205 matches
-
-i trateze, nici mai mult, nici mai puțin, ca pe o echipă compactă de "Călușari" jucând de mama focului, în Epocă, pe la festivalurile Cântarea României. Ba chiar amâna, evita să scrie despre cărțile lor. l Odată însemnați cu această pecete infamantă, pe care probabil că unii, dar nu mulți, o și meritau, cei care au avut proasta inspirație să scrie și să se afirme imediat după proletcult, când granița dintre bine și rău nu se alesese încă, sunt și acum în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
oportun naționalism, culturalism și politicianist", cum preconizează programul revistei Kalende. Asta îl supără pe inițiatorul anchetei, care îl "pune la punct" pe temerarul opozant (!) al "noii spiritualități". Sebastian se "amuză" și prin asta stârnește un alt atac dur, cu eticheta infamantă de "arivism" etc. Încă un punct de vedere "în răspăr" îl aplică anchetei pe tema Tânăra generație... problematica ei din revista Vremea 16, unde arată că "tânăra generație" reprezintă o virtualitate, nicicum o poziție supremă în cultura românească de atunci
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
a etichetat insolent pe oamenii de cultură ai nației drept Golani. Transformînd România într-o țară a violenței și a eclipsei civice, Ion Iliescu a făcut imposibilă normalitatea chiar ca ipoteză imaginară, azvîrlind cinic în obrazul societății civile o etichetă infamantă - abia puțin mai lustruită decît cea de huligani, pentru care Ceaușescu a plătit finalmente cu viața. E incredibil ce ușor se uită și ce puțin se spune că, de fapt, în Piața Universității, cei ce urmau să fie puși la
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
născuse în Ardeal, ceea ce făcea din el un trădător virtual de neam. Cât despre publicistica din „Foaia Bucureștilor”, ea a stat la baza judecății pripite și nefondate a lui Lovinescu și Iorga de imediat după război, deși nu conținea nimic infamant. E drept că Slavici credea într-o Austrie Mare, ca și Aurel Popovici, însă argumentele lui nu vizau atât reîntregirea, cât eventualele iridențe de la noile frontiere lărgite ale țării. Ne putem întreba, nu fără temei, care ar fi fost imaginea
Cui i-e frică de Slavici? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4315_a_5640]
-
colimator prezentul, săgetează cu sarcasm interminabila, demagogica, repulsiva "tranziție". Un triumf al inconsecvenței, utopiei ridicole, neputinței, logoreei: Noi vedem poarta legată, voi n-o vedeți, sînteți chiori; ce-o fi/ dincolo de ea?// Dincolo de poartă sînt ruinele lăsate de această vreme/ infamantă... Ruine... Ruine ale singurătății noastre/ trădate.(...) Călcînd pe urmele păsărilor din rai./ Rai din carte. Din cartea aceea - / a revoluției/ Animaluluiť, care-și schimbă/ culoarea. Bănuiți de prea multă depresie amestecată cu/ melancolie. Melancolie// a neputinței. Bănuiți de pîrjol și
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
maghiare în România. Mai rămânea, dintre atuurile peremiste, unul esențial: vulgaritatea. Unde mai întâlneai, pe metru pătrat, asemenea acumulare de dejecții, infamii, denunțuri deocheate (câți dintre adversarii, reali ori imaginari, ai lui Vadim au săpat de vreuna din etichetele voit infamante de "evreu", "țigan", "homosexual", "spion", "corupt")? Ei bine, peremiștilor le-au venit de hac televiziunile. Da, aceleași mașinării magice care au pompat, ani în șir, imaginea tribunului cu clăbuci la gură și cu ochi rotindu-se aiuritor în orbite i-
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
bine să mă expulzeze ca pe-o măsea stricată ce sunt!); și al doilea, pentru nerușinarea de-a fi compus câteva rânduri dezagreabile stăpânului său, Adrian Păunescu. Ghinion, însă: dl Negrea sporește, cu de la sine inspirație, lista sintagmelor și expresiilor "infamante" cu una care nu-mi aparține: "râmătorul de curte al lui Ceaușescu". Mult mai modest, eu scrisesem doar "rimătorul de curte al lui Ceaușescu". Cunoscându-l, probabil, mai bine decât mine, dl Negrea (sau subconștientul domniei sale) a pus lucrurile la
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
nu-i mai placă în pielea lui și atunci să-și redefinească, în alți termeni, entuziasmul de acum. Din cele cinci poeme inedite cuprinse în Ce bine e să fii Daniel Bănulescu, două sunt atât de scurte și de monocord infamante încât nici n-ar trebui luate în calcul la numărătoare. Unul se numește Poem de scris pe zid și e mai lapidar decât un haiku: „Cartea/ Fute/ Moartea." (p. 11) Celălalt, Decât lumea asta nimic nu-i mai rău: „Nu
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
