăt, să învețe singur să comunice, să vadă și să distingă esențialul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și, în loc să se hrănească din propria sa suflare, el confundă propria sa realitate cu cea a materiei; și, crezând că se hrănește din propriul său suflu, el digeră de fapt un material sensibil, prezentat sub o aparență imaterială, și devine indigest, adică se hrănește prost întrucât el însuși se percepe ca stomac: el nu se mai concepe pe sine ca transfigurare a materiei, ci se închină unei „figuri“ materiale care nu se poate ridica la „forma“ spiritului, adică la sensul ei
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ci se închină unei „figuri“ materiale care nu se poate ridica la „forma“ spiritului, adică la sensul ei de cultură. Cei mai mulți intelectuali care se declară ca atare aparțin acestei specii pentru care actul de cultură se reduce la nivelul său indigest, la valoarea sa de trafic. Or, termenul desuet de „inspirație“ căuta tocmai să exprime un criteriu prin care spiritul aspira, într-un mod intuitiv, să nu-și trădeze propria realitate: să nu confunde materia cu imaterialitatea spiritului; și mai ales
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Trăiește un moment asemeni acelora din timpul lecturii unei cărți de cîteva sute de pagini, cînd parcurge capitol după capitol, urmărește destinele personajelor, descoperă cu plăcere evoluții surprinzătoare, sau se mîhnește pentru timpul irosit, căci are senzația cînd cartea e indigestă că mestecă la nesfîrșit un zgîrci și, dintr-o dată, se oprește: în curgerea frazelor întîlnește o idee ori o afirmație demnă de reținut. Scoate creionul, o subliniază, apoi o copie pe o hîrtie. Așa s-a întîmplat și acum; Liliana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
crăiasa nu se mai preocupă de ele; clocirea lor, precum și hrănirea viermușilor extrem de mici e treaba albinelor lucrătoare. Viermușii stângaci (ca copilașii) capătă în cele dentăi șase zile nutreț foarte bun, aproape mistuit sau cel puțin curățit de orice materie indigestă. De acolo vine că în acest period nu se balegă (ca copilul în pîntece), ba, precum susțin o seamă de naturaliști, nici nu au șezut; acest din urmă se află altfel și la cel mic viermuș de albină, dar e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
emană de la el va purta deci stigmatul bolii: cărțile sale, revistele sale etc. sânt produse bolnave. De aici apare o patologie a industriei culturale; așa-numitului Kulturbetrieb i se cere să fie rentabil în condițiile în care produsele sale sânt indigeste, deci invandabile. Critica, acea conștiință de sine a oricărei culturi, forma ei supremă de feed-back, este atinsă la rândul ei de boală și devine înregistrabilă - în rubricile acestei metafore prelungite - la capitolul "bolile sistemului nervos": schizofrenizînd, ea laudă ceea ce trebuie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care cea mai pregnantă e Audrey Dana, nominalizată pentru acest rol la César. Ultimele dorințe/The Bucket List de Rob Rainer (autor al multor siropuri, printre care Oameni de onoare/A Few Good Men pare o greșeală) ar fi absolut indigest dacă nu l-ar avea pe Jack Nicholson într-însul. Morgan Freeman e pe varianta lui molcomă, moldovenească, și e prea pe plus ca să nu-ți rămână între dinți. Nicholson e pe obișnuitul lui stil rău, cu atât mai câinos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
au ca subiect integrarea europeană. Chiar acum mă aflu la un astfel de eveniment. Misiunea mea este să-l informez pe prefect (mă îndoiesc că-mi citește rezumatele, dar nu-l condamn, nici eu nu le-aș citi, atât de indigeste sunt toate aceste happening-uri.) Mulți vin la astfel de seminarii doar pentru fursecuri, cafea, pixuri și, în cel mai bun caz, o friptură, un cârnat, o cafea, un pișcot. Această variantă bogată, din punct de vedere culinar, se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
