1,103 matches
-
poetică serialistă, Parinior (1982) și Upansonhind continuând, și ca etos, esotericul Eres (1970), iar tetralogia Apokalipsa indiană (Maica Medeea la Paris, Buddha și Colonelul, Furnici albe, Frica de Orient), din care au apărut diferite fragmente, epicizează autobiografic personaje și drame „indo-europene”. În eseu, A. insistă asupra propriului concept de „indo-eminescologie” și practică, printre altele, ficțiunea critică. SCRIERI: Invocații, București, 1968; Eres, București, 1970; Poemele părinților, București, 1976; De rerum Aryae, Delhi, 1982; Mantre, Delhi, 1982; Pancinci, Delhi, 1982; Parinior, Delhi, 1982
ANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285345_a_286674]
-
a sensurilor și revelație, rațional și irațional, primitiv și modern. Rit, ceremonie, liturghietc "Rit, ceremonie, liturghie" În antiteză cu această tumultoasă și (mereu) controversată evoluție, termenul ritual oferă parcă imaginea unei istorii a consensului. La origine stă un străvechi cuvânt indo-european (rta), care se referea la ordinea universului, altfel spus la echilibrul dintre lumea divină și cea umană. Cuvântul latin derivat (ritus) desemna ordinea actelor de preamărire a zeilor și, implicit, sistemul de obligații ale credincioșilor. Acest termen era asociat celui
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale credincioșilor. Acest termen era asociat celui de „cult” (provenit din colere, „a cultiva”, „a preamări”), care se referea la ansamblul de rituri legate de un anumit zeu, un anumit moment ceremonial, și celui de „religie” - provenit dintr-o rădăcină indo-europeană (leig, „a lega”). În acest sens, ...În perioada Romei și În latina folosită de limbajul creștin la Începuturile sale, substantivele religio și religiones, precum și adjectivul religiosus și adverbul religiose erau cuvinte cultice, care se refereau În primul rând la Îndeplinirea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fie la ipostaze ale duhurilor subterane - precum măștile compozite de moși, babe, urâți etc. Măștile din sărbătorile calendaristice de primăvară trimit la figuri mitice ale fecundității - Sântoaderii sunt o ipostază a Centaurilor și a altor divinități semiumane, semicabaline din spațiul indo-european (G. Dumézil, 1929; M. Eliade, 1971); g) strigarea peste sat: ceata de juni (ca Întrupare, În plan mitic, a puterilor regeneratoare ale naturii și, În plan social, a sistemului de norme și valori comune - O. Buhociu, 1979; P. Caraman, 1997
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
2001, p. 157). Motivele creștine (lupta dintre Dumnezeu și Diavol, domnia lui Anticrist, arderea lumii, purificarea prin Împărtășirea cu vin și pâine, sângele și trupul Mântuitorului etc.) sunt Împletite cu motive mitologice provenite fie din substratul local, fie din mitologiile indo-europene, fie din imaginarul oriental: mitul celor trei vârste ale umanității, uriașii - oamenii - blajinii sau rohmanii (vezi sinteza dezbaterilor În A. Oișteanu, 1998), motivul Pământului sprijinit pe un stâlp și mereu amenințat de o figură malefică, transformarea lui Iuda În divinitatea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt azvârliți Într-o prăpastie fără fund, de unde se ridică un fum negru și o duhoare insuportabilă. (G. Minois, 1991, p. 83) Miturile eroicetc "Miturile eroice" Diferența dintre eroi și divinitățile supreme este un construct specific mai degrabă sistemelor mitologice indo-europene. Aici, anumite acțiuni ale zeilor supremi sunt continuate de personaje cu statut semidivin (de obicei, născute din unirea zeilor cu pământenii), dotate cu puteri ieșite din comun și hărăzite unei vieți de lupte continue cu diverșii dușmani ai oamenilor. Galeria
