576 matches
-
unui discurs rafinat, fermecător. Înainte de pistoliada finală, terenul de luptă este unul al discursului, ca și în Inglourious Basterds, unde colonelul Hans Landa își documenta investigația cu considerații filologice, în timp ce prea puțin cultivatul yankeu îi scrijelea stângaci pe frunte semnul infamiei: swastika. Plăcerea discursului este definitorie pentru felul în care a evoluat ca regizor Tarantino și ea stă alături de supralicitarea ludică până la buf și absurd a violenței. Discursul este înecat într-o baie de sânge și putem înțelge filmele lui Tarantino
Sânge și manieră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3970_a_5295]
-
și stăpân * Biblioteca „iluminată, solitară, infinită, inutilă, incoruptibilă, secretă” * Ordinea cărților * Drama opțiunii * Adevărul la persoana I * Suntem autorii dușmanilor noștri * Labirintul invizibil al scriitorului * De ce a ales Iuda, abuzul de încredere și delațiunea? * Dumnezeu s-a făcut om până la infamie * Orice tip de sacrificiu este neinvalidat, atenuat prin banalizare, uitat * Opera: mecanism semiotic * Norocul cercului strâmt! * Philosophia perennis vs. Philosophia garrula * „Orice cuvânt contestă alt cuvânt” Contrar aparenței, cartea este ușor de citit, poate calitățile didactice ale profesorului Petre Isachi
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
frunții cu un ștergar), Gorganul Găinii (nimeni nu mai știa de ce se numește așa), Măgura Dulce, Colina Zdrențărosului, Movila Galbenă, (unii îi spuneau Movila Galbenilor), Culmișul Pahonțului, Greabănul Tânguirii (aici se spune că fusese înfipt în trecut un stâlp al infamiei), Obcina Mică și Obcina Mare, sau Piscanul Prisăcarului, încât Ștefan, uneori, se gândea la câmpia acoperită de colnice ca la o geografie mitică, o geografie unde mari ritualuri din an adunau popoare cu slavă sacră, pentru un șotron cosmic. Nu
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
lecui calul bolnav ca urmare a unei vrăji. Despre efectul protector al baterii cuielor - rămas până în zilele noastre prin obiceiul de a ciocăni cu degetul îndoit în lemn - este vorba și în varianta în care trunchiul era un stâlp al infamiei, turcii având mult timp obiceiul să folosescă pomii drept spânzurători în care mai apoi spectatorii băteau câte un cui pentru a-i apăra de spiritul celui executat. În jurul pomilor de fier s-a creat o întreagă literatură care consemnează astfel
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]
-
publicat în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. „Educația este ceva ce majoritatea oamenilor primesc, mulți o transmit și puțini o au!” - Karl Kraus Abjecția este definită în dicționar ca faptă, atitudine abjectă, demnă de dispreț; ticăloșie, josnicie; fărădelege, infamie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, parșivenie blestemăție, scârnăvie, spurcăciune, nebunie etc.; prin mahalagism înțelegându-se bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mitocănie, mârlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, în general vorbă sau expresie caracteristică oamenilor de la periferie, dar în zilele noastre - nu
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
la un exercițiu de abjecție colectivă? De ... Citește mai mult „Educația este ceva ce majoritatea oamenilor primesc, mulți o transmit și puțini o au!”- Karl KrausAbjecția este definită în dicționar ca faptă, atitudine abjectă, demnă de dispreț; ticăloșie, josnicie; fărădelege, infamie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, parșivenie blestemăție, scârnăvie, spurcăciune, nebunie etc.; prin mahalagism înțelegându-se bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mitocănie, mârlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, în general vorbă sau expresie caracteristică oamenilor de la periferie, dar în zilele noastre - nu
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
săptămânii Ică s-a trezit, a rotit ochii prin cameră, apoi privirea a rămas fixată pe chipul ei. -Știu cine ești. -Îți amintești de mine? -Da, îmi amintesc, ești zâna cea bună, omul care m-a oprit să comit o infamie, mulțumesc! Glasul bărbatului era slab, cu un ultim efort i-a prins mâna și a vrut să o sărute, slăbiciunea corpului l-a trădat, neputincioasă mâna a căzut pe pat. A oftat, apoi a privit-o în ochi cu recunoștință
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
de Titu Maiorescu, Alexandru Vlahuță și Nicolae Iorga, care i-au luat apărarea poetului ardelean, impresionată fiind și acea apreciere a lui P.P. Negulescu, printr-o scrisoare trimisă, din Berlin, lui Titu Maiorescu: „M-a indignat, în adevăr, peste măsură, infamia scandalului ce se face cu bietul Coșbuc. E un veninos asalt de pigmei în contra unui incontestabil talent literar”. În anul 1896, „după ce poetul trăise bucuria consacrării și, în același timp, și amarul unor calomnii, la București, la Editura Librăriei Școalelor
