256 matches
-
autorul descoperă că gândește prea mult, prea năvalnic pentru a mai avea timp să pună totul în cuvinte, deci convenția limbajului e dărâmată (vezi disperarea pre-verbală a lui Joyce de a găsi un alt fel de limbaj pentru a exprima inexprimabilul, în fond). În același timp, autorul descoperă că povestea poate domina cronologia, putem începe cu viitorul și putem aranja altfel întâmplările decât copilărie-maturitate-deznodământ. Această descoperire că autorul e liber să modifice convenția limbajului clar și a cauzalității cronologice sunt punctul
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
se manifestă mai întâi și mai ales față de noi, este curat masochistă. Mi-a fost dat să trăiesc un fenomen foarte rar și foarte fericit. Foarte rar, fiindcă era prima oară când îmi dădeam seama de el; foarte fericit, din cauza inexprimabilei stări de liniște sufletească în care m-a scufundat. Fenomenul acesta e cel al contopirii totale și conștiente dintre lumea din afară și cea lăuntrică, dintre vis și viață. Iată faptele: Visam că un mare și foarte important personaj tocmai
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
Cockney, care găseau sacrul și simbolicul în chiar locul lor de existență. Mă gândesc la Blake și Dickens și Turner. Dar cred că îi putem adăuga pe Woolf, Eliot și Joyce, ca însoțitori onorifici. Romanul dvs. este o comuniune cu inexprimabilul. Cum ați explica acest inexprimabil cuiva care vă studiază opera? Dacă intrigă amoroasă nu este, ce vorbe ar exprima mai bine tema dvs. esențială, obsesia majoră? Obsesia mea majoră este pentru iubirea trecutului față de prezent și a prezentului față de trecut
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
simbolicul în chiar locul lor de existență. Mă gândesc la Blake și Dickens și Turner. Dar cred că îi putem adăuga pe Woolf, Eliot și Joyce, ca însoțitori onorifici. Romanul dvs. este o comuniune cu inexprimabilul. Cum ați explica acest inexprimabil cuiva care vă studiază opera? Dacă intrigă amoroasă nu este, ce vorbe ar exprima mai bine tema dvs. esențială, obsesia majoră? Obsesia mea majoră este pentru iubirea trecutului față de prezent și a prezentului față de trecut. Mi se pare că, atunci când
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
existenței, refugiile de tot felul, de la orele închise în orologii antropofage, la spațiile securizante ale vagoanelor trase pe linie moartă, de la "romanul din spatele lucrurilor", la "cortinele de teatru care la un moment dat se pot ridica pentru a ne dezvălui inexprimabilul"). Naratorul-personaj pornește într-o adevărată odisee, rătăcind, asemenea lui Leopold Bloom, prin labirintul de străzi al unui oraș tentacular (nenumit, așa cum nenumit rămâne până la sfârșit și personajul), în căutarea unei realități "laterale", singura capabilă să facă față - pentru o vreme
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
aceleași dând operei unitatea și coerentă unui destin poetic major. ăntre călărețul mistuit de flăcări din apoteoza finală a Sensului iubirii, ăntruchipare a "zeului-soare" străbătând tăriile aureolat de o maree a luminilor și seniorul "necuvintelor" zdrobindu-se ăntr-un turnir cu inexprimabilul artei poetice ("Prințul căzând de pe cal/ striveste-n cădere un ănger./ E sentimentul total/ pentru care azi sânger") din Măreția frigului până la soldatul zăcând pe câmp ăntr-o baltă ănrosită raportând impersonal situația ănfrângerii pedestre a celui ce fusese "eroul liric
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
de a trăi în lumi paralele, dând chip nevăzutelor (după expresia plotiniană, to en swmati aswmaton, necorporalul întrupat), ținând în echilibru „cele de sus ca și de jos”. Două mi se par temele principale ale poeziei lui Vassilis Vitsaxis: exprimarea inexprimabilului și translatarea între lumi, ambele, de sorginte antic grecească și cu perioade de maximă înflorire în romantism și simbolism. Cea dintâi e covârșitoare, majoritatea poemelor fiind o căutare a esențelor imposibil de atins și de rostit. Devine evident că definiția
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
cel care privește muzica și metrica și numai pe acesta l-am numit poezie...” (Banchetul, 205C). Poemele lui Vassilis Vitsaxis „privesc muzica”, fiind făcute din acea materie translucidă care folosește tăcerile, parte din fluxul repetitiv. În căutarea de exprimare a inexprimabilului, ecouri din Blake, Novalis, Tagore, Claudel, dar și din Baudelaire și Kavafis se împletesc cu mesaje ale filosofiei orientale, dorul de Orient fiind inspiratorul multor poeme. (Mistica sufi și Al-Hallag, sau filosofia indiană și Upanișadele, care domină alte piese de
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