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dar și păcălitul și victima acțiunilor sale. Prin acțiunile lor, acest tip de personaje, ca și eroii „majori”, ajută oamenii să stăpânească focul, tehnicile agrare, tehnicile culinare, să scape de unele figuri răuvoitoare, să afle formule magice etc. În spațiul indo-european, miturile eroilor sunt corelate cu cele ale divinității supreme și cele ale divinităților vegetale În ceea ce Georges Dumézil (sinteze În 1968 și 1971) a numit „organizarea tripartită” a societății. Savantul amintit a dovedit, În numeroase lucrări, că societatea indo-europeană se
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
spațiul indo-european, miturile eroilor sunt corelate cu cele ale divinității supreme și cele ale divinităților vegetale În ceea ce Georges Dumézil (sinteze În 1968 și 1971) a numit „organizarea tripartită” a societății. Savantul amintit a dovedit, În numeroase lucrări, că societatea indo-europeană se bazează pe o diviziune Între trei categorii: a) regalitatea și sacerdoții; b) războinicii; c) agricultorii și meșteșugarii. Fiecărei categorii sociopolitice Îi corespunde un grup de zeități, de eroi și de mituri specifice. Sintetizând traseul cercetărilor sale, G. Dumézil (1968
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de tip proto-tracic, tracic sau geto-dacic (V. Avram, 1999; N. Brânda, 1991; N. Densusianu, 1986; V. Filip, 1999; I. Ghinoiu, 1997, 1999; T. Herseni, 1977; Gh. Mușu, 1982; Gh. Nițu, 1988; A. Oișteanu, 1987; R. Vulcănescu, 1986), fie din structurile indo-europene În varianta lor greco-latină (O. Buhociu, 1979; I.A. Candrea, 1928; M. Coman, 1980, 1983; I. Evseev, 1983 etc.), fie Într-un fond mitologic regional (P. Caraman, 1983; A. Ionescu, 1978; A. Olteanu, 1998; I. Taloș, 1978, 1997 ș.a.). Cercetătorii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nomazi euro-asiatici asupra spiritualității creștine autohtone se pare că a fost redusă, la fel ca și a altor migratori: pecenegi, uzi, cumani. În spațiul românesc, la începutul secolului al VII-lea, au pătruns și au conviețuit cu autohtonii, slavii, populație indo-europeană cu credințe, idei, practici, mituri, rituri proprii, atașați de religia lor păgână. Ei adorau mai multe divinități, cinsteau elementele naturale (arborii, apele), practicau sacrificii animale și umane, iar în domeniul funerar, slavii distingeau sufletul de trup și practicau incinerația. Studiul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
idoli vulgari. Ca urmare, așa-zisul adstrat slav al culturii populare românești, mai ales cel mitologic și religios, trebuie înțeles drept niște calcuri pe un fond străvechi, care în anumite condiții social-politice (dominații străine), demografice (conviețuiri, asimilări) și spirituale (moșteniri indo-europene) a putut îmbrăca o nuanță de factură slavă. Dar bogata zestre romană și traco-dacă (a se vedea bazele creștinismului) a constituit adevăratul fundament al universului spiritual românesc. 62 Etimologia slavă a multor vocabule ce vizează aspecte ale mitologiei și religiei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se vedea bazele creștinismului) a constituit adevăratul fundament al universului spiritual românesc. 62 Etimologia slavă a multor vocabule ce vizează aspecte ale mitologiei și religiei populare românești nu mai este satisfăcătoare-se găsesc soluții în fondul autohton thraco-dacic, latin sau indo-european, întrucât fenomenul își are originea în realitățile spirituale specifice romanicilor la contactul cu slavii. Vocabularul românesc ce desemnează credințe, superstiții, cutume (obiceiuri) cuprinde numeroase dublete (triplete) lexicale (latino-slave, thraco-latino-slave), ce oferă o imagine specifică despre interferențele și conviețuirile spirituale dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
