195 matches
-
model european comun cel puțin statelor membre ale xe "Uniunii Europene"Uniunii Europene. Într-un studiu prezentat în 2005, intitulat Globalisation and the reform of the European Social Models, André Sapir argumenta existența a patru modele distincte: modelul nordic, cel individualist, cel al dezintegrării relațiilor sociale și cel mediteranean (EU debates European Social Model, 2005). Alți autori însă păstrează și apără existența unui model social european. Acesta s-ar caracteriza prin punerea unui accent puternic pe combaterea excluziunii sociale și având
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
ar trebuie să stea de azi pe mâine la făcut. Nu sunteți deloc original - îl copiați pe Hitler! Dacă asta va trezi națiunea, voi îndura rușinea! Mao își pițigăie vocea ca un personaj de operă. Mao! Ești cel mai îngrozitor individualist pe care l-am întâlnit vreodată. Ești fascinat de tine însuți! Dar cu restul cum rămâne? Cum rămâne cu dreptul lor de a fi la fel de individualiști ca tine? Marii gânditori, jurnaliști, romancieri, artiști, poeți și actori? Tovarășă Fairlynn, ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a unor conștiințe izolate și există individualismul burghez. Voga permanentă a lui Nietzsche și cea trecătoare a lui Ibsen (ale cărui opere par catastrofe la 15 ani, "drame" la 18, "piese de teatru" la 21) au resuscitat pe alți doi individualiști, care scriau pe când "evoluția" avea încă un sens metafizic: Stirner și Kierkegaard, primul de o originalitate suspectă și nefecundă, al doilea sugestiv, grav, punând problema individualistă în plan pur psihologic, ca subiectivism. De aceea susține el că subiectivitatea este un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
câștige cel mai bun; ori ne lăsăm bătuți prin neprezentare - dar, atenție: or să facă anchete: ce-am vrut noi să arătăm, aici, la raion, pe un teren de sport, unde-i multă lume, cu semnul, cu emblema țăranului individual, individualist - de nu vrea să adere?» Se uită unul la altul, toți la mine. Unul Își scoate pălăria, dă cu ea de pământ: «Bagu-i În pchizda mume-si de raionali și de rejionali! După ce ne-or loat holda șî ghitele șî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un deget important... - Nu-ți dau dreptate, l-a Întrerupt Tom. Oamenii n-au mai fost plasați În poziții atât de egoiste de la... de la Revoluția Franceză. Amory a negat violent. - Greșești considerând vremurile noastre, În care orice zărghit e un individualist, drept o epocă a individualismului. Wilson n-a fost puternic decât atunci când i-a reprezentat pe alții. De atunci a trebuit să facă mereu compromisuri. De cum vor adopta o poziție clară și consecventă, Troțki și Lenin vor deveni figuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ideea că viața sa personală s-ar desfășura ca pe o scenă, ca pe un podium imens, în care fiecare ar fi și spectator și actor. Ia să vedem, ce rău e aici? în primul rând că marile spaime ale individualistului se diminuează și caracterul devine mai ferm. N-ai să vezi decât foarte rar un om cu fața schimonosită, în timp ce la București mi-e dat să întîlnesc zilnic oameni dominați de o psihologie obscură, care își schimbă o hotărâre luată
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
o pomană de sufletul celui care ai fost. V. din spital îl compătimesc pe V. tînăr. Are clipe cînd chiar și seara îl părăsește. Cînd supărat pe lume, în răspuns, se izolează de tot. Chiar și de Dumnezeu. E Robinson individualistul. Împlinit și de aceea, disperat. Fără să găsească, oricît de puternică iar fi lumînarea, nici oameni, nici zei. S-a molipsit de boala ce a exterminat eroii și a destrămat imperii surpînd cetățile lor. S-a văzut numai și numai
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cum nu se putea mai bine în conștiința lui Eugen, îl făceau să-și dea deseori frâu liber gândurilor, care îi curgeau șiroaie prin minte și doar în care se mai putea acum încrede pe deplin. Își spunea: „Sunt un individualist, dintotdeauna am fost așa. Niciodată nu le-am spus și nici n-am să le spun acelor profani ce anume îmi provoacă mie atâta zbucium și mă tulbură cu atâta putere, fiindcă nu m-ar putea înțelege nicicând, căci gândurile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