de vedere al construcției narative, ele păstrează mereu un rest nespus. "Povestirea care privilegiază narațiunea își găsește un complement adecvat în imaginea discontinuă a personajului, ca fragmentată de o nevăzută masă cu oglinzi, lăsînd să subziste mereu ceva inexprimat și inexprimabil". Circulația lor de la un text la altul, într-o unică Lume, în mod înșelător însă identică mereu cu sine, privilegiază această fragmentare a imaginii. Ce legătură internă ar putea uni figura lui Costea Nebunul din Cîntece de cîmpie sau a
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
colocviu dedicat împlinirii a o sută de ani de la nașterea lui Eugčne Ionesco, pe care organizatorii, Sapienza Universitŕ di Roma și Accademia di Romania, l-au pus sub semnul unei mărturisiri ionesciene: "Volevo dire l'indicibile" (Am vrut să exprim inexprimabilul). Pe parcursul a trei sesiuni, participanții - personalități ale lumii academice și literare din Italia, Franța și România - au susținut comunicări și au purtat dezbateri în jurul vieții și operei lui Eugčne Ionesco. Prima sesiune a avut loc în după-amiaza zilei de 4
Colocviu Eugène Ionesco la Roma by Vlad Russo () [Corola-journal/Journalistic/6611_a_7936]
-
lui Joyce își trăiau viața înainte ca ea să fie numită, exprimată în roman, deci înainte ca ea să se întâmple. James Joyce înlocuia textul coerent cu tatonările preverbale, cu testarea puterilor limbajului de a comunica fluxul gândirii. El căuta inexprimabilul. De la inexprimabilul verbal la cel psihic e numai un pas. Joyce desființează ideea de sfială (comportament convențional) pentru eroii lui. Conrad descoperă ‘oroarea' pe care nici un cuvânt nu o poate conține (Heart of Darkness). Eroii lui D.H. Lawrence trăiesc într-
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
își trăiau viața înainte ca ea să fie numită, exprimată în roman, deci înainte ca ea să se întâmple. James Joyce înlocuia textul coerent cu tatonările preverbale, cu testarea puterilor limbajului de a comunica fluxul gândirii. El căuta inexprimabilul. De la inexprimabilul verbal la cel psihic e numai un pas. Joyce desființează ideea de sfială (comportament convențional) pentru eroii lui. Conrad descoperă ‘oroarea' pe care nici un cuvânt nu o poate conține (Heart of Darkness). Eroii lui D.H. Lawrence trăiesc într-un infern
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
În vreme ce îmi turna în urechi propozițiile lui meșteșugit potrivite, parcă eram un câmp peste care cade ploaia mult așteptată, ce face iarba să încol- țească și pomii să se umple de floare. Simțeam cum mă transform, încărcându-mă cu ceva inexprimabil și prețios, care venea de la el spre mine. Povestea adevărată și puternică, povestea vie, după care alergasem toată viața fără să fiu în stare s-o găsesc, acum îmi era dăruită dintr-odată, pe de-a-ntregul, așa cum ți-ar umple
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
deoarece pot, de bine de rău (adică având sentimentul că nu-mi reușește), s-o rostesc, s-o frazez. Cultura mea, gustul meu pentru scriitură îmi dă această putere apotropaică, sau de integrare: eu integrez*, grație limbajului. Tristețea mea este inexprimabilă, dar în același timp rostibilă. Însuși faptul că limbajul îmi furnizează cuvântul "intolerabil" împlinește imediat o anumită toleranță. * a face să intre într-un ansamblu - a federa - a socializa, a comuniza, a se gregariza. 1 august 1978 Decepția cauzată de
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
iar eul poetic se află în căutarea acelor vorbe ce știu ,să se lepede cu adevărat" (ce frumos spus!), semn al tăcerii este însuși imboldul spre totalitate, spre zona de confuzie și interferență a tuturor regnurilor, spre atingerea limitei, a inexprimabilului (posibilă similaritate cu necuvintele nichitastănesciene), a unui înalt nivel al conștiinței: ,până departe/ încât pot vedea marginea marginei/ adâncul de acolo/ de sus/ lăcrimos și nesigur" (Dincolo) sau ,incredibile forme/ mai adevărate decât ceea ce/ se poate rosti// nimic privirea nu
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
memorabilă, impresia de conservare marsupială, dar nefuncțională a argumentelor, dau tonul acestui debut. Cum să tragi o concluzie dintr-o lume prozastică în care succesiunile logice și conexiunile de profunzime par încă necunoscute ? Sau, dacă nu complet necunoscute, cel puțin inexprimabile. În acest sens, titlul - frumos, neîndoielnic - se dovedește a fi și bine ales, ca metaforă extinsă și chiar contextuală a imposibilității nevinovate, a unui antipozitivism funciar, a unui relativism de cursă lungă. Într-un fel, depășind delimitarea impusă de copertele
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
rostiri amînate, incerte, fraza spune o certitudine ("desigur..."), singura certitudine a lumii. Niciodată copil, niciodată întrupat în cuvînt, eul-narator se simte nenăscut. Bîjbîind într-o lume de boală (a mamei), de violențe (a neștiuților, amenințători, "vecini" xenofobi), de tandrețe bolovănoasă, inexprimabilă (a tatălui), copilul se construiește în funcție de propoziția negatoare: nenăscut, el asociază vorbirea cu nașterea și cu moartea și cu ieșirea în lumină, din mină, a tatălui. Reintegrarea pietrei (pîinii) de tăcere este ținta visată de copil; numai cînd este vorba
