378 matches
-
partea amândouă, ca să nu mai existe astfel de motive de lamentări. Ce om de treabă!. . . Lenora mi-a zis, la plecare, că odată cu ea se duc și Prundenii!. Vai de lume când se zdruncină creierul! Buna Lina era foarte puțin indulgentă cu misterul nebuniei și cu verișoara. In orice caz, Lenora, în incinta nebuniei ei, avea o logică perfectă: aceea a distruperei Cine poate închipui durerea, convulsiile, agonia trupului sufletesc până când omoară în făptura lui o ființă? Lenora ucisese în ea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și pentru canapeaua circulară care permitea o mișcare de rotație leneșe în jurul orizontului tapetat de tablouri. O prefera, mai ales pentru că avea un număr oarecare de tablouri vechi, achiziții proprii, care locuiau pereții permanent, ca niște gazde statornice, oferind ospitalitate indulgentă carnavalului .mobil al expozițiilor lor. Când expoziția nouă era valoroasă, ele intrau în umbră, se stingeau în fața vieți vii a celorlalte; dar când era inferioară, ieșeau în evidență, consolatoare. Nu cunoșteau farmecul spontan al opiniei critice, nici lupta, nici victoria
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
aruncă o bucată de bălegar cald și umed care-l nimerește în ceafă. Dă s-o curețe, dar alta îl lovește chiar în față. Se repede spre ei și un grup de puștani se risipește, urlând, batjocorindu-l. Adulții râd indulgenți. Apoi, Pran se întinde cât e de lung, pentru că un picior nevăzut i-a pus o piedică. Își petrece toată după-amiaza învârtindu-se în jurul casei sale, cu mintea goală, ca paginile caietului său de școlar. Un șir de oameni bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
el. Ea zice că nu știe să scrie altcumva. E incapabilă să se plece mai mult de atât. El o consolează. Nu ar trebui să te duci la un călugăr să-i ceri un pieptăn împrumut - ar trebui să fii indulgentă cu defectele tovarășilor mei. La urma urmei, sunt țărani cu toții. În ce-l privește, îi apreciază sacrificiul. O scrisoare de angajament nu e decât o bucată de hârtie. Ține de noi să o respectăm. Adevărul e că scrisoarea va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mijlocul irezistibil de presiune care dăduse rezultate atât de bune aici. Deși această latură obscură a negocierilor nu ajunsese să transpire, afară doar de zvonurile de totdeauna, existau puternice presupuneri că comandamentele intermediare ale armatelor din țările limitrofe, cu consimțământul indulgent al ramurii superioare a ierarhiei, se lăsaseră convinse, numai dumnezeu știe cu ce preț, de argumentele purtătorilor de cuvânt ale maphiilor locale, În sensul de a Închide ochii la indispensabilele manevre de du-te vino, de a avansa și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ha-Nefeš, Ms. München, 408) Numele lui Dumnezeu... Păi sigur că da. Mi-am amintit primul dialog dintre Belbo și Diotallevi, În ziua În care-l instalaseră pe Abulafia În birou. Diotallevi stătea În ușa Încăperii lui și avea un aer indulgent. Indulgența lui Diotallevi era Întotdeauna jignitoare, Însă Belbo părea s-o accepte, dinadins, cu indulgență. „N-o să-ți folosească la nimic. Nu cumva vrei să scrii cu el manuscrisele pe care nu le citești?” „Servește la clasificat, la ordonat liste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Bine, eu stau aici vreo jumătate de oră, pentru ca Simone să-mi dea unul dintre elixirurile lui, ar trebui să le Încercați, dar zice că sunt pentru cei aleși. După aceea vin la voi”. Agliè zâmbi cu aerul unui unchi indulgent, o invită să ia loc, ne Însoți până la ieșire. Ne trezirăm În stradă și ne Îndreptarăm spre Pilade, cu mașina mea. Belbo amuțise. N-am vorbit deloc tot drumul. Dar la tejgheaua barului trebuia să rupem vraja. „Mi-ar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
desprinde sabia de la locul ei și cum și-o însușește. Hmm... Puteți să ne explicați filmul, bre? Da sau nu? Păi..., reîncepe Dănuț, scremându-se și storcându-și accelerat mintea, după o altă gogoriță. Vă rog... Vă rog frumos, domnilor! Fiți indulgenți! În principal... Nițică încredere! Ce, păi? Ce, indulgenți? Ce, încredere? Măă...! Trageți de timp! Ați abuzat destul de paciența noastră, pungașilor! se răstește întărâtat și pretențios, totodată, Mânecuță, ridicându-se de la birou și schițând amenințător un pas, către scaunul lui Boss
