235 matches
-
să suscite apariția atâtor mari partide de masă, să ducă la declanșarea unor revoluții autentice, să galvanizeze atâtea elite intelectuale, să impregneze o parte, uneori decisivă, a cercetărilor filosofice, sociologice și istorice contemporane. Se pare că trei ar fi rațiunile indisociabile care permit explicarea a ceea ce Lucio Coletti numea odinioară „excepționala reușită a gândirii marxiste”. înainte de orice, aceasta se datorează coerenței discursului și justificării științifice cu care acesta a fost onorat, și nu este câtuși de puțin lipsit de sens să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de fapt, la disoluția oricărei societăți civile. Acest obiectiv, bolșevicii* l-au radicalizat, revoluția lor părând un demers metodic de distrugere a societății civile, inițiată în timpul lui Lenin* și atingând paroxismul în cel al lui Stalin*. Ea prezintă doi versanți indisociabili. Mai întâi, o operațiune de atomizare a societății: nimicirea partidelor de opoziție și a adunărilor reprezentative, eliminarea organizațiilor sindicale* și corporative independente, devitalizarea treptată a sovietelor necontrolate de putere, scoaterea în afara legii a grupurilor revoluționare concurente, punerea la respect a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
călăilor ordinari”. Demontarea mecanicii sistemului totalitar este, totuși, spațiul în care lucrarea lui Arendt își oferă întreaga fertilitate. Un examen minuțios al practicilor comune regimului nazist și celui stalinist permite circumscrierea unei modalități singulare de dominație, care conjugă trei elemente indisociabile. O dominație totală, mai întâi: este pusă în mișcare o întreprindere de captare absolută a puterii, o logică de anihilare a oricărui spațiu de autonomie atât publică, precum și privată, care se confirmă în zdrobirea metodică a Parlamentelor, partidelor, sindicatelor, asociațiilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
interpretărilor, acestea din urmă se elaborează Într-un context dat și În care trebuie, eventual, să se justifice. Condițiile de elaborare a cunoștințelor În acest domeniu impun particularități metodologice și epistemologice, sugerând În plus Întrebări pe teme etice, de altfel indisociabile de finalitățile proprii acestor discipline. Toate statele occidentale se confruntă cu asemenea Întrebări. Modelul centralizator și uniformizator În stil iacobin, pentru care Franța postrevoluționară este o perfectă ilustrare, dar care a fost utilizat, cu unele nuanțe, pretutindeni În Occident și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În fața evoluțiilor accelerate ale societăților moderne, marcate de un cult tot mai puternic al independenței individuale, dar și de diversificarea mijloacelor menite să-i apropie pe oameni. O deviză controversată Libertatea, egalitatea și fraternitatea sunt, din punct de vedere istoric, indisociabile, și totuși alăturarea celor trei cuvinte a făcut succesiv obiectul reticențelor, al polemicilor și al Întârzierilor În conceperea, elaborarea și instituirea devizei Încă din vremea Revoluției franceze, apoi În cursul secolului al XIX-lea și chiar și mai târziu, pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
față de angajamentele asumate: menținerea de sine prin cuvântul dat. Conform terminologiei lui Ricœur, polul idem este caracterizat prin imuabilitate În timp, În vreme ce polul ipse ne deschide spre schimbare, spre diferit. Este vorba despre două modalități diferite de Înscriere În temporalitate, indisociabile, care constituie identitatea subiectului. Identitatea unui personaj este așadar istoria sa, care nu este accesibilă decât prin intermediul unei relatări. Acesta este motivul pentru care Ricœur vorbește despre identitate narativă (ibidem, p. 175). Sinele nu se poate pricepe decât pornind de la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
este În vizită În Franța și ca „european” atunci când traversează Atlanticul. Afirmarea de sine și recunoașterea celuilalt. Identitatea este prin Însăși esența ei dialogică, pentru că nu se poate construi decât prin dialogul cu celălalt. Ceea ce Înseamnă că afirmarea sa este indisociabilă de validarea pe care i-o acordă ă sau i-o refuză ă celălalt. Cu alte cuvinte, orice „imagine de sine” propusă de subiect este supusă recunoașterii de către celălalt. Recunoaștere care este Înscrisă, și ea, În dialectica identității și alterității
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În bună măsură clericale, În ciuda unor opțiuni galicane ale monarhiei. În afară de Elveția, celelalte state europene au rămas monarhii, uneori confesionale. Nici măcar În Statele Unite afirmațiile anticlericale nu au atins vreodată aceeași virulență ca În Franța. În Italia și Germania, laicitatea este indisociabilă de mișcarea naționalistă, adică de voința de a afirma unitatea națiunii Împotriva hegemoniei puterilor ecleziastice. Risorgimento (1860-1861), Kulturkampf (1871-1878) și Sonderbund În Elveția au fost mișcări marcate depreocuparea pentru o neutralitate laică. Modelul iacobin francez a influențat Însă mai mult