viață“, spune Lebrecht, care vede o îndepărtare masivă a publicului de modernismul atonal și tendința producătorilor de muzică de a reveni la nesfârșit asupra vechilor hituri. Are sau nu Lebrecht dreptate? Vă las să citiți demonstrația lui, chiar dacă pe alocuri indigestă. Răspunsurile ce i se dau din lumea muzicală nu conving neapărat. Unul ditre ele l-am citit zilele acestea în „Gramophone“-ul pe luna octombrie, legat de un nou set de discuri Decca, la aniversarea de 70 de ani a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
splendide", mai "sfinte" de criminali pe care îi poți iubi și admira. Îi plac lui Sartre toate acestea? Judecând după neuitatul său personaj Autodidactul din La nausee, nu ne vine să credem. Dar insistând în lectura prefeței sale, altfel destul de indigestă, aflăm explicația exaltării sale nemăsurate, "revoluționare", față de opera lui Jean Genet: cică, chipurile, această lume a pegrei celei mai abjecte, cu care se confundă ca într-o beție, fără posibilitate de iluzionare din partea cititorului că ar fi vorba de vreo
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pagină); „Bieți poeți, curve captive / Ale cuvintelor-pești“ (Trotuar) etc. De o atenție specială se bucură în poezia sa asfințitul, supus unei depoetizări brutale și neinspirate: „Zorii avortează pe picioarele / Asfințitului“ (Trotuar); „Cântecele sfârâie stinse / Sub burta grea a unui / Asfințit indigest.“ (Virtuoz) Reprezentările de acest fel sunt hilare și confuze. Ce înseamnă „picioarele asfințitului“? Ce avortează zorii? Niște zoricei? Sau sunt chiar ei avortonii? Asfințitul are burta grea și este tot el și indigest? Pentru cine? Pentru cine îl mănâncă? Sau
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
stinse / Sub burta grea a unui / Asfințit indigest.“ (Virtuoz) Reprezentările de acest fel sunt hilare și confuze. Ce înseamnă „picioarele asfințitului“? Ce avortează zorii? Niște zoricei? Sau sunt chiar ei avortonii? Asfințitul are burta grea și este tot el și indigest? Pentru cine? Pentru cine îl mănâncă? Sau suferă el însuși de indigestie, având burta grea? Iată întrebări care vor rămâne veșnic fără răspuns. Tagore, Rilke si Popa Într-un stil grav și solemn, de preot al culturii, George Popa pledează
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
știi despre rac, dacă într-adevăr știi ceva, și treci la loc! ― Știu tot despre rac, don' profesor! ― Ei, bine, atunci spune! ― Racul e folosit în arta culinară la prepararea a diferite mâncăruri alese, foarte gustoase, dar în același timp indigeste... Fără să vrea, profesorul, plescăi, probabil la amintirea vreunui pilaf gras de raci, dar nu mă întrerupse, curios să vadă până unde va merge nerușinarea ignoranței mele în materie. ― Cea mai bună parte de mâncat la rac, continuai eu imperturbabil
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ca destinație, doar manechinul gonflabil, care ar fi dat orice de pe lume, numai ca fata să-i acorde atenție. O atenție specială și, dacă se putea, exclusivă. Sprijinirea drăgălășeniei poate fi folositoare, fiindcă reușește să fortifice! Profesorul răsări dintre controverse indigeste, spunând remontat și visător: Dacă ați ști ce mi s-a întâmplat, dragii mei, confrați de călătorie! O, dacă ați ști și ați pricepe, dragii mei contemporani!... Ținându-și strâns pumnul mâinii stângi, îi privi cu ochi adumbriți de efortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