asta nu se datora deloc nici înfățișării și prestanței mele, nici faptului că eram acolo noul venit, ci pentru unicul motiv că nimeni, în acel barou, nu lua în seamă pe nimeni. Dimpotrivă, cu toții erau numai o adunătură ridicolă de individualiști venali, fiind credincioși în întregime doar confortului și intereselor lor proprii, pe care le vădeau cu mare lăcomie, și fiind mereu gata să momească cu dibăcie și să lingușească, căci lingușirea întotdeauna presupune un interes, iar ei tot timpul aveau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de multe ori, care produc respectivele „sechele adânci ale sufletului”. În Voință împlinită, personajul principal, Eugen, este medic rezident la un spital dintr-un oraș de provincie, dar și el gândește la rându-i „ciudat și uimitor”, fiind un mare individualist, un idealist irecuperabil, un însetat de libertatea absolută „în acest regretabil veac”. Plecat în căutarea absolutului care i se refuză ostentativ, personajul are propria lui rețetă: întoarcerea către sine însuși, dublată de izolarea din cotidian, la fel ca și Silvestru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
face însă articolul său intitulat „Fascism“. Sebastian vede în fascismul lui Mussolini — pe atunci încă nu explicit antisemit — o benignă „nevoie de încadrare” a tineretului din Italia, în răspăr cu relativismul moral dîmbovițean. Autorul rămîne totuși un moralist „nepolitic”, un individualist ostil înregimentărilor de orice fel: „mi-e groază de orice ordine de idei, de orice unanimitate”. Un alt exemplu elocvent de atitudine nealiniată îl reprezintă poziția sa față de Panait Istrati, anatemizat de stînga franceză și elogiat în mediile românești pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale trecutului. Iată ce este el. Dintr-o dată, existența sa este consacrată. Deosebit În această privință de Flaubert, el n-are nevoie de societatea artiștilor În Întregimea ei (cu toate că poemul său Farurile este ca un recensământ al societății sale spirituale). Individualist exasperat, el alege și aici; și alesul devine reprezentantul Întregii elite. Că raporturile lui Baudelaire cu Poe țin și ele, prin natura lor, de comunitatea Sfinților o dovedește Îndeajuns lectura celebrei rugăciuni din Rachete 1: „Să-mi fac În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la comun” nu are cum să genereze din sine o practică individualistă în adevăratul sens al cuvîntului. În această privință, imaginarul nostru public combină două mari confuzii, a asocierii cu colectivismul și a individualismului cu egoismul. Țăranul român nu este individualist, cum se spune adesea, ci firesc egoist și puțin invidios ca tot omu’ ; iar înver șunarea împotriva mult recomandatelor aso cieri nu vine din amintirea sumbră a cooperativelor comuniste, ci din lipsa unui spirit indi vidualist real preși post-comunist. Și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cum nu se putea mai bine în conștiința lui Eugen, îl făceau să-și dea deseori frâu liber gândurilor, care îi curgeau șiroaie prin minte și doar în care se mai putea acum încrede pe deplin. Își spunea: „Sunt un individualist, dintotdeauna am fost așa. Niciodată nu le-am spus și nici n-am să le spun acelor profani ce anume îmi provoacă mie atâta zbucium și mă tulbură cu atâta putere, fiindcă nu m-ar putea înțelege nicicând, căci gândurile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
asta nu se datora deloc nici înfățișării și prestanței mele, nici faptului că eram acolo noul venit, ci pentru unicul motiv că nimeni, în acel barou, nu lua în seamă pe nimeni. Dimpotrivă, cu toții erau numai o adunătură ridicolă de individualiști venali, fiind credincioși în întregime doar confortului și intereselor lor proprii, pe care le vădeau cu mare lăcomie, și fiind mereu gata să momească cu dibăcie și să lingușească, căci lingușirea întotdeauna presupune un interes, iar ei tot timpul aveau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de multe ori, care produc respectivele „sechele adânci ale sufletului”. În Voință împlinită, personajul principal, Eugen, este medic rezident la un spital dintr-un oraș de provincie, dar și el gândește la rându-i „ciudat și uimitor”, fiind un mare individualist, un idealist irecuperabil, un însetat de libertatea absolută „în acest regretabil veac”. Plecat în căutarea absolutului care i se refuză ostentativ, personajul are propria lui rețetă: întoarcerea către sine însuși, dublată de izolarea din cotidian, la fel ca și Silvestru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mare, neagră, jachetă de catifea și altele din astea? — Cred că e fatal, spuse domnul Savory. Nu se simțea chiar În largul lui și privi pe furiș spre omul bisericii În timp ce vorbea. — Eu nu sunt poet. Un poet e un individualist. El se poate Îmbrăca după cum poftește; nu depinde decât de sine Însuși. Un romancier depinde de alții. El e un om obișnuit, dăruit cu putere de expresie. I-un șpion, adăugă domnul Savory cu o retorică buimacă, scăpând „ș“-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și la muncă. După ce a spus toate astea, Hans disprețuiește pâinea unsă special cu un strat foarte gros de margarină. Iar margarină! Fără salam, pfui! Și le trântește celor doi colegi în față că de eliberat trebuie să se elibereze individualistul, nu grupul indiferent și anonim, în care te pierzi și de unde nu mai poți ieși la suprafață decât dacă ești liderul lui sau dacă grupul e croit pe măsura ta, așa cum stau lucrurile cu grupul lui Hans, la alcătuirea căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