geto-daci, romani și slavi. Tradiția istorică a considerat dintotdeauna că originile românilor urcă până la ctitorii lor, Traian și Decebal. Geto-dacii sunt elementul etnic de bază care a participat la alcătuirea poporului român. Ei aparțineau marelui neam al tracilor, de sorginte indo-europeană. În secolele VIII-VI î. H., geto-dacii și moesii, înrudiți cu ei, s-au desprins și alcătuiau ramura nordică a tracilor, constituind populația autohtonă a spațiului carpato-dunăreano-pontic. În teritoriile întinse ocupate de geto-daci au pătruns, în decursul veacurilor, și alte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nordul Dunării). Această limbă are nesfârșite nuanțe, care o fac potrivită și fără neologisme, și cu expresia literară cea mai fină.41 Elementele preslave și neromane ce alcătuiesc substratul limbii române, cele comune cu albaneza, cât și întregul conținut arhaic indo-european al limbii albaneze provin din fondul etno-lingvistic al populațiilor preromane ale teritoriului carpato-balcanic și dunărean, fie din grupa traco-moeso-getică, aflată în zona de nord-est, fie din cea iliro-panonică, din nord-vestul Peninsulei Balcanice. Stabilirea elementelor fonetice, morfologice și lexicale neromane este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la "simbioza româno-albaneză", la sfârșitul antichității și începutul evului mediu, și "conviețuirea" celor două popoare, sursa "împrumuturilor" din albaneză în română. Elementele fonetice, morfologice și sintactice în română și albaneză nu justifică o "comunitate" între cele două limbi, iar cuvintele indo-europene comune prezintă aspecte de mare vechime în limba română, pătrunse într-o perioadă anterioară începuturilor influenței slave (secolul VI). Concluzia fermă este că elementele comune din lexicul albanez și românesc, cei 70 de termeni, provin în cele două idiomuri dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
100), străvechi, care nu sunt de origine latină, slavă ori greacă și care sunt inexistente în limba albaneză. Aceste elemente "obscure" din limba noastră au o însemnătate lingvistică și istorică deosebită și ele provin din fondul autohton carpato-balcanic, un idiom indo-european specific. Ele trebuie considerate ca străvechi și indigene, fiind cuvinte autohtone românești. Pentru identificarea lor, s-a pornit de la cele 100 de cuvinte autentic și exclusiv românești, necunoscute în altă limbă. S-a ajuns la concluzia indubitabilă că elementele autohtone
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Prin urmare, pe lângă fondul romanic, componentă esențială a limbii noastre, este necesar să subliniem și cealaltă realitate, străveche, semnificativă și importantă a ei: elementele moștenite nelatine, autohtone. Studiul etimologic-comparativ al acestora indică pregnanța lor deosebitoare, ce ilustrează originalitatea și vechimea indo-europeană, ca și exclusivitatea lor românească. Ele se deosebesc net de elementele slave ori de împrumuturile ulterioare și, în aceeași măsură, de elementele latine. Aceste elemente vechi, neromane, autohtone (trace) erau prezente în limbă anterior oricăror împrumuturi externe faptul este semnificativ
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romanic, este necesar a sublinia cealaltă realitate străveche, semnificativă și importantă, individualitatea și specificul elementelor moștenite nelatine, autohtone. Studiul lor etimologic-comparativ indică o fizionomie proprie, o sumă de trăsături fonetice, morfologice și semantice pregnante, deosebitoare, ce ilustrează originalitatea și vechimea indo-europeană, ca și exclusivitatea lor românească, până ce majoritatea cuvintelor s-au integrat în blocul elementelor ereditare ale limbii române. Ele se deosebesc net de elementele slave ori de împrumuturile ulterioare, în aceeași măsură ca elementele latine. Aceste elemente vechi, neromane (autohtone
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
asemănările din cele patru dialecte provin și din conservatismul funciar al poporului român din toate regiunile, în toate ramurile vieții sale, în idiomul său ancestral, care a păstrat multe cuvinte latine timp de aproape două milenii, ca și cuvinte vechi indo-europene.56 Adepții teoriei imigraționiste, Tomaschek, Jirecek ș. a., considerau că "vatra" din care a iradiat limba română ("leagănul" poporului român) era Dacia nova (aureliană, din sudul Dunării), punctul de unire a Moesiei Inferior și Superior și a Dardaniei, unde o viață
