212 matches
-
ale traiului; iar popoarele au trăit în mediul lor natural material și social, și au fost nevoite să-și alcătuiască termenii adaptați acelui mediu” (p. 94). Scraba își fundamentează expunerea istoriei limbii române pe intuirea unei vechi unități a limbilor indoeuropene. El bănuiește că latina vulgară, care se vorbea la Roma și în provincii, era apropiată de limba popoarelor „care s-au perindat în estul și sudestul european și care vorbeau o limbă diferențiată prin înrâurirea mediului lor natural și social
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prin formația ei, cât și prin înrudirile pe care le are cu alte limbi de mare vechime” (p. 101): „Rădăcinile limbii române intră, cum e firesc, unele în sanscrită, greacă, latină, iar altele în limbile numite neolatine și în cele indoeuropene în general” (p. 94 urm.). Este evident faptul că ducerea limbii române și a poporului care o vorbește dincolo de contactul etnolingvistic daco-latin contravine adevărului istoric. La fel de inadecvat este să vorbești de înrudirile pe care limba română le are cu limbile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
eclectismul viziunii sale asupra istoriei limbii române, Scraba este unul dintre puținii cercetători care au încercat să perceapă această limbă nu ca pe o continuitate a latinei, ci ca pe o limbă aparte, cu rădăcinile sale înfipte în spațiul lingvistic indoeuropean, și chiar mai mult decât atât, în istoria omenirii. Analizând vechimea limbii române, el pornește de la ideea că această limbă este, „în partea ei structurală, o limbă onomatopeică și aglutinantă” (p. 101). 1. „Forma onomatopeică, arată el, se constată, între
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
târziu, el punea totuși, în manuscrisul citat, opoziția unguriromâni la baza constituirii poporului român. SINTEZE Românii sunt rezultatul evoluțiilor etnolingvistice multimilenare din vastul spațiu euro-afro asiatic, unde limba a evoluat de la stadiul silabic la cel aglutinant și apoi la cel indoeuropean. 1. Apariția și dezvoltarea limbajului uman are la bază capacitatea fiziologică nativă a omului de a produce sunetul ca reflex condiționat de stimuli fizici și psihici. Limbajul începe atunci când segmentul sonor se detașează de stimulii nemijlociți și este produs pentru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
marcarea și stocarea progresului cunoașterii. 5. Spațiul euro-afro-asiatic în care limba română își are înfipte rădăcinile își începe istoria atestată cu stadiul silabic liniar, din care s-a dezvoltat stadiul aglutinant, iar pe acesta din urmă a luat naștere formula indoeuropeană a limbii, formulă preponderent morfematică și paradigmatică. Rezultă că istoria limbii române angajează evoluția globală a limbii de la stadiul silabic la stadiile aglutinant și morfematic, ceea ce implică viziunea evolutivă asupra istoriei. 6. Stadiul indoeuropean al limbii s-a constituit în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din urmă a luat naștere formula indoeuropeană a limbii, formulă preponderent morfematică și paradigmatică. Rezultă că istoria limbii române angajează evoluția globală a limbii de la stadiul silabic la stadiile aglutinant și morfematic, ceea ce implică viziunea evolutivă asupra istoriei. 6. Stadiul indoeuropean al limbii s-a constituit în Asia Mică și s-a răspândit în est până în Himalaia și pe fluviul Indus. În vest, acest stadiu, datorat uzului intensiv al limbajului și creației orale mereu actualizate ca formulare sonoră, a cuprins mai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Roma și în primul latium al acesteia sub influența limbii grecești, a avut ca substrat în peninsula italică o limbă autohtonă comună ca expresie aglutinantă cu cea a tracilor și cu cea preindoeuropeană din întreg spațiul euro-afro asiatic. 7. Nivelul indoeuropean al evoluției s-a răspândit și s-a menținut doar pe o parte a spațiului aglutinant din care a evoluat și la care se raportează etimologic. Așa se face că spațiul indoeuropean apare astăzi perforat, intersectat și continuat de zone
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
preindoeuropeană din întreg spațiul euro-afro asiatic. 7. Nivelul indoeuropean al evoluției s-a răspândit și s-a menținut doar pe o parte a spațiului aglutinant din care a evoluat și la care se raportează etimologic. Așa se face că spațiul indoeuropean apare astăzi perforat, intersectat și continuat de zone preindoeuropene ugro-finice, mongolo-turco tătare, arabe, basce etc. Toate aceste zone intră însă etimologic în istoria limbilor indeoeuropene ca stadiu precedent al acestora. 8. Evoluția limbilor este marcată de evenimentele sociale din istoria
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