macabru-libido". Opera lui "întrupând cele mai frumoase sugestii și sentimente lichefiate într-un decoct zemos de mucilagii" se găsește pe "drumul descompunerii morale burgheze". Și repetând parcă obsesiv: "o întrupare tipică a decadentismului culturii burgheze românești." Odată lipită această etichetă infamantă pe versurile lui T. Arghezi, critica proletcultistă își atingea apogeul. Opus igne auctor patibulo dignus. Poetul era eliminat pentru o bună bucată de vreme (6 ani) din literatura română. Ana Selejan trage concluzia că studiul-pamflet al lui Sorin Toma a
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
este „vina” acestor mereu osândiți? Apartenența la o mișcare creștină și națională. Din această cauză permanent au fost prigoniți. Niciunul dintre ei, mă refer la cei pe care i-am cunoscut personal, nu a ucis și nu a săvârșit fapte infamante. Singura lor ,,vină” a fost apartenența la o mișcare ce promova respectul pentru familie, pentru Neamul Românesc și pentru credința creștină, În contrast cu clasa politică ostilă față de toate aceste valori (comunismul care se infiltra insidios dinspre Uniunea Sovietică susținut de evrei
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
milia. Copilandrul îl privește pierdut de admirație. Rufus pleacă fruntea. Tu, nefericitule, ar vrea să-i spună, ești doar un fricos, crud la trup și la minte. Ai de ispășit o pedeapsă. Dar eu am acceptat de bunăvoie această profesie infamantă. Suspină cu obidă. M-am vândut, căci altminteri aș fi avut negreșit un loc asigurat printre cei două mii de răzvrătiți crucificați de Quinctilius Varus. Nimeni nu-și mai pierdea atunci vremea să te întrebe dacă ești cetățean sau nu. Odată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vrut să răspundă măcar la întrebările președintelui... Ne-a privit sfidător, pe rând, cu un fel de dispreț falnic... Chiar sentința de moarte a primit-o zâmbitor și cu niște ochi... Firește, asemenea oameni nu se spăimântă nici de moartea infamantă... Când l-au prins, într-un unghi mort, o patrulă comandată de ofițer, a vrut să se împuște... Ce dovadă mai palpabilă decât încercarea de sinucidere? Curtea l-a condamnat la moarte în unanimitate, fără discuție, atât a fost de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a părăsi un loc sau de a rămâne acolo, dreptul la compasiune, la singurătate, dreptul de a trăi pasiuni simultane sau sincerități paralele, dreptul de a fi asistat în ultimele zile ale existenței. Aceasta va duce la suprimarea tuturor pedepselor infamante, violente și a oricărei privări de libertate. Principalul bun esențial va fi așadar accesul la timpul plăcut, unul în care fiecare va trăi nu spectacolul vieții altora, ci propria-i realitate. Oricine va avea posibilitatea să-și aleagă modelul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
De vreme ce antropicul a devenit, de la Renaștere încoace, valoarea supremă prin excelență, este legitim să te întrebi cum se mai poate justifica, măcar în țările dezvoltate, uciderea semenilor. Există două contradicții frapante: pe de o parte, menținerea pedepsei cu moartea (cazul infamant al Statelor Unite), pe de altă parte, inițierea unor "războaie juste", menite a restabili echilibrul tulburat în chip "nedrept". George W. Bush ignoră, probabil, faptul că la originea neocruciadelor sale absurde din Afghanistan și din Irak stă strania și contestabila doctrină
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pentru că-și îngăduie a apela gest scandalos! la "metaforă" ș.a.m.d. E la mijloc o pudoare ca-n fața unei goliciuni trupești, o rușine față de actul subiectului care intră în contact cu opera prin emoție, gust, sensibilitate, termeni, bineînțeles, infamanți. O pudoare victoriană, de o pedanterie moroză. Ne e rușine, în fond, de actul vital al "consumului" textelor literare, ca și cum ne-ar fi rușine că mâncăm, că bem apă, că respirăm. Și ce punem în locul experienței estetice nemijlocite? O aspirație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dumitrașcu" din toamna anului trecut ieșind câștigător ex aequo cu un tânăr poet din Cluj Napoca. În manuscrisul depus la concurs se afla și un ciclu de poeme clasice care ți-a probat epigonismul. Mie mi-ai povestit despre aceste poeme "infamante" la Botoșani și, cu primul prilej, chiar în casă la Lucian Vasiliu l-am pus să ne recite câteva ... După ce ne-a recitat două-trei poeme, verdictul a sunat ca o ghilotină: "Încetezi cu treaba asta!". Nu-mi încurajez epigonii, numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lui de aur și începând abrupt: Doamnelor și domnilor, vă fac cei dintâi auditori și poate că vă voi face primii adepți ai unei translații moderne pentru o veche ipoteză, pe care, de secole întregi, omenirea o denigrează radical, sub infamanta denumire de animism. Iată conținutul acestei ipoteze, reformulată sub o latură esențialmente necesară. Profesorul marcă o pauză retorică, apoi reluă: Corpurile din Natură, după cum știți, consistă din materie. Această materie să luăm la întâmplare, de pildă, o piatră! conține Energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