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
timpuri prea îndepărtate". Am avut o conviețuire îndelungată și intimă cu ei (slavii), dar ar fi greșit să credem că limba română ar fi un fel de limbă slavo-română !57 Româna, ca limbă, face parte din marea familie a limbilor indo-europene și anume din familia limbilor romanice, alături de sardă, italiană, retoromană, franceză, occitană (provensală), catalană, spaniolă și portugheză. Limbile romanice provin din latină, etapă intermediară între indo-europeana comună și limbile neolatine. Înainte de cucerirea romană, au existat populații care vorbeau fie alte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
anume din familia limbilor romanice, alături de sardă, italiană, retoromană, franceză, occitană (provensală), catalană, spaniolă și portugheză. Limbile romanice provin din latină, etapă intermediară între indo-europeana comună și limbile neolatine. Înainte de cucerirea romană, au existat populații care vorbeau fie alte limbi indo-europene (celții), fie limbi neindo-europene (etruscii). Aceste populații și-au abandonat limba în favoarea latinei, dar au păstrat în latina populară cuvinte din limba părăsită. Pe teritoriile din nordul Dunării, situate între Nistru și Tisa, existau înainte de venirea romanilor, diverse populații: iraniene
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
populații și-au abandonat limba în favoarea latinei, dar au păstrat în latina populară cuvinte din limba părăsită. Pe teritoriile din nordul Dunării, situate între Nistru și Tisa, existau înainte de venirea romanilor, diverse populații: iraniene, sciți, agatârși, sarmați (iazigi și roxolani), indo-europene. Aceste populații iraniene au fost asimilate, înainte de venirea romanilor, de o altă populație indo-europeană, tracii, care s-au extins în întreaga Peninsulă Balcanică (sudul și nordul Dunării) și în regiunile învecinate, Europa centrală și Asia Mică. Acestui grup etnic, tracilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din limba părăsită. Pe teritoriile din nordul Dunării, situate între Nistru și Tisa, existau înainte de venirea romanilor, diverse populații: iraniene, sciți, agatârși, sarmați (iazigi și roxolani), indo-europene. Aceste populații iraniene au fost asimilate, înainte de venirea romanilor, de o altă populație indo-europeană, tracii, care s-au extins în întreaga Peninsulă Balcanică (sudul și nordul Dunării) și în regiunile învecinate, Europa centrală și Asia Mică. Acestui grup etnic, tracilor, îi aparțineau geții (dacii). Însușirea latinei, după cucerirea romană, de către geți (daci), a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale consemnării în scris a unor teme și structuri narative de b. încă din Antichitate și în a le depista sursele. Tentația aflării originilor a orientat cercetarea, în acord cu direcțiile științifice dominante în epocă, către miturile arhaice clasice sau indo-europene (teoria mitologică) sau către textele scrise ale vechilor indieni, de unde, pe diferite căi, ar fi ajuns în Europa (teoria indianistă sau migraționistă). O dezvoltare a teoriei mitologice se găsește în așa-numita teorie naturistă, după care, în procesul despărțirii limbilor
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
către textele scrise ale vechilor indieni, de unde, pe diferite căi, ar fi ajuns în Europa (teoria indianistă sau migraționistă). O dezvoltare a teoriei mitologice se găsește în așa-numita teorie naturistă, după care, în procesul despărțirii limbilor din trunchiul comun indo-european, sensurile primare ale unor cuvinte s-au uitat, mitologia fiind rezultatul unei „boli a limbajului”. Descinzând din „erori de limbă”, miturile n-ar fi fost altceva decât denumiri voalate ale corpurilor și fenomenelor cerești - soarele, aurora, crepusculul. Îmbrățișată și de
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]