3,661 matches
-
ne împiedică să ne afundam în spiritul democrației că într-un destin. Un destin bazat pe relația ontologica dintre sacrificiu și libertate. Sacrificiul în favoarea obștii nu va mai fi exterior nouă - ar însemna să fim din nou jertfiți, anulați că individualități. El va fi manifestarea absolută a libertății personale. Pe masura ce democrația se va globaliza sub ocrotirea instituțiilor spiritualizate, din ce in ce mai mulți indivizi se vor elibera de imagini false și individualisme meschine sau capricioase. Vor deveni adevărate individualități, Evenimente. Havel are dreptate. Ocidentul
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
din nou jertfiți, anulați că individualități. El va fi manifestarea absolută a libertății personale. Pe masura ce democrația se va globaliza sub ocrotirea instituțiilor spiritualizate, din ce in ce mai mulți indivizi se vor elibera de imagini false și individualisme meschine sau capricioase. Vor deveni adevărate individualități, Evenimente. Havel are dreptate. Ocidentul nu are nevoie de noi profeți, de noi imagini, de noi imnuri postmoderne să răsune în catedrale. Se cere însă urgent o operație radicală de arheologie culturală. Din țarina economismului și multiculturalismului, să fie recuperat
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
o realitate incarnata. Un dialog între indivizi, popoare și culturi este astăzi mai necesar decît niciodată. Dar acest dialog, pentru a fi un adevărat dialog, si nu un alt monolog al Omului Tehnologic, va trebui să fie purtat în limbajul individualităților reale, a indivizilor-eveniment animați de sufletul democrației spiritualizate. Ei nu vor accepta să învețe limba de lemn a colectivismului deghizat. Astăzi, noul limbaj ni se pare încă incomprehensibil. Mîine însă, cînd ne vom fi adîncit în sufletul democrației, cuvintele criptice
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
sine, într-o egolatrie dureroasă și concomitent victorioasă, care absolvă formele printr-o combinatorie personală: " Se construiește pe sine, se cîștigă pe sine mereu, în timp ce însoțitorii se pierd. Nu tinde niciodată spre desființarea formelor, ci spre ocuparea lor cu propria individualitate. Ar fi reușit cu un simplu Da! spus zeiței Calipso. Dar se situează mereu în afara lui și a determinațiilor, fără a fi pasiv. Pasivitatea nici nu e cu putință. Iar intrînd în luptă cîștigă mereu noi însușiri pentru sine". Trecînd
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
fi pasiv. Pasivitatea nici nu e cu putință. Iar intrînd în luptă cîștigă mereu noi însușiri pentru sine". Trecînd, într-o manieră barocă, dintr-un rol în altul, fiind cînd rob, cînd cerșetor, cînd mincinos sau versatil, Ulise își conservă individualitatea. Nu e duplicitar, nici măcar un actor în sensul obișnuit al termenului, ci un homo ironicus. Dacă într-o primă fază se detașează de propria înfățișare și s-ar părea că și de propria fire, în faza următoare neagă această nouă
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
să-i stăpânești și fascinezi secundă cu secundă, în schimb sala profesorală e extenuantă fiindcă înseamnă bârfe și rețete culinare, fiindcă mă obligă, continuu, să mimez o identitate comună pe care nu o am. Într-o școală, a avea o individualitate ce nu se încadrează stasului meseriei este un fapt reprobabil, o impertinență pedepsită prin coaliția tacită a tuturor." (p. 10) Câți intelectuali români se vor fi recunoscând în aceste cuvinte, mai bine să nu ne gândim. A alege între supraviețuirea
O "carte-Apostrof" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16751_a_18076]
-
mai sus, Marcuse le reproșează lui Karen Horney, Harry Stack Sullivan și, din motive lesne de înțeles, în primul rând lui Erich Fromm, falsificarea premiselor doctrinei freudiste (de unde și un sens peiorativ pentru denumirea echivalentă de "revizionism neofreudian"), încurajarea "dezvoltării individualității" printr-o adaptare frustrantă și mutilatoare, conformistă, la cadrul social și politic existent (contrar teoriei critice a societății), în locul clasicei exigențe de întărire a eului în raporturile sale cu sinele și cu supraeul. Din păcate, cartea lui Miller, deși confirmă
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
împotmolit până la urmă, ca într-o imensă halviță, Nicolae Breban. Iar acest proteism n-a dus nici pe departe la o alienare a prozatorului. Diversitatea situațiilor literare în care el s-a instalat n-a făcut decât să-i evidențieze individualitatea. Ioan Groșan a scris o nuvelă și despre "obsedantul deceniu", Caravana cinematografică. Despre "obsedantul deceniu" (deceniul șase) au scris aproape toți prozatorii începând din a doua jumătate a deceniului șapte, când Ceaușescu, criticând ce s-a făcut în timpul lui Dej
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