are aceeași valoare când e amplificată prin difuzoare, ca discursurile politice. Problema aceasta, a "progresului formelor", sub care se ascunde, nu o dată, un "regres interior", mă frământă demult. Între timp, m-am obișnuit să nu mă mai sperie ― din pricina sensului infamant pe care i l-a dat ideologia comunistă ― cuvântul "reacționar". Am admis, în sinea mea, că temperamental, afectiv, sunt un reacționar. Mă despart greu. Acasă, păstrez lucruri absolut inutile, în loc să le arunc, riscând să-mi umplu casa de "relicve". Mă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sculptat în granit care zăcea sub un văl de apă. Marcus Antonius era un nume pe care Roma încă îl cenzura; puținii care îndrăzneau să-l amintească îl rosteau în șoaptă, fiindcă, de peste șaptezeci de ani, era legat de condamnarea infamantă de rebeliune și trădare. Împăratul mângâie părul lui Helikon. Îți mulțumesc pentru memoria ta, îi spuse. Cheamă un secretar. Și, folosindu-se de puterea pe care i-o acordaseră senatorii, printr-un scurt decret anulă vechea condamnare. Senatorii fură uimiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
l’honneur de naître à Paris et y fut soumisse au Conseil de quatre, aucun allemand n’était représenté...” Într-un articol publicat în revista Comoedia din 7 martie 1922, Tzara îi va răspunde lui Breton negînd ferm existența corespondenței infamante a lui Huelsenbeck, citînd diverse opinii din presa germană privitoare la paternitatea cuvîntului Dada și invocînd tîrzia convertire la dadaism a catolicului Schad. Nota bene, printre cei care-i vor lua apărarea în scandal se va număra și un „metec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care au reușit doar „să compromită genul față de public”, silind spectatorii să se întoarcă - spre bucuria tradiționaliștilor - la „piesele de succes în masă”. Protestînd față de fobia care se resimte în privința noutății „întreprinderilor teatrale” și a „inconștienței” publicului, Tavernier respinge calificările infamante (creatorii artei noi „nu sînt monștri apocaliptici”) și propovăduiește nașterea „noii religii” artistice regeneratoare: „Și dacă nimeni nu va auzi și moloch va continua să guițe și să se bată satisfăcut pe pîntece, atunci - la Moși! Vom deschide porțile unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
arestat-o. ― Julia n-a bănuit nimic? ― În legătură cu ce? ― Cu ce lucrai. ― Nu făceam o treabă murdară. Nu ridicam ruguri, nu le dădeam foc, nu torturam. Cu toate acestea, m-am ferit să-i spun. Amânam. Numele Inchiziției era prea infamant. M-am temut că mă va disprețul ― Și nu te-ai dus s-o scoți din ghearele lor? ― După arestarea Juliei, am trăit câteva zile și nopți de coșmar. Am pornit de mai multe ori spre Inchiziție, hotărât să mă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
spontan sau prea impulsiv. În societate, impolitețea, absența curtoaziei față de invitați, ingratitudinea pentru gazdă nu au mare importanță; În schimb, a slăbi efectul pe care trebuie să-l produci e o greșeală de neiertat.” 1 Câtă vreme pentru un dandy infamante sunt, de pildă, o pată de grăsime pe piepții unei veste fantaisie, o vorbă de spirit ratată, o privire pătimașă, o căzătură de pe cal, un prânz fad, o bijuterie vulgară, ba chiar și un fapt plin de virtute, dar fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
decimați în munți, expuși pe caldarâmuri pe întreg cuprinsul țării, pentru a înfricoșa și îngrozi poporul, în special tineretul. Niciunul dintre ei, mă refer la cei pe care i-am cunoscut personal, nu a ucis și nu a săvârșit fapte infamante. Singura vină a fost apartenența la o mișcare ce promova respectul pentru familie, Neamul Românesc și credința creștină, în contrast cu opoziția ostilă față de toate aceste valori (comunismul care se infiltra insidios dinspre Uniunea Sovietică susținut de evrei, politicianismul, dictatura). Legionarii puși
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
instituții pentru ca cei care complotează să lucreze nestingheriți. Vrei să prădezi o gospodărie? Mai Întîi omoară cîinii care o păzesc.” De-aici trăgeam concluzia că domnul Măgureanu este cîine. Iată și finalul acestei cutremurătoare confesiuni: „Eu nu am săvîrșit fapte infamante (...) Am fost inspector șef la Buzău un număr mare de ani. Și după ce-am fost scos În rezervă, am lucrat la ACR. Buzoienii cunosc ce am făcut cu automobiliștii”. Buzoienii necălcați. Ne reîntoarcem la România liberă, care reamintește promisiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]