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
artei, ci și psihologia lui C. G. Jung sau chiar istoria religiilor" (p. 7). Procedând la o analiză comparată minuțioasa a celor două teorii, Ana-Stanca Tăbărași găsește cu toate diferențele inerente o subtilă apropiere prin problemă limitelor limbajului și a inexprimabilului, față de care ambii gânditori, atât cel clasic cât și cel romantic, caută diferite soluții pentru a o depăși; unul în "facultatea de judecare intuitivă", celălalt în "paradoxul ironic". Natură eu-lui în puternică legătură cu infinitul și inepuizabilul, precum și constrângerea, captivitatea
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
ale lui, cum spunea Camus: „Uneori trebuie să ne închipuim că toți sisifii pot fi fericiți". Și noi, actorii, și publicul, căci vremurile sunt mereu grele, mereu sezonul e sărac și publicul nu trebuie înșelat. La Buzău, râsul publicului era inexprimabil. Râs copilăresc care uită de toate. Un râs frumos și dureros, pentru că amintea de lucruri adevărate. De la Buzău am plecat la Satu Mare. Acolo a fost și mai și. Succes mare. Aplauzele unui public elegant care a rămas în condiția lui
Cu Pyram în turneu by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/6249_a_7574]
-
contul unei astfel de nefirești distorsionări a candorii primare putem trece și notele unei senzorialități acute, cinice în granulația sa provocator materială, care, în psihologia restaurată a copilului, tentează a corija dematerializarea, excesivă, angelica plutire ce ar împinge viziunea spre inexprimabil. Prin această mică enclavă a cruzimii, poeta oferă un tribut perspectivei moralmente negative, de care, deși programatic n-o împărtășește, nu poate face abstracție. Simțămîntul liric complex de care dă dovadă conține însă și un remediu paradoxal al demoniei și
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
oglinda umanității, pe care o face conștientă de ce ea simte și săvârșește.” Un cadou și un elogiu cum puține i s-au făcut poetului. Iar pentru acel „așa și pe dincolo” l-aș săruta. Ce are arta de reprezentat: „...durerea inexprimabilă, jalea umanității, triumful răutății, dominația disprețuitoare a hazardului și căderea iremediabilă a celor drepți și nevinovați”. Și toate astea pentru a ne însenina! Îl citează pe La Rochefoucauld: „Amorul propriu este mai abil decât cel mai abil om”. Nu mă credeam
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2804_a_4129]
-
putin din foarte mult, precum la acele rafinate festinuri chinezești la care era îngăduit a gusta doar cîte un pic din peste o sută de feluri de mîncare. * Deopotrivă, sterilitatea poate veni dintr-o insuficientă ori dintr-un exces al inexprimabilului. * Prin repetare abuzivă, în neștire, adevărurile nu doar își pierd eficientă, ci ajung deseori a se falsifică. Un adevăr degenerat echivalează că una din cele mai nocive minciuni. * Teamă: o catastrofă care așteaptă ghemuita că într-un culcuș în simțămîntul
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
de poezie, atunci când e sprijinită de cultură, competență, luciditate și ingeniozitate. În punctul de plecare, convingerea lui Mihai Dinu e aceeași cu a impresioniștilor. Anume că poezia se individualizează prin ireductibilitatea la concept. Că există întotdeauna, înlăuntrul poeziei, un adevăr inexprimabil (arreton), distribuit, în măsuri variabile, în toate reușitele, minore sau majore, ale genului. Și totuși, non idem est si duo dicunt idem. În Cuvântul înainte al cărții, Mihai Zamfir sesizează pericolul confuziei de perspective și separă, admirabil, apele: „lărgind importanța
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
din care doar o țandără-mi rămăsese în minte, ca să fulgere din când în când fără speranța elucidării: violetul dureros al imaginarului... un deal înzăpezit... o fereastră verde... Nimic altceva, dar în acest nimic o întortochere de ființe și stări inexprimabile, un fel de prevestire, o aură, o bucurie cu inima strânsă... Și-n primăvară, târziu în aprilie, noaptea, am avut primul "vis" cu acel teribil, teribil zgomot amplificat până la flacără. În aerul de aur transparent al minții mele treze, sau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
excitat numai de viața mea, de această energie ce nu-i nici lumină, nici sunet, nici miros, gust, senzații tactile, nici kinestezice și nici sfârtecare de țesuturi. Nimic, niciodată, nu mi-ar putea recepta altfel viața, ea ar călători în inexprimabil ca bilioane de alți stimuli cu care nimeni n-are ce face, ca lumina în universurile fără globi oculari și ca frigul în lumile fără epiderme. Sânt un singur mare organ de simț, deschis asemeni crinilor de mare, filtrând prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]