perpetuu de c?tre actori, ea este produsul temporar institu?ionalizat al interac?iunilor, pe care nu le determin? (Blumer, 1989). Blumer denun?? astfel caracterul determinist al func?ionalismului-structuralist ?i �l acuz? pe Parsons c? nu a fost suficient de individualist ?i de voluntarist. Sub influen?a sa ?i a sociologului muncii E.C. Hughes, �?coală de la Chicago� cap?ț? un nou suflu ?i cheam? la realizarea de monografii (fondate �n general pe observa?ia participativ?) al c?ror obiect privilegiat va
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
contemporan, reclama din 1989 îl invită pe acesta să "vină acolo unde se află aroma". Sublinierea elementului aromă trimite la înclinațiile hedoniste, la plăcerea oferită de anumite arome, la dorința de a obține această plăcere. Asemenea mesaje se adresează impulsului individualist hedonist al omului contemporan, acela de a se distra, de a face ce vrea, indiferent de cost, chiar dacă acesta este distrugerea propriei sănătăți. Mesajul reclamei din 1989 în întregul său se adresează cititorului în calitatea sa de ființă individuală, de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
reprezintă pentru Gibson doar amintiri și sentimente precum teama, mînia și ura și un trup în continuă schimbare, capabil să-și însușească noi forme datorită noilor descoperiri tehnologice de vîrf. Astfel, deși Gibson, spre deosebire de Baudrillard, poate fi caracterizat drept un individualist romantic, el nu este, totuși, un "umanist" în sensul sentimental al cuvîntului, și nici tehnofob nu este. Ca în viziunea lui Baudrillard, tehnologia a învins și cu asta basta aventura poate continua. Romanul mai sugerează și posibilitatea unui fel de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
reușit să interiorizeze decât în parte valorile societății) și la acei copii care au fost supuși în familie unor principii educative opuse celor cultivate de școală și de societate (ex. tendința unor părinți de a face din copiii lor niște individualiști, egoiști, infatuați, care sfidează normele de conviețuire civilizată în societate). Aspectul cel mai cunoscut de conflict de roluri se întâlnește — arată Anne-Marie Rocheblave-Spenlé, — în situația când o persoană este silită să-și asume, concomitent, două roluri incompatibile (având în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
valoarea fundamentală este adevărul; în consecință, în prim plan apare preocuparea pentru cunoașterea obiectivă a realității. Neîndemînate în chestiunile practice, acest tip de personalitate nu ia în seamă valorile estetice, nu se manifestă pe plan social; mai mult, este un individualist; nu este religios: respingînd misticismul. Pentru personalitatea economică pe prim plan apare utilul; această valoare devine un criteriu în selectarea cunoștințelor pe care le asimilează, precum și în acțiunile pe care le întreprinde. Personalitatea economică este tipul omului legat de realitate
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
studiourile Barandov din Praga. Este invocat sistematic Partidul, iar referirile la URSS și „calea oamenilor de știință sovietici” abundă. Profesorul Dan Olteanu, interpretat de George Vraca, este un metalurg de mare clasă, după cum înțelegem, dar are „ezitări”, e „orgolios” și „individualist”. El concepe rețeta unui soi de fontă- minune, dar, după eșecul probei practice, cauzat de sabotorii interni conectați cu imperialiștii de peste ocean, demobilizează, devine depresiv, își pierde încrederea în sine. Atunci intervine Partidul, prin activiștii săi de nădejde. Olteanu, intelectualul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
un intelectual, bun meseriaș, care s-a îmburghezit - vezi lista de obiecte cu care venise pe plajă, radiocasetofon dublu, brățară, cruciulițe, bani, totul însumând zeci de mii de lei -, s- a înstrăinat de popor pentru că e un arivist feroce, un individualist insensibil la problemele oamenilor. Un om care mimează atașamentul politic ca să obțină o funcție mare. Dr. Theo susține tot felul de discuții filosofico-morale cu Profesorul, cu Fotograful, cu Amanta, alți intelectuali, care-i atrag atenția că și-a pierdut simțul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]