cu largă audiență internațională, nu doar americană, Rowman & Littlefield, în care susține cu fermitate și chiar oarece agresivitate, contrariul. A aparține, insistă autorul, nu e deloc un lucru bun, ci dimpotrivă, o greșeală. Un mod de a-ți rata esența individualității, de a eșua în manifestarea propriilor intenții, în urmarea propriilor dorințe. Datoria fiecăruia dintre noi este, dacă ar fi să-i dăm crezare lui Hill, să ne decoperim așa cum sîntem și mai ales cum vrem să fim, uitînd, fie și
Cosmopolitanismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16883_a_18208]
-
rapid: de la subordonarea față de bărbat la independență și auto-determinare. De ce doar aici? De ce nu ar merge mai departe, trecînd de la emancipare la dominație? Dacă s-a putut produce evoluția de la statutul de făptură inferioară, supusă vrerii bărbatului, la acela de individualitate independentă, e chiar de neconceput că în secolele următoare evoluția să meargă un pas mai departe, la acela de ființă dornică și aptă de dominare? Aparent, pentru Lipovetsky răspunsul e negativ, iar argumentele în favoarea sa sînt expuse în primul capitol
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
proiectele de autonomie individuală și cu posibilitatea de angajare profesională și socială". A iubi înseamnă a-ți manifesta opțiunea de apropiere față de un alt individ, dar inevitabil și a unor afinități, înclinații, dorințe, idealuri. Or, toate acestea reprezintă repere ale individualității, forme de manifestare ale sinelui. Pentru a iubi trebuie să ai mai întîi de toate o bună înțelegere și asumare a propriei persoane. Iubind și punînd preț pe iubire, femeile își afirmă de fapt, dacă îl înțeleg eu bine pe
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
de la Frankfurt. Ca moștenire hegeliană trecută prin vamă marxistă, perspectiva dialectică va fi dublată (începând cu 1926, în cazul lui Fromm) de asimilarea entuziastă a freudismului: căci se simte nevoia unei completări de substanță a viziunii macrosociale cu trimiteri la individualitatea concretă, complexă, vie, fără de care nu se poate concepe autentic un tablou de ansamblu. Analizând cauzele care au generat succesul de masă al nazismului, Fromm întreprinde un larg ocol (de proporțiile unui studiu independent) până în epoca Reformei. Argumentele sale sunt
Vindecarea eului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16998_a_18323]
-
odată cu el - eroii lui Rasputin, o mînă de oameni, bătrîne guralive și moșnegi cu hachițe, recapitulează dileme filozofice abisale, caută disperat răspunsuri la întrebări pentru care nu e deloc sigur că acestea există. Daria, Nastasia, Sima, Katerina, Tatiana, Bogodul sînt individualități distincte confruntate cu aceeași teribil dificilă chestiune - cum să-ți regăsești rostul după ce viața ți-a fost practic definitiv răscolită-, dar pentru fiecare din ei soluția este diferită. S-ar zice că nu există dubii în privința temei acestei cărți, titlul
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
prejudecata stupidă - vehiculată insistent de regimul comunist - conform căreia scriitorul ar fi trebuit să servească "idealurile partidului", "angajarea colectivă", politicul în defavoarea eticului ș.a.m.d. O carte despre tragic - scrisă așa cum este scrisă Vina tragică - este, indirect, o pledoarie pentru individualitate, pentru verticalitate și probitate morală, este, cu alte cuvinte tot ceea ce poate fi mai străin uniformizării și "angajării colective". Căci autoarea abordează tragicul nu doar ca pe o categorie strict estetică, generală și abstractă, ci stabilește în permanență conexiuni cu
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
altfel și sursa tuturor lucrurilor bune (pentru sine și comunitate): "începutul tuturor lucrurilor înțelepte și nobile vine și trebui să vină de la indivizi; în general, mai întâi de la un singur individ." (Un capitol al eseului se intitulează de altfel Despre individualitate, ca unul din elementele bunei-stări). Birocrația, care creează lipsa de inițiativă, e astfel semnul cel mai sigur al lipsei de libertate. Mill are încredere în libertate și în rațiunea responsabilă a fiecărui individ matur. De aceea, consideră că binele individual
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
cu cît gradul de stranietate crește, Queneau pare a-și pierde capacitatea de a adecva discursul la personaj, astfel că atunci cînd o lasă să vorbească pe Hélène cea complet izolată de societate pînă în jurul vîrstei de 20 de ani, individualitatea personajului dispare aproape complet și cititorul rămîne cu neplăcuta impresie că autorul nu și-a putut reprima nevoia de a 'face pe deșteptul' (ridiculizarea valorilor societății contemporane se face de altfel în acest pasaj prin paradoxuri facile și printr-o
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
