684 matches
-
doctor. Doctorul i-a spus că are niște chisturi ovariene și că n-o să poată avea niciodată copii. La faza asta Beth a luat-o razna, pentru că își dorise dintotdeauna să aibă mulți copii. I-a căutat pe marinarul și infanteristul care au salvat-o și i-a implorat să-i facă un copil. Infanteristul a refuzat-o, dar marinarul... a profitat de ea până ce a plecat pe mare. Mi-am amintit imediat de francezul Joe Dulange - despre relatarea lui în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
poată avea niciodată copii. La faza asta Beth a luat-o razna, pentru că își dorise dintotdeauna să aibă mulți copii. I-a căutat pe marinarul și infanteristul care au salvat-o și i-a implorat să-i facă un copil. Infanteristul a refuzat-o, dar marinarul... a profitat de ea până ce a plecat pe mare. Mi-am amintit imediat de francezul Joe Dulange - despre relatarea lui în legătură cu ideea fixă a fetei că ar fi însărcinată și consultația falsă pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la început Russ Millard și cu mine. Acum era un fir important, legat de ultimele zile ale lui Betty, iar „amicul doctor“ devenise un martor principal sau poate chiar un suspect serios. — Tommy, îți amintești cumva numele marinarului și al infanteristului? Al doctorului, poate? Tommy clătină din cap. — Nu. Dar de atunci a devenit Betty atât de libertină cu soldații. Credea că sunt salvatorii și ei, că i-ar putea dărui un copil, o fetiță care să devină mare actriță în caz că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dintre Avenue Pétain și Avenue Haig, un sergent de poliție britanic și doi ofițeri sik din forțele polițienești din Shanghai contiunau să dirijeze traficul de pe platforma lor Înălțată deasupra mulțimii, supravegheat de către un singur soldat japonez, care stătea În spatele lor. Infanteriștii japonezi Înarmați ședeau ca vilegiaturiștii În camioanele camuflate care se plimbau de-a lungul străzilor. Un grup de ofițeri stătea În fața Institutului Radium, aranjîndu-și mănușile. Peste reclamele la Coca-Cola și Caltex erau lipite postere noi cu Wang Ching-Wei, conducătorul cameleon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tăcută, adevăratul cămin al lui Jim, În mai mare măsură decît casa Însăși. Aici se jucase singur cu imaginația sa. Fusese un pilot doborît pe acoperișul pergolei de trandafiri, un pistolar stînd sus În plopii din spatele terenului de tenis, un infanterist alergînd pe pajiște cu pistolul cu aer comprimat, căzînd Împușcat În straturile de flori și ridicîndu-se din nou ca să atace stîncile artificiale de sub catargul steagului. De la adăpostul chioșcului de vară, Jim se uită În sus spre ferestrele verandei. Un avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Schichau și de-a lungul lui Hindenburgallee, jandarmii de front și patrule ale Hitlerjugend controlau persoane civile, militari în permisie și un număr tot mai mare de fete umblând hai-hui, care erau mai mult decât receptive atunci când erau abordate de infanteriști de rând și de grade mai mari. Lumea era avertizată împotriva dezertorilor, se auzeau zvonuri îngrijorătoare despre o bandă de tineri: intrare prin efracție la serviciul alimentație, incendieri în zona portului, întâlniri secrete într-o biserică catolică... Toate aceste fapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vârstă, puteau fi considerați tineri, dar care, după un an sau doi petrecuți pe front, împietriseră, devenind niște cinici îmbătrâniți înainte de vreme, voiau acum, având gradul de sergent și distinși cu cea mai înaltă decorație pe care o puteau primi infanteriștii pentru lupta corp la corp, precum și cu „Ordinul cărnii congelate“, să ne transmită nouă exepriențele dobândite la capul de pod din Kuban și în bătălia de tancuri de la Kursk. Făceau asta când cu o seriozitate încrâncenată, când cu o ironie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce stau la masă nu-și mai poate muta privirea, până când căcănarul prudent nu s-a întors de la closet. De ce anume se agață amintirea: o natură moartă care nu a vrut să fie decât pragmatică, nicidecum artă. De altfel, mulți infanteriști purtând urmele unor răni vindecate sau veniți din spitalele de campanie fuseseră repartizați direct la compania de marș; spre sfârșit, fiecare era considerat apt pentru lupta de apărare. Într-un târziu, ne-am trezit cu niște tancuri sub plase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se răzbuna pentru țara lor devastată și pentru milioanele lor de morți și pentru a învinge, numai pentru a mai învinge. Văd Panther-ele noastre de vânătoare, câteva vehicule blindate, mai multe camioane, bucătăria de campanie și o grămadă amestecată de infanteriști și de tunari pe tancuri cum își ocupă pozițiile într-o pădure tânără, fie pentru contraatac, fie pentru a alcătui un baraj de apărare. Copaci înmugurind, printre ei și mesteceni. Se simte căldura soarelui. Așteptare somnoroasă. Cineva, nu mai bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
