246 matches
-
-i rămînă, din greșeală, vreun buzunar secret din care să pice vreo pagina neconvenabila din operele deja alese ale Securității. Eforturile de-a dreptul jenante depuse de unii dintre aleși pentru a deraia Legea lui Ticu, precum și voturile unei majorități indistincte cu care au fost răsplătite aruncă o lumină urîtă chiar și asupra celor care s-au opus acestor manevre. Fiindcă, peste un timp, cine va sta să mai contabilizeze voturile contra sau feciorelnicele abțineri ale acestui Parlament? Așa-zisa grijă
Rămăsitele Legii lui Ticu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17902_a_19227]
-
judecată de valoare - acestea două sunt, poate în mai bună măsură decât numeroase altele cărți. Numai cu acordul stăpânului Debutul Dianei Corcan pune - înainte de orice altceva - o problemă de stil. După zecile de debuturi ale ultimilor ani, în nici un caz indistincte, dar de bună seamă ancorate în limbaje reciproc traductibile (de la anarhismele lui Marius Ianuș la picturile Andrei Rotaru, trecând prin borcanele bine legate de Dan Sociu, prin insomniile lui Claudiu Komartin), această nefiresc de detașată înstăpânire asupra unui lupanar ne
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
cercurile literare se învîrte mai mult sau mai puțin în jurul dispariției postmodernismului. Am sesizat în romanele dumneavoastră unele trăsături care le-ar putea afilia literaturii postmoderne, susținute de postmoderniști ca propriul teritoriu în literatură, cum ar fi jocul vocilor, limita indistinctă dintre genuri; în ce privește ideologia postmodernă s-ar putea vorbi despre o recitire a istoriei, o preocupare intensă pentru problemele identității și minorității. Vă considerați scriitor postmodern? Colm Tóibín: Nu sînt și nu am fost implicat în această dezbatere, nu am
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
ardelenilor, rotunjind și închizând vocalele pe care noi le pronunțam atât de "deschis", presărate cu nenumărate interjecții, încât erau gata să-ți perforeze timpanele. Sunt sigur că măcar până prin clasa a patra vorbeam exact așa cum se vorbește în zona lingvistic indistinctă Banat-Crișana, cu puternice influențe fonetice din țara Moților (de unde sunt originari bunicii mei), dar și cu straniele rămășițe lexicale din perioada școlii Ardelene: spuneam nu "mână", ci "brâncă", în loc de "murdar" - "nălăut", "miezul" era "lamură", și multe altele. Acel accent s-
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
a bea cafea. Demn de remarcat este faptul că grădina țigăncilor prezintă o structurare interioară, care corelată cu motivul umbrei (antiteză a căldurii, simbol al ispitei) și al senzaților olfactive intense, susține intenția de a diferenția calitativ locul de spațiul indistinct al „pustiului” străzii, copleșită de arșița zilei de vară. Există două modele ale grădinii-modelul paradisiac, care induce reacția de beatitudine protagonistului și grădina „demonizată” sub forma unor hățișuri care înconjură bordeiul (coliba sacră), amintind descrierea din Sărmanul Dionis, de Mihai
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
ori doar mi s-a părut? Adineaori cobora amurgul, cețos pe vale, luminat aici pe deal de cerul roșu-violet al apusului, și iată că este seară de-a binelea! Dinspre pâlcul de cătină de pe marginea râpei, profilat ca o pată indistinctă pe zare, a pornit parcă un hămăit, sau un urlet înăbușit. Poate că fiara stătea la pândă și ne simțise în liniștea serii?... Ori nervii noștri întinși la maxim făceau să percepem exagerat și un simplu țârâit de greier? Pe măsură ce
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nu. Într-un „undeva” indistinct se întîmplă mereu „ceva” care potolește această foame colectivă de informație, de nou, de senzațional. Crime, accidente, violuri, catastrofe, deraieri spectaculoase, descoperiri epocale (care țin cît puful de păpădie), bîrfe etc. sînt înfăptuite de „personaje” indistincte care trăiesc, parcă, pentru a declanșa senzaționalul. Cu cît se vehiculează mai mult acest tip de informație, impersonală, cu atît lumea asta pare caricatura lumii pentru care avem senzația că ne-am născut. În acest timp cultura circulă în discretele
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
unei vechi obsesii. „Anonimii” populează universul Memoriilor lovinesciene 1, ei sunt materia discursului evocator sau coroziv prin care criticul își descrie contemporanii. Vasta frescă a vieții literare se construiește asemeni marilor tablouri istorice, cu mase de figuranți, prin aglomerarea figurilor indistincte, a celor „fără de nume”. Faptul e ușor de înțeles, nici o reprezentare a furnicarului literar nu se poate face în absența minorilor. Ceea ce trebuie însă explicat e posibilitatea ca aceeași mască a anonimului să identifice și pe insignifianți, și pe criticul