Frumoasa doamnă Seidenman e o panoramă, a societății poloneze în vremea celui de-al doilea război mondial, slujită din plin de talentul de povestitor al autorului, cu un interes special față de stereotipiile etnice - personajele au o conștiință pregnantă a propriei individualități naționale, resimțită uneori negativ- e cazul germanului Müller, chinuit o viață de nostalgia Poloniei de altădată. Trebuie spus că, scris în 1988, romanul a apărut în diaspora, la Paris, și abia după căderea comunismului la Varșovia. Deși tradus în mai
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
porumbiță", "vrăbiuță" și să-i atribuie acțiunea de a "gunguri", ca și pe aceea de a se "umfla în pene". Cuvintele, limbajul articulat nu par a i se potrivi acestei creaturi cu desăvîrșire dulci și inofensive. Dacă femeia e o individualitate care, fără efortul bărbatului de a o pune în lumină, ar putea rămîne neobservată, bărbatul este centrul lumii și prezența sa este necontenit și natural însoțită de evenimente - pe care, dacă cumva nu există, și le produce singur. Dar vremea
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
al lui acum și aici". O lume a reprezentărilor diverse, dominată de boală și violență dar care, în același timp face posibilă ,,egalitatea diferenței" iar eroii nu numai că știu acest lucru dar țin foarte mult la acceptarea lor ca individualități, opunîndu-se oricărei încercări de a fi uniformizați, conform unei norme unice. Este cazul lui Sean care se desparte de Jody, fosta lui soție, tocmai pentru că aceasta încerca, dorindu-i binele, să-l normalizeze, să-l forțeze să accepte ,,calea" ei
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
tradiționalist) "bine ancorată" în specificul local: "Ea singură contează și se promovează, în ultimă analiză, în orice competiție și ierarhizare intelectuală. Creații deci originale, bine ancorate în "solul cultural natal". Dar cu un coeficient cît mai ridicat de personalitate și individualitate". Însă idealul d-sale nu este cel al unei creații personale, deci spontane, discontinue, aleatorii, ci un ideal opus, al unei producții impersonale, organizate, integraționiste, cel al Enciclopediei, ca suprem indice de "creație" prin enormă aglutinare informațională, ca și, probabil
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
cel de al doilea, "el" este recuperat, apropiat și apropriat că TU, a cărui identitate este subliniată, tot printr-un artificiu de "gradul al doilea", prin omofonia TUÉ/TU ES. De altfel, în finalul cărții toate aceste forme abstracte ale individualității se aglutinează într-un gest al despărțirii și al reconcilierii, al cărui pandant îl sugerase printr-o savuroasa digresiune lingvistică purtată în jurul uneia dintre particularitățile limbii franceze, le ne explétif. Limba română îi stîrnește comentarii critice; îi reproșează disponibilitatea pentru
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
de lectură inevitabil într-o societate de consum, în care " vi se vinde, într-o oferta specială, propria imagine împreună cu un suflet". În cele din urmă dificilă reconciliere are loc printr-o sublimare lucida și ludica a dublului și a individualității ce transpare la nivel scriptural: "Totuși, din jocul "eului" tău și al meu rămîne această delicată fantomă care nu este cu adevarat nici revoltă nici negare, ci doar cenușia lor umbră pe pagina". Aceasta metamorfoza se accentuează în ultima parte
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
și să întrețin haite de funcționari care să-și bată joc de mine! Nu. În aranjamentul ăsta e bine să existe haiduci. Hackerii mă încîntă! Dar eu plătesc în continuare televiziunea română, deși nu mă uit niciodată! Pledez pentru asumarea individualității ca forță creatoare în indiferent ce sistem de referință ne situăm: de creație, politic, social, geografic. Noi trăim într-o baltă de încuviințare buimacă și deprimantă cu accese de revoltă fistichie. Principiul anarhic - și folosim un cuvînt grav, cu implicații
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
cărțile unor contemporani. N-ați obosit? Nu v-ați plictisit? Poate că am obosit, poate că m-am plictisit. Îmi vine greu, chiar față de mine însumi, să-mi recunosc unele slăbiciuni, cu toate că, după cum nu șovăie a admite chiar E. Lovinescu, "individualitățile se încheagă din slăbiciuni". Dumneavoastră, domnule Alex. Ștefănescu, ați intuit, într-un mai vechi articol, "lenea" mea, pe care mă străduiesc a o învinge pas cu pas, scriind cu îndîrjire în fiecare zi, cu simțămîntul că e un ultim efort
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
și de fraze-tip, asemenea florilor de hîrtie presărate pe morminte, a acelor idei care circulă în forme aproape identice, din gură-n gură, reproducînd "opinia generală". Respingînd tezele lui Gramsci după care vocația gîndirii și cunoașterii ar aparține nu individualității umane ci colectivității, Carvalho consideră că numai conștiința individuală are acces la adevărurile universale, necesare, apodictice. (Ce-i drept, nimeni nu poate crea pe cale strict individuală orientările și culturile naționale și cu atît mai puțin pe cele universale. Acestea apar
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]