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și mai acut În contextul globalizării. Separatism și modernitate politică În sensul În care se aplică unei populații care Își reconsideră legătura atât cu un teritoriu dat, cât și cu o autoritate politică suverană, separatismul trebuie Înțeles Într-un raport indisociabil cu conceptul de stat, așa cum apare el În modernitate (Burdeau, 1970, și Goyard-Fabre, 1999). Într-adevăr, deși accentul cade În special pe redefinirea frontierelor geopolitice, termenul se bazează și pe o reflecție filosofico-politică ce operează o sinteză, Întotdeauna particulară, deoarece
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
conținutul propozițional pe care se aplică marca forței ilocuționare. Astfel, adjectivul bun, de exemplu, pentru a califica un restaurant este, în mod inseparabil, o afirmație descriptivă a unui lucru dintre obiectele lumii și un act ilocuționar de recomandare. Din caracterul indisociabil al unui conținut descriptiv și al unei propoziții enunțiative ce orientează orice enunț din punct de vedere argumentativ, decurge faptul că procedura este inseparabilă exprimării unui punct de vedere, unui scop al discursului. La nivelul organizării textuale, oricare ar fi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sunt generalizate. În registrul oral spontan, exemplele sunt mai frecvente. Conjuncția și leagă două elemente între care există o anumită apropiere semantică, care formează o unitate referențială, afectată în mod egal de acțiunea verbului sau care participă în mod egal, indisociabil, la acțiunea verbului. (D) Reliefarea unuia dintre termenii subiectului multiplu Dacă unul dintre termenii subiectului multiplu este reliefat prin anumite sintagme (mai ales, îndeosebi, în special, mai cu seamă etc.), sunt șanse mai mari ca acordul să se facă doar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la ceea ce eu numesc "tehnologiile spiritului", care sînt în miezul practicilor comunicative de astăzi. Nimic despre inteligența artificială, nimic despre știința cognitivă, nimic despre progresele biologiei, nimic despre psihoterapiile individuale sau de masă; nimic despre schimbările de paradigmă în științe, indisociabile de teoriile comunicării, nimic sau doar generalități despre lingvistică. A trata comunicarea fără a face loc acestor domenii, fără a le insera într-un aparat critic, nu înseamnă că tratezi despre comunicare. Și a crede că prin critica făcută comunicării
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
fie luat în seamă de către noua generație de calculatoare, care poate să înțeleagă orice. Totul este clar. Nu este nici un secret: totul poate fi pus în lumină (p. 63). Freud este, din fericire, departe în urma noastră. Omul nou va fi indisociabil de mașină. El nu mai este unicul stăpîn și rege al universului. Rămîne atunci de definit noua poziție a umanului. În La science des systèmes, science de l'artificiel 35, Simon insistă pe unitatea sistemelor naturale și artificiale (p. 11
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Părți ale unei viziuni liniare și obiectivante, ele culminează, fără a se încheia, prin lărgirea cîmpului de preocupări către disciplinele cele mai variate. Înglobînd astfel problema obiectului și subiectului într-o disoluție progresivă. Contextul ocupă un loc primordial, întrucît apare indisociabil de receptor. De acum încolo, receptorul-context primește-creează sensurile mesajelor care vin. Sîntem aici la ultima rotire a elicei. Comunicarea organizează corpul receptorului și îl structurează ca subiect secund al unei realități secunde. Nu mai este subiectul clasic, este un suport
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
cu 7 ani) cînd vor să sfideze ordinatorul și să-l învingă; vîrsta identității (începînd cu 15 ani), unde practica ordinatică antrenează la o reflecție asupra sinelui, unde construcția identității trece prin practica ordinatică. Aceste trei vîrste le regăsim adesea indisociabile în cultura inteligenței artificiale. Conexiunea între specialiștii inteligenței artificiale și cei ai "ordinatorului metafizic" este evidentă, deoarece acești specialiști studiază spiritul uman pentru a construi programe și folosesc programe pentru a gîndi spiritul. Totul depinde de faptul că oamenii tind
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
social, după preot, se’nțelege, sau după mag sau profet, cum vreți - preotul nu este și un profet cu fața Întoarsă spre trecut? -, aceea de pedagog: nu să-i Învăț pe alții, ci, cu acea anima ce mă locuiește, feminitatea indisociabilă creației, să-i „asist” pe lectorii mei, să „presimt” nu atât bolile cu care se mândresc, ci pe acelea care vor veni și... de care se tem! Și-apoi, copil cum am rămas - copil dizgrațios, dacă vreți, vu mon âge
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a statului sîrb. Pînă la începutul secolului al X-lea, prinții care domnesc aproape permanent asupra triburilor de sîrbi instalate între Adriatica și Dunăre de la Vlastimir și pînă la Paul Branovic sînt vasali ai împăratului bizantin și istoria lor este indisociabilă de cea a Imperiului de Răsărit. Serbia autonomă nu începe să se desprindă, la începutul secolului al X-lea, decît din cauza tulburărilor care afectează Peninsula Balcanică. Lupta între Bizanț și Simion al Bulgariei îi determină pe cei doi adversari să
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
