205 matches
-
în vreme ce identitatea de poziționare caracterizează poziția pe care o ocupă subiectul într-un cîmp discursiv în raport cu sistemele de valori curente, însă nu în manieră absolută. Acest tip de identitate se înscrie într-o formație discursivă. V. alteritate, ființă, formație discursivă, individuație, ipseitate, rol, stereotip, subiect. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN IDEOLOGIE. Ca element al limbii comune, cuvîntul ideologie denumește un sistem de idei, teorii și noțiuni pe care se sprijină o concepție
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
e i d i s c u r s u l u i, indeterminarea solicită strategii interpretative pentru mai multe enunțuri în mod simultan, rezultatul fiind uneori formularea mai multor ipoteze. V. implicatură. MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995. RN INDIVIDUAȚIE. Termenul individuație este, în înțeles general, un sinonim al lui identitate, atunci cînd acesta din urmă are semnificația "faptul de a avea identitate, de a fi identic cu sine", concretizată într-un "ansamblu de trăsături particulare care instituie unicitatea unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
d i s c u r s u l u i, indeterminarea solicită strategii interpretative pentru mai multe enunțuri în mod simultan, rezultatul fiind uneori formularea mai multor ipoteze. V. implicatură. MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995. RN INDIVIDUAȚIE. Termenul individuație este, în înțeles general, un sinonim al lui identitate, atunci cînd acesta din urmă are semnificația "faptul de a avea identitate, de a fi identic cu sine", concretizată într-un "ansamblu de trăsături particulare care instituie unicitatea unei realități". În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
înțeles general, un sinonim al lui identitate, atunci cînd acesta din urmă are semnificația "faptul de a avea identitate, de a fi identic cu sine", concretizată într-un "ansamblu de trăsături particulare care instituie unicitatea unei realități". În consecință, principiul individuației vizează ceea ce asigură unei realități definite prin formă distinctă o existență individuală (concretă). Pentru scolastici, acest principiu genera problema dacă individualizarea se manifestă și la nivel material (de conținut) sau numai în virtutea unor trăsături formale, dar G. W. Leibniz a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în virtutea unor trăsături formale, dar G. W. Leibniz a considerat că reprezintă ceea ce face ca o realitate să întrunească nu numai tipul specific (în care se poate încadra), ci și o existență singulară, concretă și distinctă. Cu această accepție, principiul individuației stabilește cînd două elemente pot fi considerate ca fiind entități distincte și cînd se cuprind în aceeași entitate. În acest mod, se poate determina, de exemplu, dacă anumite variante fonetice reprezintă aceeași formă de cuvînt și, prin urmare, un singur
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
variante fonetice reprezintă aceeași formă de cuvînt și, prin urmare, un singur cuvînt sau dacă sînt forme ale unor cuvinte diferite. Pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, individuația reprezintă strategia discursivă a vorbitorului care tinde să construiască enunțuri care să-l diferențieze în raport cu alți autori de discurs sau de alte situații comunicative. Se dezvoltă astfel, alături de individuația de sorginte ontologică, ce stabilește o diferențiere a lucrurilor în funcție de ceea ce
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
d i s c u r s u l u i, individuația reprezintă strategia discursivă a vorbitorului care tinde să construiască enunțuri care să-l diferențieze în raport cu alți autori de discurs sau de alte situații comunicative. Se dezvoltă astfel, alături de individuația de sorginte ontologică, ce stabilește o diferențiere a lucrurilor în funcție de ceea ce sînt ele, o individuație comunicativă, atunci cînd subiectul vorbitor evaluează gradul de distingere a enunțurilor sale prin maniera de a folosi cuvintele (și celelalte elemente ale limbii), în funcție de scopurile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a vorbitorului care tinde să construiască enunțuri care să-l diferențieze în raport cu alți autori de discurs sau de alte situații comunicative. Se dezvoltă astfel, alături de individuația de sorginte ontologică, ce stabilește o diferențiere a lucrurilor în funcție de ceea ce sînt ele, o individuație comunicativă, atunci cînd subiectul vorbitor evaluează gradul de distingere a enunțurilor sale prin maniera de a folosi cuvintele (și celelalte elemente ale limbii), în funcție de scopurile urmărite de el. Există, de asemenea, mai ales la nivelul limbii literare, o diviziune în cadrul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin maniera de a folosi cuvintele (și celelalte elemente ale limbii), în funcție de scopurile urmărite de el. Există, de asemenea, mai ales la nivelul limbii literare, o diviziune în cadrul stilurilor funcționale, unele dintre ele (stilul beletristic și stilul publicistic, îndeosebi) înscriind individuația printre factorii valorizanți, iar altele (stilul științific, în primul rînd) rezervîndu-i un rol puțin important. Din perspectiva diferențierii în raport cu alți autori de discurs, individuația cunoaște uneori operatori și mărci de diferențiere: dar, eu cred că..., aș putea spune... etc. Desigur