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
încît el mai curând admira precizia mecanică a lucrărilor de pe vremuri, din "regimul burghezo-moșieresc". Asemenea lifturi nu se mai făceau în fabricile din ziua aceea), ci ceea ce văzuseră de departe și ce acum, strîmbîndu-și gîturile-n sus, percepeau ca pe o indistinctă agitație în vârful turnului, în cușca de lemn și sticlă suspendată la vreo douăzeci de metri de pământ. Era cineva acolo, era o lucire și o zbatere de fulger, în mijlocul și deasupra cartierului pustiu, arhitectură însingurată, spectrală. Era o lumină
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
întuneric și orașul, ca într-o ilustrație din vechi cărți pentru copii, se estompa delicat sub norii de argint și sub lună. Doar reclamele de neon, aprinzîndu-se și stingînduse-n depărtare, ca niște fosforescenți pești abisali, contraziceau înserarea cu literele lor indistincte verzi, azurii, purpurii. Ca în copilărie, când se stingea o reclamă închideam ochii, număram până la șapte sau până la unsprezece și, când îi redeschideam, vedeam iarăși reclama aprinsă. Puteam astfel s-o țin aprinsă la nesfârșit, sărind peste golurile-mbeznate, căci spațiul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ncercat să rupă-nvelișul care-o ținea întemnițată. Și-ntr-adevăr, curând coaja crăpă în lături, lăsând să se zărească forme și-ncrețituri nedeslușite: semilune galbene, ochi vișinii, zdrențe de malachită. O ființă umedă și zbârcită se tîrî afară, bâțâind din membre încă indistincte, lăsând în urmă un imago uscat, se-ncolăci înfrigurata ca un fetus multicolor, zăcu așa multă vreme de parcă și-ar fi adunat puterile și deodată se-ndreptă, în asurzitorul imn de slavă al strunelor întregii cochilii, devenind o ființă de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
viața? Pentru asta eclozase atunci, în punctul zero al vieții ei? Avea să dispară, pur și simplu, în nesfârșirea acestui lemn, care era pentru ea spațiu, timp și memorie în același timp? Mereu împingînd capul negru, cu mandibule flămânde, în indistinctul care e viitorul, mereu înfulecîndu-l rapid și transformîndu-l în canalele-ntortocheate ale trecutului. Sorbind materia printr-un capăt, azvîrlind-o în urmă prin celălalt, doar ca să-și mențină făptura de fum învîrtejit... Acum însă simțise chemarea, fusese în fine aleasă pentru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a unei uși. Nu era nici o scândură. Culoarea se-ntindea pe mătasea inefabilă a peretelui. Nu era nici o ușă. Casele însele erau zugrăvite pe-un zid pufos, și acum își dizolvau culorile și contururile una-n alta. Totul ajunsese curând indistinct, cenușiu-palid, ca plastilina pe care-o frămânți îndelung. Doar stelele, deasupra, ardeau din răsputeri, sugând parcă din ziduri și ultimii stropi de culoare. Erau stele frez, acaju, fistichii și coralii, erau stele ultramarin, magenta, șofranii și nărămzii, stele ca vișina
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
miezul cenușiu și învelișul alb sidefat. Părea să fi fost o singură măduvă, fără-ndoială umană, ale cărei zeci de secțiuni se-nșirau în tot atâtea vitrine. Pe măsură ce-nainta, Coca putu desluși cum pata cenușie din mijlocul feliuțelor, la început indistinctă, prindea tot mai mult conturul unui fluture. Fluturi mari, perfect conturați, largi și puternici în zona lombară, mai micuți și cu aripi mai ascuțite spre curbura spinării, se mențineau de-a lungul a vreo douăzeci de cutii, pentru ca, treptat, să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Aripă Ilirică, și apoi, după însemne și după emblemele pictate pe scuturi, distinse unitățile regulate și pe cele de elită, binecunoscute lui, precum și milițiile auxiliare ale herulilor, alanilor saxonilor, marcomanilor. Ceva mai departe, în câmp, se grupa masa puternică și indistinctă a armatei vizigote, care, era limpede, renunțase - cel puțin pentru moment - să urmărească dușmanul, înghițit acum de întunericul pădurii. Concentrându-și privirea spre stânga, în lungul malului râului, Duryodhan luă o expresie plină de curiozitate și oarecum ironică: — Dar... cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