grase (unt, untură, slănină, uleiurile, smântâna) cu cele bogate în proteine dar nici cu cele bogate în amidon. Grăsimile amestecate cu proteine vor îngreuna foarte mult trecerea mâncării din stomac în intestin.Grăsimile amestecate cu amidonul formează un bol alimentar indigest. 5) Nu se consumă apă nici la masă nici după masă! Ordinea corectă (după dr. Daniel Menrath) în care se mănâncă alimentele în timpul zilei: I. Sucuri de fructe și fructe poroaspete II. Sucuri proaspete de vegetale și salate III. Vegetale
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
icoana purtată de el și adevărul vădit îl atinge dureros. ["ADEVĂRUL"] 2275B În sfârșit, adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânii adevărului. ["ADEVĂRURILE ABSTRACTE... "] 2267 Adevărurile abstracte sunt indigestibile pentru inteligența populară, precum carbon, azot, hidrogen și oxigen pur sunt indigeste pentru stomac ca alimente. Ele nu produc căldura necesară, tot astfel nici abstracțiunile nu produc căldura sufletească necesară, organismul moral nu le poate asimila. ["CE-AR GÎNDI UN OM...? "] 2285 Ce-ar gândi un om când i-ar adormi o
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
urmă ca pe o infirmitate. Ani În șir, ai săi s-au dus la băi la Sovata cu exact o săptămână Înainte de Încheierea anului școlar. Așa erau seriile prin sindicat. La Întoarcere, Îi aduceau de fiecare dată câte o carte indigestă și două, trei vederi colorate. Șederea la băi le prindea bine. Noaptea, prin peretele subțire al camerei sale, treceau, ca printr-un pâlc de trestii, șoapte, râsete Înfundate și scârțâitul ritmic al patului din dormitor. Într-un târziu, peste toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
psihologic poartă Încă geaca de piele. Dave a fost probabil ceva student activist În facultate. Citea cărți de economie doar ca să se documenteze pentru cauza muncitorilor și-n același timp Îi convingea pe puștii de pe coridor să cumpere cine știe ce cafea indigestă ca să sprijine cauza ruandeză. Acum, stă acolo și-și spune că va lucra În firma asta capitalistă de căcat doar vreo doi ani, maxim cinci, cât să strângă o grămadă de bani și să poată porni propria cruciadă umanitară. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
generează apatie. Asceții consideră hedonismul o blasfemie. Pentru amărât și pentru valul de fum, direcția nu are nici o importanță. Patria poate fi raportul dintre aspirație și sacrificiu. Orice șansă poate deveni un tren pierdut.. Cârpesc unii absolutul marilor pasiuni cu indigeste revitalizări. Ne lipsește certitudinea cu care nebunii se declară sănătoși. În Rai mărul era prohibit. Nouă ni-l bagă insistent medicii pe gât. Solitarii suferă de nostalgia solidarității. Ia-ți întâi cârje, și după aceea schiuri. Într-un mare învins
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dos, a strâmbat lumea și a plecat. Solitarii suferă de nostalgia solidarității. În Rai mărul era prohibit. Nouă ni-l bagă insistent medicii pe gât. Ne lipsește certitudinea cu care nebunii se declară sănătoși. Cârpesc unii absolutul marilor pasiuni cu indigeste relativizării. Nu te bucuri de milioanele muncite, cât de firfiricii aduși de noroc. Regimul alimentar sever te ajută să nu mori dar nu te lasă nici să trăiești. Patria poate fi raportul dintre aspirație și sacrificiu. Orice șansă poate deveni
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Troțki, cu teoreticieni sclipitori, cum a fost un Bukharin, Stalin ar putea fi considerat o personalitate ștearsă și o inteligență mediocră. Avea doar cîteva rudimente de cunoștințe istorice, literare și marxiste. Scrierile lui erau prea puțin originale și teribil de indigeste, relevînd îngustimea sa de spirit; în plus, îi lipsea cu desăvîrșire darul polemicii. Într-o mișcare obișnuită cu cele mai intense dezbateri de idei, impregnată de romantism, în care o aură de glorie îți poate fi conferită doar de mari
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]