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
literare, o diviziune în cadrul stilurilor funcționale, unele dintre ele (stilul beletristic și stilul publicistic, îndeosebi) înscriind individuația printre factorii valorizanți, iar altele (stilul științific, în primul rînd) rezervîndu-i un rol puțin important. Din perspectiva diferențierii în raport cu alți autori de discurs, individuația cunoaște uneori operatori și mărci de diferențiere: dar, eu cred că..., aș putea spune... etc. Desigur, asemenea mijloace apar îndeosebi în cazul discursului dialogic, însă sînt folosite destul de frecvent și în alte categorii de discurs, fiindcă opinia, atitudinea și voința
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
foarte multe ori și în forme variate. Sintetizînd, se poate aprecia că a n a l i z a d i s c u r s u l u i identifică mai multe niveluri și maniere de concretizare a principiului individuației: 1) ca manifestare a creativității specifice limbii (prin adaptarea la condițiile de comunicare și prin reflectarea trăsăturilor vorbitorului), 2) ca aspect ce ține de limba funcțională în care se realizează vorbirea (stil funcțional, tip discursiv, registru stilistic etc.), 3) ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
i z a d i s c u r s u l u i, se constată diverse întrebuințări ale termenului strategie, uneori cu definiri diferențiate. Pentru unii specialiști, cuvintele intră în strategii și sînt ele însele indicii și mijloacele strategiei individuației. Pentru alții, strategia face parte din condițiile de producere a discursului. Potrivit altui punct de vedere, structurarea unui act de vorbire comportă două spații, unul al constrîngerilor care cuprind datele minimale ce îl fac să satisfacă actul de vorbire și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
decît în cadrele unor constrîngeri ce presupun reguli, norme și convenții, că trebuie reținute condițiile stabilite de psihologia socială, adică un scop, o situație de incertitudine, o vizare a rezolvării problemei puse de incertitudine printr-un calcul. V. captație, credibilitate, individuație, legitimare. GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN STRUCTURĂ. Semnificațiile cuvîntului structură sînt dominate de ideea "mod de dispunere, de organizare a elementelor care compun un ansamblu", de la care rezultă o "entitate alcătuită din relațiile stabilite prin dispunerea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
atinse „odinioară”. Dar, Încă o dată, În „modelul intuitiv” pe care l-am citat mai sus - discuția, În tinerețe, cu Nichita despre ratare! -, pe mine, atunci și acum, m-a interesat mai puțin „perfecțiunea umană” În arte și morală, cât problema „individuației”, a „realizării”, În sensul nietzschenian: a găsirii acelei „trăiri-tip ce revine mereu”. A „destinului”, văzut ca o „auto-construcție”, ca o formă a libertății individuale, rară azi când, după un secol În care sistemele ideologice s-au bazat pe și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
exprima”, de a „exterioriza” În forme canonice, date, energia, forța sa specifică, datele sale native pe care tocmai În acest proces de „exprimare”, de „realizare”, le va descoperi el Însuși, odată cu cei cărora li se „adresează”. De fapt, ceea ce numim individuație, termen ce vrea, printre altele, să definească tocmai această „extragere”, „separare” nu numai de masa, de colectivitatea În care Hazardul te-a aruncat - prin grație sau nefericire, În funcție de firea ce ți s-a dat! -, dar, mai ales, de „separare”, de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dimpotrivă, dezagreabil. Nu întâmplător vorbim despre figura “acră” a cuiva sau spounem că altcineva zâmbește “dulce” sau “amar”. Apărut încă din a cincea săptămână de viață, zâmbetul constituie un indiciu că sugarul a depășit un stadiu important în procesul de individuație. Că zâmbetul ne atrage atenția mai mult decât alte manifestări mimico-gestuale ne-o demonstrează și faptul că poate fi perceput de la o distanță la care nu observăm încă trăsăturile feței unui individ (90 de metri). Forma extremă a zâmbetului este
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
dimpotrivă, dezagreabil. Nu întâmplător vorbim despre figura “acră” a cuiva sau spounem că altcineva zâmbește “dulce” sau “amar”.Apărut încă din a cincea săptămână de viață, zâmbetul constituie un indiciu că sugarul a depășit un stadiu important în procesul de individuație. Că zâmbetul ne atrage atenția mai mult decât alte manifestări mimico-gestuale ne-o demonstrează și faptul că poate fi perceput de la o distanță la care nu observăm încă trăsăturile feței unui individ (90 de metri). Forma extremă a zâmbetului este
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
