474 matches
-
Pe cîtă vreme faptul de a ști ce se petrece acolo la mii de kilometri distanță îmi dă un soi de satisfacție, preocuparea față de aspectele sănătății mele, pe care o bănuiesc a nu fi prea bună, mă neliniștește și mă indispune. Prefer deci să evadez, decît să mă macin în griji care s-ar putea - sper eu - să nu aibă temei. Uimitor ce le mai „nimeresc” comparatiștii noștri! într-un articol despre real și imaginar, Roxana Sorescu, cercetătoare la Institutul „G.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de cît) sănătoși, nu pentru nebuni sau pentru plante!” *Oricît ne-am strădui, nu ne putem transpune în starea celuilalt. Durerea sau frămîntarea mea, cel de alături n-o simte. Receptează niște informații care, cel mult, îl pot îngîndura ori indispune. Poverile noastre rămîn în noi și nimeni (rude, prieteni) nu ne poate elibera de greutatea lor. Transferurile sînt înșelătoare. Ori de cîte ori mi-am expus necazul altcuiva, n-am avut senzația de comunicare (de împărtășire). În locul unei ușurări, m-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oferit să scrie despre Minima moralia. L-am refuzat. Nu înțelege că nu i se potrivește! De fapt cîți dintre recenzenții întîmplători înțeleg asta? Sînt „ferecat de sărăcie”, vorba psalmistului. Sărăcia (adică moderația la limita cea mai de jos) mă indispune, urîțește totul din jurul meu, îmi modifică relațiile cu ceilalți. *I-am amintit: în privința colaboratoarelor, n-ar trebui uitat ce-a zis „nenea Iancu”: „dacă nu se poate altceva decît respect, trebuie să ne mulțumim și cu atîta - cu respect!” *G.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o formă de activitate din anii ’60, prin care vom fi iarăși puși pe drumuri, laolaltă, muzeografi, redactori, instructori de la școala Populară de Artă! și de la care el, Bibicul gerontofil, va lipsi! Reluînd „ideea”, delegatul de la București (eram atît de indispus, încît nici nu i-am reținut numele) a insistat să precizeze: „Nu creăm de dragul creației, creăm pentru a servi! Ce anume servim, tovarăși? Sala s-a slobozit în rîs). Servim mișcarea artistică de masă!” în fața unor atari „comandamente”, e aproape
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a crea obligații prietenilor noștri, pentru a putea pătrunde în capitala lumii: Washington! Joi, 21 decembrie 2000 - Washington Suntem în muzeul național de artă din Washington în sala cu picturi de Van Dyck. Lucrările sunt impresionante. Singurul lucru care ne indispune este alergia mea cumplită. De când am venit mă umflu de parcă sunt bătută cu urzici, iar Liviu are o nevralgie pe toată partea dreaptă. N-avem ce face, probabil că sunt reacții la aerul condiționat și la pereții umpluți cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și cu un soi de posăceală hâtră felurite întâmplări, unele triste, altele înveselitoare. Fire nostalgică, oftează adesea după vremurile „blagoslovite” de odinioară, așa cum, hoinar nelecuit „prin ăi coclauri”, îl încearcă păreri de rău după „dulcea isihie a drumeției de altădată”. Indispus de tracasările de zi cu zi, își caută un refugiu în „liniște și singurătate”. Mai cu un popas, mai cu un taifas, umblărețul colindă ținuturi care îi suscită apetența pentru descrieri. Străinătatea, unde își plimbă pașii de „gură-cască”, îl inspiră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
ea burta și fruntea, să-și frece de ea batiste și baticuri trecându-și apoi mâna pe figură. Dacă unele intrigi de amvon merită a fi tratate cu indulgență, aceste isterii ce se vor preacucernice, aceste imposturi ale pioșeniei mă indispun. Da, noi suntem întrupați. Da, avem nevoie de materie pentru a ne aduce aminte. Dar ce e prea mult e prea mult. Există o dispoziție administrativă a Bisericii romane pentru a justifica aceste gesticulații păgâne. Ce bine că nu-s
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fi născut” Într-o zonă umană periferică, primitivă, inaptă de orice lansare În sfere superioare ale spiritului și ale destinului. Aș fi putut de-o mie de ori să-i răstorn „argumentul” - așa cum am făcut cu Nichita, În câteva rânduri, indispunându-l, Întrucât marile personalități suportă greu să le clatini unele concluzii pe care se reazămă, probabil, nu puține plafoane ideatice! -, amintindu-i că el, Emil Cioran, fiul popii din Rășinari, el și pulsiunile sale genialoide, reflexele și energia formidabilă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