la rându-i de "apokathastasis, de acea înfiorată nădejde a lui Origen, că oamenii nu se pot mîntui decît toți laolaltă..." (ibidem). Nodul central al acestui sistem de credințe este convingerea nestrămutată că ortodoxia constituie destinul României întru salvare. Contopirea indisociabilă dintre românism și ortodoxie în conștiința națională românească, promovată intens de Stăniloae, a fost preluată și transpusă asiduu în literatura didactică - cu atât mai zelos evidențiată de către facțiunea fanatică a naționalismului. Constatarea că manualele școlare colportează clișee auto-gratulatorii care îi
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al neatârnării" (o replică istorică profetică a Războiului de independență națională din 1878), istoriografia comunistă îl reinterpretează ca "războiul feudal" al lui Basarab I (Roller, 1952, p. 79). Atunci când se pune problema independenței naționale, începând cu istoria modernă, aceasta este indisociabil legată de Rusia, depictată ca singura susținătoare a cauzei românești. Secolele XVIII-XIX ale existenței istorice românești se desfășoară într-o lume maniheistă, în care Țările Române sunt plasate în mijlocul scenei de înfruntare a forțelor binelui (reprezentate de Rusia) și forțele
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și instrumentalizată ca mijloc de atingere a unor scopuri extra-educaționale. Diferența ține însă de intensitatea ideologizării și explicitatea cu care s-a făcut acest lucru. Legislația comunistă a definit școala ca instituție ideologică. Mai mult, însăși funcția instructiv-educațională a devenit indisociabilă de funcția ideologică a școlii. În acest sens, legea din 1978 stipulează ubicuitatea educației ideologice. Articolul 12 prevede că "prin întregul său conținut, procesul instructiv-educativ din învățămîntul de toate gradele trebuie să asigure", pe lângă o înaltă pregătire profesională și o
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și eliberare națională. Cucerirea independenței de stat în 1878 a împlinit "lupta eroică desfășurată de poporul român împotriva exploatării și asupririi, pentru eliberare națională" (p. 35). Începând cu ultima parte a secolului al XIX-lea, destinul istoric al românilor devine indisociabil de aventura mișcării muncitorești și socialiste, a cărei intrare în arena socială este oficializată în 1893 prin înființarea Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România. Partidul comunist își îmbogățea astfel genealogia politică prin plasarea sa în filiație directă cu rădăcinile mișcării
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trecerea timpului (i.e., deprecierea condițiilor de viață) prin mijloace ritualice. "Ritualul cortegiilor și al comemorărilor oprește timpul într-o perfecțiune prezumtiv atinsă" (Durandin, 1998, p. 338). Iar cultul personalității ceaușiste este instituit în miezul cultului națiunii, pe măsură ce biografia liderului devine indisociabilă de biografia colectivă a națiunii socialiste române. Elogiul personalității conducătorului devine punctul central în jurul căruia este organizată întreaga liturghie celebrativă a trecutului românesc, în care momentele de sărbătoare națională (ziua Unirii Principatelor din 1859, ziua declarării independenței de stat din
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cultural german, sub influența unor gânditori precum J.G. von Herder - care a introdus potenta noțiune de Volkgeist ("spiritul poporului") - și J.G. Fichte - cu ale sale hotărâtoare Cuvântări către Națiunea Germană - naționalismul a suferit metamorfoza doctrinară completă de la o ideologie individualist-liberală indisociabilă de aspirațiile democratice (i.e., naționalismul liberal britanic) înspre o ideologie colectivist-etnicistă pătrunsă de un spirit autoritar (i.e., naționalismul etnic german). Însă niciunul dintre acești profeți ai naționalismului nu au avut harul oracular de a putea prevede calamitatea ce avea să
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
context. Cu prilejul celui de-al patrulea centenar al morții lui Montaigne, în 1992, antropologul reînsuflețește o dezbatere filozofică mereu actuală : . Asemenea întregii opere a lui Claude Lévi-Strauss, acest volum, care își datorează titlul unuia dintre capitolele lui, subliniază legăturile indisociabile dintre „gîndirea mitică și cea științifică”, fără să o reducă totuși pe a doua la cea dintîi. El reamintește că între societățile numite complexe și cele desemnate pe nedrept „ca primitive sau arhaice” nu există acea mare distanță pe care
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
legate de oralitate (un fapt normal pentru „creștinismul cosmic”, pentru a relua formula clasică a lui Mircea Eliade, un mare indecis între perenialism și istorism - ca orice antimodern -, dar problematic pentru o istorie propriu-zisă a creștinismului românesc), o geografie simbolică indisociabilă de construcția continuă a identității naționale, în special de ceea ce eu am numit ontologie etnică. Nu ar fi simplu, fiindcă ar trebui depășite ambiguitățile și abuzurile filetismului, ignoranței, politicianismului și pietății populare, între care suprapunerea topografiei sacre peste teritoriul statului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]