oglindind în deplină puritate supraveghetoare fermentul creator al sinelui și răsfrângând în mediul interacțiunii individuale cu frumosul sensuri integrative care țin de o armonie spirituală superioară. De la simpla inspirație și până la străfulgerările geniului, disponibilitatea expresivă a artistului se hrănește din individuația unor principii ale reflexivității, adică primește contribuția în mod surprinzător "calculată" a instanței regulative supreme. De aceea, în virtutea unui paralelism frecvent utilizat, conștiința de sine reproduce la scară subiectivă o intervenție de natură pan-spiritualistă a idealității în materia umanității
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a persoanei în toate implicațiile complexei sale alcătuiri. Va fi vorba permanent de o sinteză a liberei cunoașteri de sine care progresează către concepție și către principii și care oferă, conform unei frumoase legi a reversibilității, o regulă de simetrică individuație. Aceasta din urmă vine ca un corolar concluziv firesc al unui efort de inducție care adună materialul debordant al parcursului destinal. Ea este expresia răsturnată (cu pretenție de realitate legată de sensuri ale constituirii genetice), a unui model elaborat inițial
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Iar pentru această esență se elaborează, prin al doilea tip de sinteză, o știință a concretului, o știință a detaliului și a integrării lui în definiții generale, știință care implică parcurgerea condiționată noetic a unui dublu drum al înglobării și individuației. Ea presupune o apropiere riscantă și subtilă între cazul unic și general, adică administrarea unui domeniu de intersecție. Astfel, "a doua sinteză" e un tip aparte de sinteză, care nu abandonează detaliul de la care a pornit, care mântuiește diferența originară
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
autentică înseamnă autonomie, iar această determinație fundamentală o distinge în noianul inform al colectivității, îi dă statut de exponent al unei valori și o contrapune unui val acaparator al tendințelor unui mediu solicitant. Mai mult, în unghi psihologic, personalitatea înseamnă individuație (unde "individuația coincide cu dezvoltarea conștiinței din starea de identitate primordială... individuația semnifică deci o lărgire a sferei conștiinței și a vieții psihologice conștiente"27), adică înseamnă, în virtutea extinderii conștiinței, o sporire considerabilă în libertate. Ea nu înăbușă dotația personală
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
autonomie, iar această determinație fundamentală o distinge în noianul inform al colectivității, îi dă statut de exponent al unei valori și o contrapune unui val acaparator al tendințelor unui mediu solicitant. Mai mult, în unghi psihologic, personalitatea înseamnă individuație (unde "individuația coincide cu dezvoltarea conștiinței din starea de identitate primordială... individuația semnifică deci o lărgire a sferei conștiinței și a vieții psihologice conștiente"27), adică înseamnă, în virtutea extinderii conștiinței, o sporire considerabilă în libertate. Ea nu înăbușă dotația personală, ci îi
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
al colectivității, îi dă statut de exponent al unei valori și o contrapune unui val acaparator al tendințelor unui mediu solicitant. Mai mult, în unghi psihologic, personalitatea înseamnă individuație (unde "individuația coincide cu dezvoltarea conștiinței din starea de identitate primordială... individuația semnifică deci o lărgire a sferei conștiinței și a vieții psihologice conștiente"27), adică înseamnă, în virtutea extinderii conștiinței, o sporire considerabilă în libertate. Ea nu înăbușă dotația personală, ci îi dă o interpretare particulară care crește priza la propriile posibilități
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
capacitatea subiectivă de a satisface cerințele interioare cu cea de a le satisface pe cele exterioare și să traducă în limbajul caracteristicilor de personalitate orice determinație de tip aplicativ pe care conștiința morală a descoperit-o în eforturile sale de individuație, de concretizare, de actualizare. Reflexivitatea nu face, în ceea ce privește realul reprezentat de lumea obiectelor, decât să ridice norma etică la rangul aparent tranzacțional (asimilabil mai curând valorii economice) de cerință adaptativă și să o atașeze pe aceasta întregului condițional al situației
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ca instanță cumulativă (unificatoare) a tuturor cogitațiilor diverse care angajează egoul în experiența sa spirituală. De aici pornind, aplecarea conștientă asupra sectorului noetic este opera conștiinței reflexive care poate institui o subiectivitate de tip gnoseologic similară noțiunii kantiene, a cărei individuație punctuală o reprezintă fiecare conștiință subiectivă particulară a cercetătorului în știință. Astfel este statuată condiția de posibilitate însăși a cunoașterii și o dată cu ea coborârea noțiunii de "rațiune universală" din determinarea ei abstractă până la o integrare personalistă de care poate fi
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]