anume bun-simț. Ei se duc „acasă în Gara de Nord“. Nu au o casă, Mitocanul se numește astfel și pentru că, la el, ulița, scara blocului sunt un fel de hol, o extensie a propriei locuințe. Aurolacii devin oarecum periculoși tocmai din cauza acestei indistincții. Dacă lucrurile pe care le fac acum s-ar petrece la ei acasă n-ar fi chiar așa îngrijorător. Ei au această dezinvoltură casnică într-un spațiu care îți impune unele constrângeri. Putem compara situația cu invazia unor popoare barbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ce mai încoace și-n colo, trebuiau s-o șteargă micuții, se fac nevăzuți împreună cu suita de la balcon. Nu putea să fie așa simplu, Părințele, și totuși era, am văzut-o cu ochii mei, se risipea și lumea, alte zgomote indistincte la distanță, trebuia să faci ceva, să ridici o ambuscadă, grenade, petarde, lume speriată, se auzea că vin tancuri, că se filma, cîtă diversiune, voiau să dispărem, le era atins scopul, să ne evaporăm cum se evaporaseră ei de pe acoperiș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la serviciu la puțin timp după aceea, sărutându-mă pe cap ca să nu ia răceala. Nu a spus nimic care să marcheze momentul și nici eu nu am făcut-o, doar schimbul obișnuit de „pa“-uri și „te iubesc“-uri indistincte. Apoi am rămas singură. Stabilisem să mă duc la Ed acasă și să pornim spre Sussex de acolo. Își reorganizase ce avea de lucru ca să-și poată lua ziua liberă pentru că voia să evite traficul blocat de navetiști, de vinerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
care a beneficiat. Dar să lăsăm cârcoteala, pentru că e un roman minunat. „Tezismul“ acesta al lui Doctorow devine evident chiar din titlu: ragtime-ul, precursor al jazzului, ritm sincopat, orchestrație abundentă: poveștile celor trei familii se intersectează până când devin părți indistincte ale aceluiași fir narativ. Personajele secundare și figuranții (orchestra) iau de multe ori prim-planul în dauna „eroilor“. Ritmul se accelerează, amintind, dacă tot e să rămânem în domeniul muzicii, de acel concert splendid al lui John Coltrane în Newport
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
ai 173 unor copii care-și socoteau mărunțișul, am făcut prima "criză" din cele care mi-au împărțit de atunci viața în "perioade cu Lulu" și "perioade fără Lulu": cerul prăbușit pe pământ, rușine, vinovăție și dezgust fără margini amestecate indistinct, plâns în hohote și-n cele din urmă fugă dezordonată. Câteva zile n-am dormit și n-am mâncat nimic, am zăcut doar în pat amestecând, în mii de viziuni și reluări obsesive, cele două scenarii ale morții lui Lulu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
simplistă. Ferry nu ignoră masificarea și manipularea că pericole ale industriei culturale, dar subliniază absența interogației filosofice În discursul de artă contemporană că pe un semnal al mutilării sensului tragic. Că pe o consecință aflată În strânsă relație cu rămânerea indistincta În zona subcultura, si cu banalul de factură avangardista. O rămânere nu se știe dacă intenționatbanalizantă sau distinctiv - estetică. Pentru a pune În discuție această rămânere În banal și distinctiv, Ferry face apel la un discurs de referință. Îl citează
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93366]
-
spatele de lemnul umed. Am îmbrățișat-o și am intrat astfel, aproape prăbușindu-ne, în sala plină de întuneric spre care dădea ușa. În beznă luceau stins, verzui, mari suprafețe de sticlă, în spatele cărora întunericul parcă se coagula în forme indistincte. Gina închise ușa și pipăi peretele din dreapta, unde se afla un panou electric. Ridică o mică manetă în formă de furcă și începu să se facă din ce în ce mai multă lumină, deși nu se zărea nici aici vreo sursă. Pur și simplu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să-mi dea Istoria din nou blânda plictiseală de a auzi, preț de patru ani, discursul, zis de lemn, al știm noi cui, ce minunată perspectivă de viitor să-l aud pe viitorul-fost prezident Iliescu vorbind dumnealui niște niscaiva ceva indistinct și, în dosul vorbirii dumisale cu iz de ședințe din acelea, știm noi de care de-alea d-ale noastre să auzim fojgăiala harnică, pe din dosul decorului, a inșilor acelora foarte dedați cu toate cele pentru țară. Nenea tehnicianul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
duios muzică populară îmbrăcați ca niște barmani din aceștia de la Clubul de jaz Podul din Timișoara, unde e la ea acasă mai degrabă decadența obosită a vestului decât năvala bine ritmată a dansurilor folclorice naționale. Degrabă mi-am revenit din indistinctul existențial în care căzusem precum tatăl acela de prin povestirile lui Bruno Schulz care, la ore asemănătoare și în aceleași griuri existențiale, se metamorfoza în te miri ce fleacuri de prin odaie. Și cum spun, pe dată mi-am revenit
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
așteptă cu respirația încordată. După o îndelungă ciorovăială cu Marina, Otilia urcă scările. Se auzi când intră în odaie, dușumeaua pârâi ușor în câteva puncte greu de precizat, Felix bănui că Otilia se oprise în fața mesei. Apoi urmară mici zgomote indistincte și... nimic. Felix se feri să G. Călinescu dea ochii cu Otilia și rămase închis în odaie. Când, târziu, ieși, ca un hoț, ușa odăii fetei era deschisă, scrisoarea lipsea de pe masă, iar Otilia era în oraș. Se-ntoarse la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]