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o însușește. Hmm... Puteți să ne explicați filmul, bre? Da sau nu? Păi..., reîncepe Dănuț, scremându-se și storcându-și accelerat mintea, după o altă gogoriță. Vă rog... Vă rog frumos, domnilor! Fiți indulgenți! În principal... Nițică încredere! Ce, păi? Ce, indulgenți? Ce, încredere? Măă...! Trageți de timp! Ați abuzat destul de paciența noastră, pungașilor! se răstește întărâtat și pretențios, totodată, Mânecuță, ridicându-se de la birou și schițând amenințător un pas, către scaunul lui Boss. Încrederea este întotdeauna o chestiune cu dublu sens
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
semnificativă spre Miron Iuga, apoi strigă: ― De ce nu puteți, copii?... Spuneți drept și pe față, ca să știm! Mai multe glasuri răspunseră mai hotărît: ― N-avem pămînt!... Ne trebuie pămînt!... Fără pământ nu mai muncim! Boerescu luă o mutră de învățător indulgent, care dojenește niște copii nepricepuți: ― Cum se poate, oamenii lui Dumnezeu, să-mi spuneți mie prăpăstii d-astea?... Că n-aveți pămînt!... N-a vrut dumnealui, domnul Iuga, să vă dea pămînt? Ori ceilalți boieri?... Nu v-au dat dumnealor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai dragi ființe ni se întâmplă, Profesorul încearcă să desfacă pumnișorul strâns cu forța, descoperind, deodată, cu uimire, câtă putere pot avea niște degete palide și subțirele. Și tocmai pentru că simte că nimic rău pe lume nu poate veni din partea indulgentului Papa, Yvonne începe să țipe. Un țipăt ascuțit și neîntrerupt umple salonul, ca o sirenă de alarmă. Domnul Ialomițeanu râde și schimbă priviri de complicitate cu Margot. Iar doamna Mironescu, păstrând pe chip o expresie echilibrată între victorie și nemulțumire
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aflau singure în Camera Pruncilor. Bărbații complet îmbrăcați păreau întotdeauna deplasați în acea sală și se simțeau cam stingheri. Majoritatea dintre femeile aflate în apă știau cine e George, dar chiar și cele care în mod obișnuit nutreau o simpatie indulgentă pentru el, îi resimțiră acum prezența ca un afront. O subterană solidaritate feminină le făcea să se unească împotriva lui George, în timp ce acesta zăbovea, uitându-se la ele. Nesta, care îl ura de-a dreptul, înregistră cu satisfacție reacția comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
observație și mai ales de curiozitatea sa, care nu l-a părăsit toată viața. Și-l amintește preocupat de prosperitatea orașului, dar și de cea a gospodăriilor particulare. Și pe una, și pe celelalte le-a privit cu un ochi indulgent, înclinat mereu să compare trecutul cu prezentul și să observe peste tot noile îmbunătățiri. Orice construcție nou începută îl incita și îl bucura ca și cum ar fi fost proprietatea sa. A avut ceea ce astăzi s-ar putea numi o gândire pozitivă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se răspunde superiorului? Ochii lui Toaibă s-au înfipt ca un pumnal într ai sergentului. A răspuns monosilabic: Da! Ca ars, sergentul a sărit din loc și a venit în fața lui Toaibă. Spectacolul care se arăta oricărei priviri - cât de indulgentă ar fi fost - era de tot râsul... Sergentul, mic și îndesat, iar Toaibă cu trei capete mai înalt și bine legat, îl privea de sus pe acesta. Motivul pentru care în acea clipă sergentul fierbea de furie nu era răspunsul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
este adevărat că locuitorii din Locri, care fuseseră prădați și nimiciți de un guvernator trimis de Scipio, n-au fost niciodată răzbunați, după cum cutezanța neobrăzată a acelui om n-a fost niciodată pedepsită; și toate acestea, numai din cauza firii lui indulgente. Astfel că, atunci când cineva a vrut să-l scuze în fața Senatului, a spus că există mulți oameni care știu mai bine să nu greșească ei înșiși decât să pedepsească greșelile altora. Acest fel de a se purta ar fi micșorat
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
nimic în lume de nevasta unui prieten. Numai că, în chipul cel mai sincer, prietenia mea pentru soț înceta cu câteva zile înainte. Poate că n-ar trebui să numesc asta senzualitate. Căci adevărata senzualitate nu-i respingătoare. Să fim indulgenți și să spunem că e vorba de o infirmitate, de un fel de incapacitate congenitală de a vedea în dragoste altceva decât actul. O infirmitate, la urma urmei, confortabilă. Unită cu facultatea mea de a uita, îmi favoriza libertatea. Totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Ba chiar își neglijează dispensariul. I-am trimis niște dolofani de copii, trecuți prin mâinile mele, și aud că s-au perpelit acolo, la dumnealor. Am să mă cert zdravăn cu ea ... Bieții mititeii mamei: Doctorul Rim sughiță un râs indulgent. Lui Mini, care nu-1 mai auzise parcă râzând alteori, râsul i se păru straniu. 