privire aruncată pe forumurile de discuții ale ziarelor chiar și în cazul Mungiu este edificatoare pentru a înțelege o dată pentru totdeauna că românul e greu de mulțumit : el s-a născut supărat, trăiește cârcotind și nu moare până nu-i indispune și pe alții... Revenind, ce se întâmplă totuși atât de exaltant în cinematograful românesc ? Este vorba numai despre o (nouă) generație sătulă până-n gât de clișee, ce are în comun nu o platformă teoretică (precum Noul Val francez), ci o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de gală), că nu e ca la Oscaruri (nici nu și-a propus !), că la Oscaruri nu se dau atâtea premii unui singur film (fals !), c-o fi, c-o păți, și patati, și patata... E clar, bucuria altora îl indispune pe român. Iar dacă, în plus, bucuria presupune a răsplăti munca unor artiști, indispoziția aceasta capătă un oarece iz persistent de egalitarism vulcanizat. Concluzia ? Elitismul dăunează grav sănătății poporului, iar antielitismul rulz ! Ce vremuri trăim... 29 martie. începe festivalul de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vorbește de la sine. Cărțile proaste, autorii mediocri se vor prăbuși de la sine!... Nu am fost de acord, până la urmă, cu această scuză, România literară avea nevoie de un cronicar energic și curajos, și atunci, încă o dată, cred că i-am indispus pe splendizii critici ai revistei, prietenii mei, de altfel, și l-am angajat și i-am dat „cronica” unui tinerel care era redactor la ziarul „sindicatelor”, Munca - Mircea Iorgulescu. (Același Mircea Iorgulescu care s-a grăbit, printre primii, „să arunce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o șubrezește, nu o descurajează. Iubirea despre care e vorba în capitolul 13 al primei epistole adresate de Apostolul Pavel corintenilor. Scurt acces de optimism Mi se întâmplă rar. Din ce în ce mai rar. De regulă, ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce trăiesc mă indispune până la depresie. Și totuși, fără motiv aparent, fără iluzii și fără speranțe utopice, mă trezesc, uneori, cuprins de o nerezonabilă încredere în soarta lumii. Iată, îmi spun, lucrurile funcțio nează: există încă versiuni cordiale ale luminii solare, există încă tineri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
va declina, vulgaritatea va împânzi totul. Contemporanii noștri ar putea îmbogăți acest diagnostic prin infinite amănunte, extrase din experiența cotidiană. Evident, nu mi-am propus să furnizez cititorului o culegere, deprimantă, de toxine. Nu vreau, pur și simplu, să-l indispun. Dar, pornind de la inventarul de mai sus, un igienic atac de spaimă, o mică ipohondrie nu i-ar strica. Ar fi, poate, un început de terapeutică... IV PERPLEXITĂȚI șI INDISPOZIȚII COTIDIENE Principii Am mai scris despre inflația principiilor în perioadele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
doamnei Teodora Stanciu, dar, în general, n am datele necesare pentru a emite judecăți definitive despre prestația unei instituții care, în copilărie, mi-a marcat decisiv formația culturală. Uneori, primesc totuși solicitări de colaborare. Deunăzi, o asemenea solicitare m-a indispus pentru câteva ceasuri bune. O doamnă, sau domnișoară, altfel foarte bine-crescută, plină de bune intenții, insistentă, dar cuviincioasă, mi-a cerut să mărturisesc o „plăcere vinovată“ în materie de muzică. Urma ca, după mărturisirea mea, piesa menționată să fie difuzată
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o poziție de inferioritate frustrantă față de alți candidați). J. Să te ferești a descrie sau rezuma substanța proiectului de care te ocupi (?). K. Să ai mereu în minte că te adresezi direct candidatului și că ai datoria să nu-l indispui. În rezumat: referentul nu e chemat să exprime o opinie („părerea mea este că...“), ci să oblojească un convalescent. Evaluarea are, preponderent, un scop terapeutic: trebuie să te simți prost când critici, iar pacientul trebuie să se simtă bine. N-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
neplăcerile sunt mai mari decât satisfacțiile? Dacă această apreciere pare echivocă, este pentru că nu face o diferență clară între raportul față de bunurile private și cel față de bunurile publice. La drept vorbind, numai consumul altora și efectele lui asupra noastră ne indispun; confortul privat de care ne bucurăm este însoțit de un intens sentiment de satisfacție. Satisfacție privată, disconfort public, iată ceea ce încearcă tot mai frecvent consumatorul din faza III. Dar cele mai multe nemulțumiri încercate de hiperconsumator provin din sectorul terțiar. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