își ocupă pozițiile într-o pădure tânără, fie pentru contraatac, fie pentru a alcătui un baraj de apărare. Copaci înmugurind, printre ei și mesteceni. Se simte căldura soarelui. Așteptare somnoroasă. Cineva, nu mai bătrân decât mine, cântă la muzicuță. Un infanterist face spumă, se bărbierește. Și atunci, din senin - sau poate că amuțirea păsărilor a fost un avertisment destul de asurzitor? -, vine peste noi orga lui Stalin. Ne rămâne prea puțin timp ca să înțelegem de ce i se zice așa. Să fie urletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
strâmbate, înfipte în crengi, ciuruite de schije de grenade. Unele se înnodaseră acrobatic. Ar fi fost de găsit, de asemenea, și bucăți de trupuri. ăsta a fost băiatul care adineaori cânta încă atât de bine la muzicuță? Îl recunoșteam pe, infanteristul pe ai cărui obraji se usca spuma de ras... Printre cadavre se târau supraviețuitori - sau stăteau încremeniți ca și mine. Unii urlau, deși nu erau răniți. Cineva scâncea ca un copil mic. Eu am rămas locului, în pantalonii uzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să fie? În harababura retragerii, am căutat să mă lipesc de pâlcuri răzlețite, care căutau și ele rămășițe ale unităților din care făcuseră parte. Lipsit în continuare de experiența contactului cu dușmanul, frica mă urmărea totuși mai departe. Tot mereu, infanteriști spânzurați de copacii de pe marginea șoselei avertizau asupra pericolului în care se afla orice om care nu putea dovedi că face parte din vreo companie sau că se afla, cu ordin de marș ștampilat, în drum spre unitatea cutare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
putut lăuda, în compensație, aptitudinile de înotător timpuriu deprinse, plutonierul a fost din nou rapid în decizii: „Dați-i drumul, puneți mâna pe mitralieră și acoperiți-ne. Vă scoatem noi mai târziu...“ S-ar putea ca unul sau altul dintre infanteriștii ce și-au ridicat ascultători câte o bicicletă de pe suport să fi făcut încercarea de a-mi atenua spaima. Aceasta s-a pierdut, fără ca măcar s-o aud. La fereastra pivniței am luat poziție cu o armă cu care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
s-a dovedit a fi corectă. După ceva mai mult de un kilometru de mers pe traverse de lemn și pe pietriș am văzut pe un pod nevătămat care trecea peste linii mai întâi mașini cu benă și camioane cu infanteriști, și un obuzier tras de cai, apoi grupuri mai mici pe jos: inconfundabilii infanteriști după tiparul german, pasul lor târșâit. Orbește, m-am alăturat unei coloane, căci chiar și fără intervenția dușmanului un ins care merge de unul singur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mers pe traverse de lemn și pe pietriș am văzut pe un pod nevătămat care trecea peste linii mai întâi mașini cu benă și camioane cu infanteriști, și un obuzier tras de cai, apoi grupuri mai mici pe jos: inconfundabilii infanteriști după tiparul german, pasul lor târșâit. Orbește, m-am alăturat unei coloane, căci chiar și fără intervenția dușmanului un ins care merge de unul singur și fără ordin de marș ar fi devenit candidat la moarte, bun pentru ștreang. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a repetiția: pini, numai pini, pini cu trunchiuri înalte pe stânga, pe dreapta. E drept că nu aveam de cărat armament greu, numai că, pe drum, culesesem un bărbat în vârstă care, după brasardă, făcea parte din Volkssturm, precum și doi infanteriști ușor răniți care, ca și când ar fi fost gemeni, șchiopătau amândoi pe partea stângă. Omul din Volkssturm vorbea confuz. Ba se ciorovăia în șoaptă cu Dumnezeu, ba își înjura vecinul. Infanteriștii răniți la picior trebuiau pe jumătate sprijiniți, pe jumătate purtați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vârstă care, după brasardă, făcea parte din Volkssturm, precum și doi infanteriști ușor răniți care, ca și când ar fi fost gemeni, șchiopătau amândoi pe partea stângă. Omul din Volkssturm vorbea confuz. Ba se ciorovăia în șoaptă cu Dumnezeu, ba își înjura vecinul. Infanteriștii răniți la picior trebuiau pe jumătate sprijiniți, pe jumătate purtați pe sus. Nu reușeam să înaintăm prea repede. Deoarece prin aparatul de emisie-recepție tot nu venea nici un răspuns de la coloana de tancuri, plutonierul a ordonat o pauză de marș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