136 - Lina e o cloșcă! zise Rim, îngăduitor pentru întîia oară cu slăbiciunile bunei Lina. O cloșcă! Strânge sub aripi toți puii altora ... Cum, de exemplu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vroi iar ... și cum domnișoara Norica se grăbea s-o servească, Nory se uită lung la ea, comandă un ceai tare, apoi făcu 219 în spatele fetei o strâmbătură, așa ca s-o vadă Elena, dar neobservată de ceilalți. Elena râse indulgentă. Tachina pe Nory, pentru antipatia ei fără grațiere față de lăcustă. Cum Nory nu avea motive proaspete și cum cele vechi erau epuizate, declară că nu poate suferi pe Mika-Le îmbrăcată cu rochiile Elenei, ce stau pe ea ca pe o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nici o rezonanță acum către înconjur, se putea mai lesne dizolva în izolare? Moartea fiind operație repugnantă, era salutar gestul lor de a transporta pe condamnat într-un azil anume pregătit. Elena comentase cu Marcian ciudățenia procedărilor lui Maxențiu. Marcian surâsese indulgent și semnificativ, și Elena înțelesese 241 16 v, Fecioarele despletite, Concert din mimcă de Bach, Drumul ascuns abia atunci aluzia absurdă a bietului exilat. Incidentul lăsase în urma lui un parfum frumos de amor și de spaimă. îl respirau reculeși. Așa cum
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
el, amețite de soare, câteva ciori. Dincolo, se văd crengile unor oțetari al căror verde viguros contrastează cu galbenul veșted al zidului. Am aproape șaptezeci și patru de ani, vârstă la care nu pot pretinde că soarta n-a fost indulgentă cu mine. Mi-a acordat suficient timp pentru a da existenței mele un înțeles. Dacă n-am reușit, e numai vina mea. Dar sunt oare ceea ce am crezut că sunt? Mă gândesc din nou la diferența dintre "o biografie" și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
descris un arc pînă deasupra nivelului ochilor. "Pot să apreciez după antrenamente: curba voastră urcă. Între timp" o mișcare bruscă, orizontală, cu aceeași mînă "performanța celorlalți s-a aplatizat. Nu mai fac nici un progres." În cele din urmă, un gest indulgent cu amîndouă brațele. "Fără planuri, fără progres." Neîncrederea tot nu dispăruse de pe fața lui David și zîmbetul îi juca încă pe buze. Așadar credeți că sîntem mai puternici decît..." Și a menționat numele unor binecunoscuți campioni. "Nu încă", a răspuns
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
CONDAMNAȚI CARE AȘTEAPTĂ CEA MAI ARBITRARĂ DINTRE GRAȚIERI ȘI PRINTRE EI POLIȚIȘTII ÎNȘIȘI." ASTFEL, COTTARD, ȘI TOT CONFORM INTERPRETĂRII LUI TARROU, ERA ÎNDREPTĂȚIT SĂ PRIVEASCĂ SIMPTOMELE DE NELINIȘTE ȘI DE ZĂPĂCEALĂ PE CARE LE PREZENTAU CONCETĂȚENII NOȘTRI CU ACEA SATISFACȚIE INDULGENTĂ ȘI ÎNȚELEGĂTOARE CARE SE PUTEA EXPRIMA PRINTR-UN : "DAȚI-I ÎNAINTE, EU AM TRECUT PRIN ASTA ÎNAINTEA VOASTRĂ". "Degeaba i-am spus că singurul mod de a nu fi despărțit de ceilalți este la urma urmei de a avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu putere, ca să afirme că acest ordin categoric, aceasta pură cerință, era folosul creștinului. Era de asemenea virtutea lui. Părintele știa că ceea ce era excesiv în virtutea despre care avea să vorbească o să șocheze multe spirite obișnuite cu o morală mai indulgentă și mai clasică. Dar religia din timpul ciumei nu putea fi religia din toate zilele și dacă Dumnezeu putea să admită și să dorească chiar ca sufletul să se afle în tihnă și să se bucure în timpurile de fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
siguranță delicată. Partea proastă a căderii lui Saddam era că, după aceea, regulile s-au înăsprit brusc. Guvernele lumii, care s-au prefăcut că nu observă traficul cu obiecte de tezaur din Irak înainte de 2003, nu mai erau atât de indulgente acum. Poate considerau că e în regulă să se fure de la dictator, dar nu era atât de drept să se fure moștenirea „poporului irakian“. Personal, Jaafar dădea vina pe știrile de la televizor. Dacă nu ar fi fost imaginile cu jafurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
rânduri. ă Înțeleg, spuse Profiri, când o termină de citit. Doamnă, vreți să veniți cu mine? și cu aceasta o conduse în apartamentul său. § ă Prin urmare, ce să ne facem cu dumneata? începu Porfiri, pe un ton ușor și indulgent. Să te băgăm la zdup, Iecaterina Romanovna? Femeia încuviință pe loc, cu lacrimi în ochi. Neîndoindu-se de sinceritatea femeii, Porfiri deschise un sertar din care scoase afară o batistă curată pe care o ținea la îndemână pentru astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]