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
În rândurile voastre... Era uluit, acum când surescitarea se stingea și redevenea stăpân pe propria minte. O curvă, acela era numele tutelar al viitoarei Universitas a cetății sale! O târfă triumfătoare, care umbla slobodă prin cârciumi, fără veșmintele și semnele infamiei sale. Cineva avea să plătească, la Comună, pentru această evidentă corupție. Ce minunată alegorie a timpurilor, Își zise, Înghițindu-și zâmbetul batjocoritor care Îi urcase pe buze. O prostituată Înălțată la cerul zeiței iubirii. Glasul sonor al lui Veniero i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și acum o ducea cu el În mormânt. Continua să nu fie convins. Trebuie să fi fost una din numeroasele legende care circulau la curtea coruptă a lui Bonifaciu, răspândită de curtenii acestuia pentru a-l salva pe pontif de la infamie. — Ce se spunea? — Atât și nimic mai mult. Poate că Ambrogio mai știa și altceva. Și poate că nu numai el. Dante Încerca să extragă un sens din ceea ce tocmai auzise. — Nu numai el? La cine te referi? — În mânăstirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Celălalt izbucni În râs. — Cu lacrimi amare l-am convins pe bătrânul să-mi plătească datoria la cămătari și am ieșit În urmă cu trei ani. Cât despre mișelul acela pe care l-am atins cu pumnalul, și-a retras infamiile În zornăit de pungă. Dar dacă n-aș fi pus șaua pe cal repejor, aș fi din nou În lanțuri. Zarurile m-au trădat iarăși, iar de data asta bătrânul nu vrea să audă de vorbă. Mai cu seamă după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
poartă mare, largă precum poarta iadului, Încununată cu patru lei, care să Îi sfâșie pe cei care ar Încerca să o treacă cu forța. Dar mai bine ar fi fost să pună acolo patru balauri, ca strajă pentru acea văgăună infamiei. Bărbatul părea cuprins de o emoție violente. Pe neașteptate, Începu să cânte cu un glas răgușit și distonat. «Per te venit hac tribulatio O quam pravo ducti consilio Exierunt Duces in praelio Damiata tu das exilio Maledicta fatorum series.» Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Comunei o criză gravă, dar care se putea depăși. În schimb, să fim Împinși pe tăcute spre nebunie, să fim purtați pe nesimțite În tenebrele halucinațiilor e cu adevărat o lucrare diabolică. Să păstrezi tăcerea cea mai deplină asupra acestei infamii. Trebuie ca cei care au instrumentat-o să nu afle de avantajul nostru. — Iar domnia ta ce vei face? — Eu trebuie să Îmi continuu cercetarea. Dacă izbutesc să pun mâna pe unul din capetele balaurului, le voi avea pe toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în ce-i privește pe alegătorii care au absentat și nu prezintă certificat medical, ar fi o idee bună să li se publice numele în ziare, la fel cum, pe vremuri, criminalii erau expuși în piața publică, legați la stâlpul infamiei, dacă vă vorbesc așa este pentru că îmi plăceți, și ca să vedeți până unde merge simpatia mea, vă voi spune doar că cea mai mare fericire din viața mea, acum patru ani, lăsând-o la o parte pe cea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că era vorba de un saltimbanc care Își prezenta caraghioslâcurile mizerabile, priorul Își croi drum printre oameni, gata să le poruncească să părăsească locul. Găsi, Însă, altceva decât se așteptase să găsească. La colțul străzii fusese ridicat un stâlp al infamiei, al cărui clește din lemn strângea mâinile și gâtul unui bărbat Îmbrăcat țărănește. În jur, râsetele privitorilor sporeau pe măsură ce el se văita mai tare, În timp ce, din mai multe părți, se arunca spre el cu pietre și cu murdării culese de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-ți amintesc eu, zise el, ridicându-și În dreptul ochilor poetului arătătorul de la mâna dreaptă, Împodobit de un inel mare, cu sigiliu, pe al cărui blazon era Încrustată o coloană romană. Familia mea e de ani de zile În conflict cu infamii aceia din familia Caetani. Iar mitra pe care Bonifaciu și-a tras-o pe cap, cu siguranță, nu-l face mai bun. Dacă ar fi putut, ne-ar fi exterminat deja. Numai frica de soldații noștri și de fortărețele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
