237 matches
-
controversată (a fost explicat ca împrumut din slavă, ca derivat regresiv din substantivul voie sau chiar ca refăcut din forme ale lui a vrea - "eu voi"). Pentru unii lingviști, evoluțiile în timp ale lui a voi și a vrea sînt indisociabil legate (ca în atestările vechi sau în formele de auxiliar); de aceea, de exemplu, Dicționarul limbii române (DLR), tomul XIII, 2005, nu tratează separat un verb a voi, ci îi include atestările sub forma-titlu a vrea (cu un record de
"Vroiam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10159_a_11484]
-
concrete și edificatoare, de pildă printr-o lungă listă de previziuni greșite, ale unor oameni de cultură și lingviști, asupra evoluției limbii, sau printr-o enumerare a unor preferințe personale, ținînd de subiectivitatea lingvistului însuși (p. 94). Chestiunile normei sînt indisociabile de dezbaterile din jurul limbii literare, al limbii standard, de relațiile acestora cu alte varietăți ale românei: se descrie trecerea de la diferențierea regională la cea socio-culturală, raportul dintre varietăți și zona codificată implicînd noțiunile de statut privilegiat, prestigiu, conștiință lingvistică. În
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
electric; B) Circuite integrate și micromontaje electronice: a) circuitele integrate monolitice în care elementele circuitului (diode, tranzistori, rezistente, capacități, interconexiuni etc) sunt create în interiorul (în mod esențial) și la suprafață unui material semiconductor (de exemplu siliciu dopat), formând un tot indisociabil, ... b) circuitele integrate hibride care reunesc, într-un mod practic indisociabil, pe același substrat izolant (sticlă, ceramică etc.), elemente pasive (rezistente, capacități, interconexiuni etc), obținute prin tehnologia circuitelor cu strat subțire sau gros și elemente active (diode, tranzistori, circuite integrate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146940_a_148269]
-
în care elementele circuitului (diode, tranzistori, rezistente, capacități, interconexiuni etc) sunt create în interiorul (în mod esențial) și la suprafață unui material semiconductor (de exemplu siliciu dopat), formând un tot indisociabil, ... b) circuitele integrate hibride care reunesc, într-un mod practic indisociabil, pe același substrat izolant (sticlă, ceramică etc.), elemente pasive (rezistente, capacități, interconexiuni etc), obținute prin tehnologia circuitelor cu strat subțire sau gros și elemente active (diode, tranzistori, circuite integrate monolitice etc.) obținute prin tehnologia semiconductorilor. Aceste circuite pot să cuprindă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146940_a_148269]
-
de un patetism dominat. Spectacole în care (am avut prilejul de-a asista la unul dintre ele, desfășurat în incinta catedralei medievale a unui burg transilvan) solemnitatea se împletește cu impulsul senzual, ambele sublimîndu-se în coloana sonoră a unei creații indisociabile. Acestui gen de reprezentație mixtă, ce reînvie o veche modalitate pierdută în Galaxia Gutenberg, îi corespunde următorul text galant-trubaduresc: "!Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd;// sîngele ca apa/ seacă subt blestem/ îmi
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
culminând cu o grandioasă expoziție la Centrul Georges Pompidou, unde corpus-ul lui este reconstituit minuțios printr-o împletitură de imagini, voci, texte manuscrise și tipărite, obiecte fantasmatice, deschizând neinițiaților universul în expansiune al criticului, semiologului, în fine scriitorului, ipostaze indisociabile de un Barthes plural în unul. Astfel pare să se împlinească dorința (cuvânt-cheie) pe care o enunțase chiar el în Sade, Fourier, Loyola: Dacă aș fi scriitor, și sunt, cât de mult mi-ar plăcea ca viața să-mi fie
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
anulează criteriile tradiționale de selecție valorică, America obsesiei conceptului de political correctness și a aberațiilor culturale derivând din el, America universităților și științei amețitoare, Hollywood, Constituția, și tot ceea ce în mod automat se leagă de perfecționism și succes, reprezintă, elementele indisociabile de acest spațiu - metaforă a viitorului. Sanda Galopenția, Virgil Nemoianu, Alex Leo Șerban, Andrei Brezianu și Vladimir Tismăneanu sunt câțiva români care cunosc America și îi analizează realitățile cu spiritul ascuțit și critic al europeanului. Literatura americană actuală, exemplificată în
Metafora viitorului by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16983_a_18308]
-
de semnele sau simbolurile lor". într-un limbaj ceva mai vechi, intelectualii reprezintă conștiința critică a societății. Așadar funcția lor nu poate fi separată de un fel sau altul de a se angaja "intelectualul și angajarea, scrie Julliard, sînt termeni indisociabili". Problemă ar fi natură acestei angajări. Am comentat eu insumi acest aspect într-un eseu din 1970 despre Duplicitatea lui Gîde. Tradiția ne impune o angajare în universal: intelectualul că apărător al drepturilor omului. Julien Benda consideră, cu trei sferturi