să provoace în limbă modificări mai mici mai mari și chiar radicale. În istoria multimilenară a Europei de Est evenimentul crucial l-au constituit cuceririle romane în această zonă, cuceriri care împart istoria lingvistică a zonei în două epoci: epoca indoeuropeană, care cuprinde ultimele două milenii, și epoca preindoeuropeană în care intră toată evoluția precedentă a limbii. 9. Cuceririle romane în estul Europei au pus două sisteme lingvistice în situația de a se acomoda reciproc în familie și în colectivitățile umane
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
constituirea limbii române o încărcătură istorică multimilenară cu trăsături comună până la un punct, dar specifice în cele din urmă: ambele limbi aduc în română comunitatea evoluțiilor la nivel silabic și aglutinant în spațiul auroafro-asiatic, latina venind în plus cu nivelul indoeuropean, nivel care acoperă numai parțial spațiul de bază. În consecință, pentru a cunoaște rădăcinile limbii române trebuie avute în vedere și evoluțiile lingvistice neafectate pertinent de latinizare și de indoeuropenizare din vastul spațiu euro afro-asiatic. Este vorba de zonele lingvistice
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
născută din baza traco-latină, prezintă identități, afinități și consonanțe cu întreg peisajul lingvistic care s-a dezvoltat în vastul spațiu euro-afro asiatic: 1) cu italiana și cu limbile albaneză, slavă, maghiară; 2) cu romanitatea franceză și iberică; 3) cu spațiul indoeuropean neromanic: celtic, germanic, baltic, caucazian, indoiranian; 4) cu spațiul neindoeuropenizat: ugro-finic, mongolo-turcotătar, arab, basc etc. Toate coincidențele cu limbile acestui spațiu, apreciate de știința tradițională ca împrumuturi în limba română, sunt în realitate reflexe ale integrării acestei limbi în devenirea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
devenirii fenomenului lingvistic: substratul tracic înfige rădăcinile limbii române în unitatea preindoeuropeană, silabică și aglutinantă, a spațiului euro-afro-asiatic, iar latina aduce în limba română indoeuropenizarea vechiului substrat comun, astfel că această limbă este romanică (alături de italiană, franceză, spaniolă etc.), este indoeuropeană (alături de limbile indo iraniene, germanice etc.), având în același timp relații istorice cu limbile ugro-finice, mongolo-turco tătare, cu limba bască etc. LISTĂ DE CUVINTE RAPORTATE ETIMOLOGIC * a se abține, 222 a se aburca, 69 a ademeni, 135 afară, 98 agale
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ale unui fenomen literar. Era genul de universitar care cerea limpezime a punctului de vedere. Apoi, este vorba despre Theofil Simenschy, care, la cursurile de indoeuropenistică, ne ducea departe, la rădăcinile unui cuvânt și, implicit, la evoluția mentalităților, a culturilor indoeuropene. N. I Popa m-a învățat să caut a fi mereu informat despre evoluția curentelor europene de teorie literară, împrumutându-mi, nu de puține ori, volume de ultimă oră în materie, aduse de la congresele internaționale la care participa, împreună cu Alexandru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o precizare, deși nu dorim să ne erijăm în teolog. Anume, India a cunoscut numeroase religii rezultate (una din alta) în special prin evoluție, nu prin adoptare. Spre deosebire de cazul Europei care, la creștinare de exemplu, a renunțat la vechile religii indoeuropene, în India vechile religii coexistă cu cele rezultate din “reforme”. Nu ne propunem să hotărâm asupra ortodoxiei sau gradului de ortodoxie a uneia sau alteia dintre aceste religii, ori a istoriei lor, ci doar să căutăm, în toate, elementele ce
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
titluri publicate de edituri prestigioase precum Oxford University Press, Gallimard, Fayard, Princeton University Press, E.J. Brill etc. Citindu-i cartea intri într-un univers foarte variat și colorat, în care perspectiva, centrul de interes, tematica se mută continuu: de la originea indoeuropeană a limbilor și ultimele descoperiri în domeniu la cărți despre istoria navigației sau a războaielor, de la gastronomia antică la critica filologică de text, de la muzee și colecții de artă antică (ați auzit de Gliptotecă?) la enciclopediștii medievali, de la istoria scrisului
Antichități actuale by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/2536_a_3861]
-
modă chiar anul acesta - știu oare mulți că ea simbolizează un element esențial de civilizație europeană, prin separarea societății de natură, a părții de sus a corpului de partea de jos, a rațiunii de sex, a "onoarei de rușine?") Ideea indoeuropeană, miturile europene, femeia și legendele feminismului, credințele și inventarea toleranței religioase, politica și filosofia europeană, națiunea, moneda, știința, amorul, alimentația, totul constituie o aventură a cunoașterii de sine. Cine se mai gândește astăzi, de pildă, că datorită tratatelor europene medievale
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