străzile, spre a se revărsa dincolo de vechiul cerc de ziduri, ca apele umflate ale Arnului. - Asta se numește progres, reluă Menico, dar pentru mine e doar putreziciune. Lumea Îmbătrânește și vremea care trece nu aduce decât noi nenorociri. Vulgaritate și infamie. Uită-te la alea! Arătă spre trei tinere Îmbrăcate În culori țipătoare, cu un decolteu atât de adânc Încât li se vedea aproape tot sânul, care zâmbeau obraznic la trecători, căutând să le atragă atenția. - Cu doar câțiva ani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ăștia, cum ai zis, de ce ar trebui să vină papa și să se amestece cu niște pungași, pe care mai apoi să Îi elimine acționând pe căi oculte? La ora asta, ați fi deja În mâinile Inchiziției, legați la stâlpul infamiei În piața publică, spre Învățătura de minte a poporului și spre mai marea slavă a lui Dumnezeu. Și a lui Bonifaciu. - Asta dacă Bonifaciu ar fi Într-adevăr vicarul cel drept al lui Dumnezeu, așa cum se proclamă, și nu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
actualelor teorii deschizând drumul spre noi orizonturi în evoluția cunoașterii. În opinia sa „libertatea de a gândi altfel ne creează probleme”, iar „cine iese din gloată și nu urmărește orbește ceea ce declară mai marii ai zilei, este pus la zidul infamiei”. „Românul care l-a contrazis pe Einstein”, cum mai este numit, este o personalitatea marcantă, cu dublă cetățenie, română și americană. Dânsul a îmbinat perfect cifrele cu literele și astfel s-a născut primul său poem „Cifrele au început să
POEME DE IUBIRE – AUTOR FLORENTIN SMARANDACHE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362940_a_364269]
-
Regele Mihai, nu slăvește Regalitatea de care sunt legate toate sărbătorile mari ale României, ci republica cea bântuită numai de umbrele răului. Suntem în veacul în care politica proiectează salve la încrucișarea luptelor intrinsece, iar pe Coroană se pun pietrele infamiei, minciunii, dușmăniei, invectivelor contra propriei istorii a României. Dar, cu toate acestea, la Alba Iulia, an cu an, românii se adună și se reunesc, venind din toate colțurile țării spre a participa cu ființa și sufletul la străluminarea demnității Statului
1 DECEMBRIE, ZIUA REGALĂ A MARII UNIRI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362927_a_364256]
-
mânz cu corn în frunte, când despre „un câine bătrân în lanțul ruginii”. Într-o sumedenie de ipostaze se prezintă poeta sub ochii noștri: când executând piruete de jucărie mecanică sau spunând: „sunt un trișor care joacă zaruri la stâlpul infamiei”; „fumând cu chiștocul ascuns în palmă”, când îmbracă „aceeași ginși / Din piele de șopârlă sintetică”, sau vânzând „petrol lampant la promoție!” Un univers straniu, plin de personaje la fel de ciudate, în care poeta e un observator acribic al realităților pe care
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
viață mi-ați făcut un drum ascuns. Mi-ați spus cuvinte care dor. Și grele... Și m-a-nvățat răbdarea cum să tac. Batjocorit-ați visurile mele Și v-am iertat, cerșind mâhnirii leac. M-ați pus ades la stâlpul infamiei Am suferit. Și eu nimic n-am spus. De-am înălțat o Odă Bucuriei M-ați biciuit la fel ca pe Iisus! De-ați spus cuvinte grele, care dor Eu m-am ascuns în lumea mea fugară. Dar nu v-
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
l-a putut înălța deasupra noroiului, nu l-a putut imuniza contra atacurilor și calomniilor. Mă întreb câteodată ce trebuie să faci în România ca să îți poți convinge semeniii că ai făcut într-adevăr ceva. Și că ar fi o infamie să fii atacat și murdărit. Cred că orice ai face, e inutil. Același noroi te așteaptă, ca și pe cel din urmă dintre tâlhari.''' Astfel scria în 1934 marele istoric al religiilor Mircea Eliade într-un articol publicat în ziarul
OMUL POLITIC de GIGI STANCIU în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361161_a_362490]
-
Angi iubita lui l-ar fi lăsat cu siguranță și viața lui ar fi fost distrusă. Nu avea încotro și trebuia să colaboreze ca treburile să se rezolve fără repercursiuni pentru el cât și pentru toți care participaseră la acea infamie. Fusese un prost, că se lăsase atras în chestia asta urâtă. Asta se întâmplase mai mult din cauza lui Marco, care era prietenul lor, cântau în aceeași trupă și el le procura clienții, fiind șeful trupei. Practic îl împinsese să profite
PETRECERE NEFASTĂ (6) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368511_a_369840]
-
Spațiul acesta, din Piața Sfatului era, domnule dragă, prin Evul Mediu mai puțin - să zic așa - turistic, era mai rural, cu iz de obor și târg, și uneori de iarmaroc... Și tot aici, în centru , exista așa numitul Stâlp al Infamiei. Era din piatră, bine fixat, tăcut și indiferent, deși cunoscuse, atâtea vinovății, atâtea nedreptăți, atâtea lacrimi și frângeri de viață, disperări și suferințe... Ordinea și liniștea Brașovenilor era asigurată mai ales prin pedepse, cu chinuri și rușine și moarte. La
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]