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
pentru că nu mai e nimeni care, urîndu-i, să le poată da măsura împlinirilor lor. Ei pătrund în infernul indiferenței pure. Adevărul este că bine, plin și variat nu se trăiește decât în societățile în care se urăște mult. Fericirea este indisociabilă de ura pe care o stârnești și de gândul liniștitor că, prin ceea ce ai făcut, ai lovit just. Din acest punct de vedere în România se trăiește bine. Dacă e adevărat că orice "ură de moarte" întîlnește la capătul ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
teritoriu de altundeva, de dincolo de real, o realitate mereu înscrisă într-o rețea de tensiuni între viață și moarte, vizibil și invizibil, material și imaterial, incarnat și dezincarnat. În fond, este vorba despre raportul dintre materialitatea teatrală și elementul fantomatic. Indisociabilă de aceste luări de poziție în privința statutului realității în teatru, se redeschide și problema actorului. Un actor plasat și el în zona unei duble determinări: animat și inanimat, corp viu și manechin sau marionetă. Un actor situat între imobilitatea statuii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
sălbatice, furia demenței criminale. Corul nu se înșală în această privință: „E Gorgo, fiica nopții, înconjurată de viperele ei cu o sută de limbi șuierătoare, e Lussa, a cărei privire te împietrește”. Ca și Gorgo, ca și eriniile, Lussa e indisociabil legată de ideea răzbunării cerute de sângele vărsat, de pedepsirea vinovaților pentru faptele lor de neiertat. Iar când Heracles, pradă acestei furii ucigașe, își va omorî propriii copii crezând că sunt copiii lui Euristeu, privirile lui crâncene, fioroase, vor semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
care poartă în ea forța străvechilor efigii și în care se ascunde, în același timp, posibilul vid al simulacrelor. Forma (shape) conturată, imaginea croită „după asemănarea cu... ” au deopotrivă consistența realității și inconsistența iluziei. Aceasta este însăși esența puterii magicianului, indisociabilă de puterea teatrului. Magicianul shakespearian, maestrul provocării aparițiilor, este totodată cel ce se folosește de ispitirile aparenței, cel a cărui artă poate fi definită ca un veritabil iluzionism al asemănării. Iar în contextul creștin propriu lui Shakespeare, această „uzurpare” a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
land”. Într-adevăr, suntem pe tărâmul minunilor. Prin jocul imprevizibil al dublurilor, pătrundem într-o lume a închipuirilor, a năzăririlor, unde iluzia poate fi luată drept realitate, unde totul te îndreptățește să crezi în existența fantomelor. Căci jocul dublurilor rămâne indisociabil de metamorfozele, de transformările produse deopotrivă în spirit și în formă; el aparține neîndoielnic domeniului magiei. În finalul piesei, ducele se declară incapabil să dea un verdict categoric, ce ar putea decide o dată pentru totdeauna natura celor două elemente ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fi trezit deodată întoarsă la vârsta copilăriei”, căci „copilăria e ca și moartea; o lumină, un sunet, un strigăt iau proporțiile unor arătări uriașe”. Fapt care ar explica de ce, în opinia lui, toată această „hârjoană idilică” din spectacolul discutat este indisociabilă de „ceva insolit, ceva ce reprezintă însuși fondul operelor shakespeariene și care le apropie atât de mult de dramele grecești”. În pădurea din Cum vă place, dincolo de jocuri frivole și de giumbușlucuri, ba în chiar miezul lor, Artaud aude „voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
la un preț nerealist când piața imobiliară scade? Aversiunea față de pierderi Când ceva este neplăcut, încercăm, doar dacă nu suntem perverși, să evităm acel lucru. Sau, dacă nu este posibil, măcar să limităm oalele sparte. Pierderile sunt rareori considerate ca evenimente indisociabile de viața investitorului. Din cauză că semnifică că o decizie anterioară a fost prost inspirată, pierderile sunt neplăcute și prin urmare greu de concretizat. Tentația pentru investitorul care a fost dezamăgit de performanțele unui plasament este să termine într-o notă pozitivă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
care se tem de pierderi mai presus de orice vor fi deci înclinați să nu facă nimic. Înclinația respectivă, numită diversiunea omisiterii, amintește în nenumărate puncte de diversiunea de status quo evocată în experimentul nr. 30. Cele două sunt adesea indisociabile deoarece de multe ori faptul de a nu face nimic conduce la menținerea statu quo-ului. Totuși câteva experimente au reușit să discrimineze cele două diversiuni și arată că inerția în decizii nu se reduce doar la dorința de a menține
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
pânză a alianțelor subterane, pânză în care este prinsă o Europă întreagă, ce nu va întârzia să intre în război, câțiva ani mai târziu. Ca și la Hitchcock, jocul cu thriller-ul este doar în aparență inocent, căci acțiunea este indisociabilă de înclinația naratorului de a fi o voce ce comentează în marginea înfruntării dintre curaj și lașitate, dintre fidelitate și trădare. Și nu este întâmplător faptul că textele lui Hergé, ca și cele ale lui Edgar P. Jacobs sau Hugo