Polirom 2013. Munții Pamir, „acoperișul lumii”, de sub culmile cărora ar fi pornit aheii spre Grecia, adăpostesc dialecte și limbi persane (între care tadjica) și un fond arhaic de basme ale căror structuri pot fi regăsite în multe ramuri ale fondului indoeuropean. Încă din secolul al X-lea arabii recunoșteau (Ibn al-Nadim, în Fihrist ) că perșii ar fi fost primii care au născocit basmul. Iar în Europa, romanticii germani și teoreticienii secolului trecut atribuie persanilor „patentul” fantasticului, indienilor - pe-al basmelor animaliere
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
suntem descendenți ai tracilor peste care romanii au așezat coloniști orientali. Eminescu nu acceptă această teză, afirmând în termeni categorici "Coborârea din traci o negăm pur și simplu"! Și apoi poetul declară ignoranța noastră în ceea ce privește istoria și limba acestui grup indoeuropean, recunoscând că elementul de substrat trebuie să fi lăsat urme în fonologia limbii române: Cine au fost dacii, care au fost limba lor nu se știe nici până astăzi. Sigur s-ar putea deduce numai un singur lucru. La popoarele
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
florin, Florin Pupăză Majoritatea limbilor din Europa și Asia aparțin limbilor indoeuropene. Toate acestea au un descendent unic, numit limba protoindoeuropeană, care era vorbită de o civilizație care a trăit între anii 4.500 și 2.500 înainte de Hristos. Nu a lăsat texte scrise, iar cercetătorii s-au întrebat cum suna această
Așa vorbeam acum 4.000 de ani - AUDIO by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63325_a_64650]
-
de lumi! Dar nu numai pentru acești doi artiști performeri, de asemenea pentru Doina Rotaru însăși flautul este un instrument „cu totul straniu“, cum mărturisește autoarea, un instrument a cărui frumusețe ne este dezvăluită într-un adevărat poem al spațiului indoeuropean. Este un spațiu generos ce cunoaște rugăciunea din doină, din colindă. Este un poem vechi de când lumea, mereu nou pentru noi. Au fost prezenți în concertele „Săptămânii...“ importanți autori originari din România, stabiliți de decenii în partea de Vest a
Săptămâna Internațională a Muzicii Noi... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7230_a_8555]
-
au ajuns la noi. Benga, cuvânt care, în argou, înseamnă „drac“, opusul îngerului, este la originea îndepărtată skr. vyanga „broască“, ajuns la noi prin intermediul limbii romaní, limba vorbită de țigani, care se mai numesc și romi. Romaní este o limbă indoeuropeană din grupul indic (din care face parte și sanscrita), înrudită cu marathi și bengali. Camfor este un cuvânt pe care l-am împrumutat din lat. med. camphora, ca și franceza, care l-a preluat însă mai devreme (în secolul 14). Cuvântul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
trecut strălucitor, se știu relativ puține lucruri în România, ca și în bătrâna Europă, de altfel. Identificând islamismul cu lumea arabă, „uităm“ că acest teritoriu, mai restrâns astăzi decât pe vremuri, e o țară în care se vorbește o limbă indoeuropeană. Este cu atât mai trist că acum, la începutul mileniului al treilea, încărcat de optimiste utopii economice, sociale, politice, culturale, dar dominat, în această parte a lumii, de utopia unei Europe bântuite de daimonul unității, noi, europenii (ca și nord-americanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se pare, tocmai din stratul mentalului pre-indoeuropean, cu reprezentările magice și idolatre ale „Europei Vechi”: figuri antropomorfe din neolitic și chiar din paleolitic, zeițe ale nașterii și ale vieții, ale regenerării și ale transformării. Chiar dacă panteonul cu zei-bărbați ai invadatorilor indoeuropeni a pus în umbră zeitățile feminine autohtone, precum și ritualurile specifice (ale nașterii, morții și fertilității), multe din ele și-au perpetuat importanța și forța sub înfățișări noi. Astfel, „În perioada creștină, Născătoarea și Mama-glie au fuzionat cu figura Sfintei Fecioare
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se pare, tocmai din stratul mentalului pre-indoeuropean, cu reprezentările magice și idolatre ale „Europei Vechi”: figuri antropomorfe din neolitic și chiar din paleolitic, zeițe ale nașterii și ale vieții, ale regenerării și ale transformării. Chiar dacă panteonul cu zei-bărbați ai invadatorilor indoeuropeni a pus în umbră zeitățile feminine autohtone, precum și ritualurile specifice (ale nașterii, morții și fertilității), multe din ele și-au perpetuat importanța și forța sub înfățișări noi. Astfel, „În perioada creștină, Născătoarea și Mama-glie au fuzionat cu figura Sfintei Fecioare
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pregătește „cuibul”, tatăl se învârte în jurul ei, atent și protector. Oamenii vor fi văzut acest mic spectacol, de mii de ani, și la alte perechi de mamifere, exemplar în acest sens fiind comportamentul lupilor, atât de prezenți în miturile popoarelor indoeuropene. Este un ritual al tuturor viețuitoarelor, inclusiv al acelora din staulul în care s-a născut Pruncul Sfânt. Patrupedele „asistau” la evenimentul sacru în ordinea firească a vieții. Părinții care pregătesc „cuibul” pentru progenitură - iată o imagine venind din preistorie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]