stea de vorbă despre organizarea vânătorii din acea zi, boierul l-a poftit în casă, și în timp ce se pregătea, îl întreba pe bătrân tot felul de treburi vânătorești. Boierul a stat la masă mai mult timp, ceea ce l-a cam indispus pe bătrân. Când boierul l-a chemat la masă și pe bătrân, acesta a spus că el a mâncat acasă, și că nu mai poate mânca. Știa bătrânul că boierul îl chema la masă numai formal, că de fapt nu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
că de fapt nu era bucuros să mănânce împreună cu el. Masa a durat mult prea mult, după aprecierile bătrânului vânător. Cele vreo cinci feluri de mâncare, țuica, vinul băut și poveștile de-acum cam nesărate, după părerea moșului, l-au indispus și a început să-și piardă răbdarea. Când boierul, într-un târziu, a început să se șteargă la gură după toate bunătățile mâncate, bătrânul a zis cu mirare: „Doamne, boierule, după cât de bune bucate ai mâncat, eu cred că și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să se împotmolească și mai tare în tentativele lui, vizibil sortite eșecului, de a face să se creadă că nu se petrecea nimic nefiresc. Locotenentul, care nu înceta să-și frământe mintea ca să afle ce anume din persoana lui îl indispunea pe acest Hercule de bâlci, începea să se întrebe despre ce era vorba, mai ales că nu se aștepta ca învățătorul să poată pune capăt unei scene atât de penibile. "Scuză-mă, Nicolae, azi mă grăbesc, dar, dacă vrei, putem
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
unde prefectul Brânzeu mă înștiința că printr-o telegramă circulară cifrată eram căutat în regiune, cu ordin de a mă prezenta de îndată la Ministerul Instrucției. La 30 oct. ministrul Duca, pe un foarte răstit ton îmi reproșă a fi indispus pe mitropolitul Pimen al Moldovei, care reclama ca obiectele colectate să fie predate Mitropoliei din Iași. Nevoind să ție seamă de ordinul M.C.G., ministrul Duca susținând că numai el, iar nu cei de la Curte, aveau calitate de a da asemenea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
avem bilete tur-retur, urcăm din mers în altă „pastilă” galbenă, de data aceasta, împreună cu un grup de școlărițe exuberante, și traversăm în direcție inversă mirobolanta sinteză a umanității. VASILE GÂRNEȚ: Sincer vorbind, am evitat pavilionul Republicii Moldova, pentru a nu mă indispune de ceea ce puteam să văd/să trăiesc acolo. Mă mulțumesc cu comentariile lui Andrei Bodiu și ale lui Richard Wagner, care au vizitat oferta „republicii”. Lor le-a plăcut, mai ales lui Wagner... O casă bătrânească, în care se cânta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
părea că nu va înceta niciodată, iar fotograful presupuse că tocmai de aceea fusese ales chiar pictorul pentru eventuale incursiuni în trecut, fiindcă vorbea excesiv în prezent și destinul se decisese să ia măsurile care se impuneau - reușea să-l indispună. Totuși, paradoxal, nu încerca să se debaraseze de individ, lăsându-l de izbeliște, singur, printre străini (râse în gând), cu tot cu poveștile sale și cu gesturile sale largi, iar senzația permanentă era aceea că el nu face altceva decât să îi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
între mine și pernă s-a mai interpus o pernă grea, ca de piatră. Oftă și își aruncă privirea pe fereastră. Era înnorat, cerul că zuse mult din înalturi și atârna posac sub greutatea păturii groase de nori. Se îndreptă indispusă spre bucătărie. De data asta, cafeaua făcută de domnul Ionescu se răcise de-a binelea în ibric. Clara aprinse un chibrit care sfârâi sec și se stinse de îndată, înainte ca ea să apuce să aprindă ochiul la aragaz. îl
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
intrat în acțiune. În fața grajdului, erau câțiva argați care tocmai terminaseră de țesălat caii. Între ei era și Ioniță, un băietan enervant, care obișnuia să-l strige de departe, ori de câte ori îl vedea, Pampule-boule, ce mai faci, neneacule? Pe Pampu îl indispunea la culme interpelarea asta, de fapt, îi era antipatic puștiul bubos și cu gura mare și de fiecare dată când îl vedea îi venea să-l strângă de gât, ca să-l împiedice să vorbească. Totuși, nu-și pusese niciodată mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
acestea i-au umplut încet sufletul. 7. Gândindu-se acum la acel sentiment de libertate, i se strânge inima; nu pentru că n-ar mai putea să se bucure din nou, ci pentru că situația de sfârșit în care se află îl indispune. Îi este antipatic Andrei Ionescu, ar vrea să-l elimine din viața sa și, cu toate acestea, îi e greu să se suporte astfel, pândindu-l pe un individ arogant și atât de mulțumit de sine. Iar Andrei Ionescu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]