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este, în această lectură de gentleman-scholar, un mijloc pe care destinul îl pune la îndemâna omenirii pentru ca aceasta din urmă să poate avansa pe tărâmul împlinirilor și al binelui. Înfruntarea cu răul, tema centrală a imaginarului seriei inițiate de Jacobs, este indisociabilă de provocarea pe care o întruchipează știința pervertită de tiranie sau ambiția oarbă a unui Faust sedus de partea întunecată. Erudiția lui Mortimer, cu adevărat prodigioasă, este pusă în serviciul omenirii a cărei libertate și demnitate nu pot fi anulate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aliajul mitului. Revoluția din al cărei panteon face parte Che este organizată în jurul promisiunii escatologice a mântuirii. Participarea la revoluția cubaneză este prologul intrării în revoluția mondială la care visează Che însuși. Explicit și agitatoric, mesajul scenariului lui Oesterheld este indisociabil de fantasma acestui om nou pe care Che îl pregătește, prin traiectul său mundan. Intratabil și irațional, revoluționarismul lui Che împrumută, în dicțiunea biografiei grafice, atractivitatea etică ce îl va transforma în alternativa radicală la impasul etic al comunismului sovietic
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
valorizantă a existenței. Geniul: maximă deschidere a sensibilității și a intelectului pentru a evalua lumea, și pentru a primi dicteul în vederea transvaluării Ființei cât mai aproape de vecinătatea absolutului. Mecanismul dicteului Schematic, fenomenologia dicteului ni se pare că parcurge următorii timpi indisociabili: Viziunea: o țâșnire originară incontrolabilă, un văz insolit al ochiului interior ochiul transcendental receptând imaginea unei lumi superioare ontologic latentă în rezervele axiologice ale spiritului universal (vidul cuantic, un preaplin de potențialități, despre care vorbesc fizicienii), și care folosește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
timp cu Merton. El s-a dedicat codific?rîi procedurilor metodologice ale anchetei, elabor?rîi tehnicilor de culegere ?i de analiz? a datelor (panel, analiza multivariat?) f?r? a neglijă reflexia epistemologic? aprofundat? [29]. Foarte repede, numele s?u apare indisociabil legat de reprezentarea ce avea s? se impun? �n mod abuziv �n toat? lumea, ca esen?? a unei �sociologii americane� la exportarea c?reia a contribuit activ [64]. �nainte de toate, Lazarsfeld a vrut s? demonstreze c? era posibil s
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
și atotcuprinzător (Dumnezeu), filosoful român propune gândirea dogmatic-teologală. Dogma nu reprezintă o construcție rațională, ci o formă "care îmbracă adevărul-mister revelat". În fond, pentru Țuțea, a gândi dogmatic presupune a gândi "în lumina eliberatoare a Celui de Sus". Dogma este indisociabilă Revelației, care legitimează în mod absolut și învăluie credinciosul și sacerdotul 8. Astfel, din punctul de vedere al ecleziologiei creștine susținute de Petre Țuțea, unicul mod de acces la o cunoaștere religioasă autentică este prin intermediul Revelației. Cu alte cuvinte, cunoașterea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cum voiți, zic, ca țăranul să se deprindă cu acele calități cari trebuie să se dezvolte pe o treaptă mai înaltă în diversele ramuri ale vieții publice?<ref id=”1”>Idem.</ref> Gradualismul și organicitatea sunt, în imaginarul politic junimist, indisociabile de preferința acordată moderației nespectaculoase. În contra direcției revoluționare, care face apel la modificările dramatice de decor și la retorica inflamată, junimismul militează, nu mai puțin pasionat, pentru evoluția care face să rodească sâmburele din solul național. Din această perspectivă, se
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de reflecția generală asupra artei și că acei creatori aveau și rolul de critici. Această afirmație servește drept introducere unei expuneri În care Gilbert arată cum creația artistică și cea critică, departe de a fi activități separate, sunt, de fapt, indisociabile: „Ernest: (Grecii) au fost așa cum ai spus și tu, un popor de critici de artă. Recunosc acest lucru și Îi compătimesc, pentru că facultatea creatoare este superioară celei critice. Cele două nu pot fi comparate. Gilbert: Antiteza este pur arbitrară, căci
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
natura imuabilă a operelor. Chestiunea îl obseda pe Craig, care condamna aspru devierea, în teatru, de la proiectul originar, fondator, al regizorului și care vedea un remediu al acestei devieri în apelul la Supramarionetă. Supramarioneta, paliativ ce caută să suprime viciul indisociabil de prezența omului ca material veșnic supus accidentalului, erorii sau schimbării. Pe scenă, actorul în carne și oase îl dezamăgea profund. Două mari figuri emblematice i-au adus acestei probleme soluții practice, cert antinomice, dar eficace din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]