schimbul ăsta muzical, probabil până când semnalul de recunoaștere - aici, două ființe omenești de grai german rătăcesc noaptea prin pădure - a comunicat suficient de mult, încât de ambele părți să se iasă din acoperire, să ne adresăm unul altuia în germana infanteriștilor și să venim mai aproape cu arma coborâtă, atât de aproape încât să ne putem atinge, chiar mai aproape. Fratele meu de cântec era înarmat cu o pușcă de asalt, era cu ceva ani mai mare și cu câțiva centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca Ivan să pună totuși laba pe noi, ai încurcat-o, băiete, cu podoaba aia de la guler. Pe ăia ca tine îi împușcă direct. Un glonț în ceafă și gata...“ Probabil că el a „procurat“, cum se spunea în germana infanteriștilor, nu mai știu de unde, un veston normal de Wehrmacht. Fără găuri de glonț și pete de sânge. Mi se și potrivea. Acum, fără runa dublă, îi plăceam mai mult. Până și eu m-am convins să-mi placă deghizarea ordonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aniversare cu care ne obișnuiserăm în toți anii de război. Nu erau țigări, nici conserve cu sardele, nici sticla de rachiu dublu rafinat la patru persoane. Și nici nu mai știu ce altceva... Aceste lipsuri păreau să fie pentru toți infanteriștii, și chiar și pentru mine, nefumătorul, mai supărătoare și mai grave decât prăbușirea pretutindeni vizibilă a Marelui Reich German. Cârtelile erau asezonate cu înjurături, nemaiauzite până atunci. Mărfarul în care zăceam cu toții, cei cu răni mai ușoare sau mai grave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ulterior, fiindcă experiențele de felul acesta, de îndată ce reușesc să se ridice la rangul de istorii, își revednică insistent dreptul la o viață proprie și se laudă una-două cu amănunte. În orice caz, hoțul, situația lui fiind agravată de furia oricărui infanterist împotriva tuturor foștilor ofițeri, a fost bătut excesiv. Ura acumulată în timpul războiului se descărca ori de câte ori i se oferea prilejul. Puțin mai târziu, „Luftwaffeinul“ care, spre sfârșitul războiului, fusese transferat la infanterie în cadrul „contribuției Hermann Göring“, a fost mutat în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în cuburi, amestecul ingredientelor și apoi turnarea solemnă a oțetului? Poate că hârtia mea de scris din proviziile făcute la Marienbad, foile pe care altminteri nu făcusem decât să mâzgălesc poezii care pipăiau carne de fată și chipurile mototolite de infanteriști hârșiți, să-mi fi fost prea prețioasă pentru notarea unor profane rețete culinare? La întrebarea asta, răspunsul vine fără nici o ezitare: indiferent pe care dintre hârtiile pierdute, cu sau fără urme de gumă, când mă uit în urmă mă văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ar fi luat viața. Pe urmă s-a șușotit din nou despre eliberări masive în viitorul apropiat. Iar între timp se vorbea despre mutarea celor mai tineri locatari ai lagărului în scopul reeducării: „Valea în America!“. Acolo, așa spuneau batjocoritor infanteriștii mai bătrâni, aveau să scoată din noi rămășițele de nazism tânăr. Cel mai mult a rezistat, dintre toate știrile de latrină, zvonul despre deja planificata, între timp hotărâta și în curând efectiva reînarmare a tuturor prizonierilor de război dezarmați. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și evoluția ulterioară. De vreme ce, privind în urmă, mă văd totuși pe de o parte ca pe un băiat timid, mângâindu-și stăruitor poftele difuze și pe de altă parte ca pe un cinic îmbătrânit timpuriu, care văzuse morți sfârtecați și infanteriști spânzurați legănându-se în copaci. Ca un copil marcat ce eram, căruia orice fel de credință, indiferent în ce - Dumnezeu sau Führer - fusese adusă la cota zero, pentru mine nu exista, abstracție făcând de caporalul meu, care cântase cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în polonă. Când știau câteva cuvinte gemane, acestea erau „Afară! Fugafuga! Drepți! Fleanca! La gaz cu tine!“. Amintiri dintr-o experiență despre care noi nu voiam să credem c-a fost adevărată. Vocabularul nostru se compunea din fragmente din germana infanteriștilor, pe care o imitam: „Câini strâmbi ce sunteți! Pișăcioșilor! Ce șmotru aș face io cu voi!“. La început, americanii râdeau de luptele noastre verbale. Cei cărora le spălam vasele erau GIs albi. Ceilalți GIs, cei din compania de alături, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]