162 matches
-
să-mi facă ,,loby”: cum, te uiți la ăsta, n-ai văzut câte defecte are, eu în locul tău nu i-aș da nici o importanță, nu-i nimic de capul lui! Și este de ajuns ca trei astfel de indivizi (sau individe) să șoptească mereu unei fete de 20 de ani așa ceva pentru ca o relație, orice relație oricât de solidă, să se năruie. Eu atunci nu eram conștient și nu înțelegeam ce se întâmplă; eu căutam s-o văd mereu, ea întorcea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
bine, a lucrurilor s-a produs după venirea ei în acest post?! Nici una. Ocupă o funcție administrativă, atît. Dar tragedia este că de la înălțimea scaunului pe care stă își permite să mă scuipe în frunte. Și nu plîng că o individă ca ea m-a sictirit; plîng de ciudă că eu am fost laș. Da-da! Sînt un laș, chiar și acum, cînd plîng. Dar nu-i nimic; continuu să plîng pînă cînd simt că-mi pot ține lacrimile în felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din lume? Multe dintre clientele mele spun că, pentru ele, e Scarlett și Rhett sau Fred și Ginger... Mă scrutează cu ochi strălucitori, iar stiloul e pregătit deja deasupra paginii. Totul a ajuns prea departe. Trebuie să îi spun acestei individe că nu am de gând să mă mărit aici. Trebuie să-i spun să-și mute gândul. Haide, Becky. Revino la realitate. — Mie... — Da? — Mi-a plăcut întotdeauna finalul de la Frumoasa din pădurea adormită, când cei doi încep să danseze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
stoarsă, selecționată și respinsă“). Gândiți-vă la acrobațiile unei omide (a fluturelui de noapte Lobster) care În prima copilărie arată ca un găinaț de pasăre, dar după năpârlire capătă niște apendice Încolăcite hymenopteroide și niște caracteristici baroce, permițându-i extraordinarei individe să joace două roluri simultan (ca actorul din spectacolele orientale care joacă rolul unei perechi de luptători Înlănțuiți): acela de larvă cârcită și acela de furnică mare care pare s-o sfâșie. Când un fluture de noapte anume seamănă cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lucruri ciudate... ca să nu mai vorbesc de pofta ei de mâncare ieșită din comun. Cred că și-a adus și ea contribuția la starea mea de încordare. Normal că mi-a dispărut apetitul sexual... Sper că doar temporar. Era o individă aparte: avea stomac dilatat, păr lung și mai era și bibliotecară pe deasupra. — Hai, lipește-ți urechea de stomacul meu! zise ea. A împins pătura cu picioarele, la capul patului. Avea corp frumos și pielea fină. Nici un strop de grăsime. Sâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
căscat din rărunchi. În fața mea era un camion încărcat cu baloturi de hârtie. În dreapta, o mașină sport, un Skyline alb, cu doi tineri. Un el și o ea mergeau să se distreze sau se întorceau de la distracții. Păreau tare plictisiți. Individa, cu două brățări din argint la mâna stângă pe care o scosese pe geam, mi-a aruncat o privire. Nu o privire plină de interes, ci una care nu spunea nimic, de parcă eram firma unui restaurant Denny sau un semnal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
clipa în care vânzătoarea le-a băgat în cutie. Învățasem eu ceva franceză în facultate, dar am uitat tot. Vânzătoarea arăta excelent, dar nu se pricepea la împachetat. Nu cred că mi-a mai fost dat să văd vreodată o individă înaltă, atât de neîndemânatică. Știu că nu se poate generaliza totul pe lumea asta, dar nu m-am putut abține să nu fac remarca în gând. De la magazinul de închiriat casete video de alături, am mai împrumutat eu casete de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o reclamă TV. I-am spus că nu erau probleme cu mașina, dar verificam eu totul ca să fiu sigur că mă descurc. Am înțeles, spuse ea zâmbind din nou. Zâmbetul ei mi-a amintit de o colegă de liceu. O individă deșteaptă, despre care am aflat că s-ar fi măritat încă din facultate cu un revoluționar extremist, că a făcut doi copii pe care i-a părăsit, iar acum nimeni nu mai știa nimic de ea. Nu mi-aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
La această dimensiune se referă Heliade Rădulescu când revine - în numeroase rânduri - asupra caracterului "sacru" al individului. Principiul adevăratului cristianism a fost, cum s-a văzut, de a sacra individul (căci fără aceasta n-ar fi fost mântuire) și din individe sacre și suverane, a forma turme cuvântătoare, libere, autocefale și autonome și din turme mai mici a face o turmă și un păstor, Cuvântul lui Dumnezeu." 54. Vocabularul religios nu face decât să marcheze amplitudinea și cuprinderea fenomenului, sacrul creștin
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
arată legea practică, legea lucrării, legea jertfirei, a iubirei și a frăției, chipul cu care ne putem mântui, putem învinge răul și îndeplini menirea morală a omenirei, adecă mai întâi prin cuvânt, prin idee, pe urmă prin lucrare, jertfindu-ne individa familiei, aceasta patriei, patria omenirei, viitorului. Legea evanghelică, descoperind spiritului cauza absolută, proclamând menirea omenirei și a lumei, împinse mintea omenească la demonstrarea și realizarea ei. De atunci, știința nouă, întemeindu-se pe conceptul legilor spiritului, pe observație, esperiință, calcul
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
colocviale.” În plus, adulterul - unul dintre firele roșii ale filmului - „are o rezolvare clasică în râs, râsul celorlalți și ridiculizarea individului care vede un astfel de eveniment ca pe o apocalipsă personală”. Și totuși, „individul” ăsta e de fapt o individă, Mătușa Ofelia, iar toate referințele (cel puțin cele pe care suntem sigure că le identificăm) la adulter - de la cel exhibat brutal în familie la parastas, la cel - rememorat doar - al tatălui decedat și până la cel pe care Lary îl mărturisește
Ierarhie și reprezentarea adulterului în Sieranevada () [Corola-website/Science/296158_a_297487]
-
că sînteți la curent cu spectacolul delirant pe care o oarecare Oana Zăvoranu îl dă, de cîțiva ani, în societatea românească. Spectacol care a degenerat în aceste zile în manifestări halucinante, fără precedent în Europa modernă. Ani de zile, aceasta individa profund bolnavă a plătit niște vrăjitoare, cu sute de mii de euro, pentru a o ucide (?!) pe cea care i-a dat viață. Dar, nu s-a mulțumit numai cu practicile de „magie neagră", ci s-a rugat, ea însăși
Vadim Tudor s-a dezlănțuit: Oana Zavoranu și Dan Capatos, posedați de draci by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102105_a_103397]