6,831 matches
-
cheie absurdă a unei povești, spirala poeziei face ocolul imaginației în mult mai puține cuvinte decît ai fi crezut. Postura romantică a creatorului retras în camera lui recreînd lumea cu/în propria imaginație nu mai este pură dar păstrează posibilitățile infinite ale explorării: ,Sînt multe călătorii de povestit, și toate încep la fel, și toate sfîrșesc în același punct, colțul camerei în care se întâlnesc cele patru muchii țese spații întregi cu intrarea ca printr-o armă ghintuită de foc, printr-
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
lor privilegii. Cât despre marginalizarea la care ar fi ei supuși, nu e greu să înțelegi că astăzi suntem marginalizați cu toții, indiferent de generație. Tinerii își pot permite să se iluzioneze o vreme că rămân, cu entuziasmul și orgoliul lor infinit, să se creadă în afara pericolului marginalizării. Dar toți suntem atinși de flagelul crizei, că ne aflăm nu în terenul aglomerat al creatorilor de toate calibrele, ci în terenul consumatorilor, cititorilor, care sunt oameni extenuați în proporție de masă, astăzi, de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
poetului Robert Lax și mișcări gândite de coregrafă, a fost solo-ul A votande das coisas, creat și interpretat de Marisa Bodoy, din Elveția, pe o platformă albă sau în jurul ei, muzica fiind creată de Luigi Archetti. Coregrafa a investigat infinitele posibilități ale mișcărilor la sol, lucrate cu încetinitorul, apoi mișcări libere verticale, de suire, coborâre sau agățare pe respectiva platformă și, deși toate aceste căutări ar fi putut fi aride, ca orice cercetare, ele nu și-au pierdut nici o clipă
Explore Dance Festival by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11547_a_12872]
-
se poate. Alege. Alege-te pe tine". ,Alegîndu-se" pe sine, autoarea nu e însă atît de insensibilă, de ,inumană" cum s-ar părea. întrucît expresia lirică are o acoperire în generalitatea sensibilă a receptorilor, o deschidere, în acest fel, practic infinită. Chiar atunci cînd își urmărește, își apreciază și își divulgă intimitățile, poeta nu iese din sfera generoasă a unor experiențe împărtășite, id est dăruite lumii de care se disociază prin pura fatalitate a individuației. Cu toate că ,scriitorii sînt păsări rare", ei
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
magazia? dacă nu mai găsesc acolo nici un cuvînt și o să stăm față în față ca doi iepuri speriați de umbra lor? Nu vreau să cred că nu noi creăm cuvintele, ci ele ne creează pe noi. Fii liniștită. Cuvintele sînt infinite". Erotizată la maximum, ființa poetei se supune unei autoscopii adolescentine, unei psihanalize spontane care uneori dobîndește grația unui poem al fiziologiei: Știu că o să am emoții, știu că o să-mi tremure mîna. Emoțiile sînt însoțite de plăcere ca și frica
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
al machiajului, pe pagina din stînga. O mișcare în dreapta, descompunerea ei, gravă, dramatică, în stînga. Sean Hudson avea dreptate. Spectatorul nu poate vedea ce descoperă într-o fotografie. Și cred că nici regizorul, nici actorii, nici scenograful. Este un travaliu infinit, de laborator spiritual. Albumul acesta are un vibratto special, teatral, un soi de opulență și de consistență cromatică, de greutate a ideii, dar și de imponderabilitate a ei, are un dramatism acut. Este dens și rarefiat, ambiguu și explicit, un
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
duce la implozie; și poate că nu e o întîmplare că unul dintre cei mai consecvenți textualiști, Gheorghe Iova, se legitimează printr-un buletin de sterilitate. Inteligența lui Alexandru Mușina, cuantificabilă, îl duce nu către zonele sterpe ale creației, către infinita autospecularitate, ci, dimpotrivă, către terenul accidentat al vieții. Pe acesta îl parcurge și îl reparcurge la nesfîrșit, într-un adevărat regim de exploatare a propriei biografii. Splendidul Budila-Express și alte poeme, aproape la fel de frumoase, dar mai puțin citate (din ciclurile
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
de a-și lăsa, dezlegată, enigma-i... Adrian Marino a suferit multe în viață: peregrinări de la Iași la București, prin închisori (pentru drepte cauze), domiciliu obligatoriu în Bărăgan și, în sfîrșit, la Cluj. Doamna Lidia Bote i-a însoțit, cu infinit devotament și iubire, suferințele publice, politice și chiar literare. Am putea oare să-i cunoaștem originile familiale? Altă întrebare fără sigur răspuns. El se considera Albanez - probabil Aromân din Albania, dar numele său are rezonanțe grecești. Provenea dintr-o familie
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
fără a înțelege de ce scrie: Scrii fără să poți/ răspunde vreodată de ce/ e ca și cum un negru ar fi/ întrebat de ce e negru/ de supărare. El e, de altfel, însetat: toate lucrurile au un sfârșit/ numai paharul tău/ e gol și infinit/ până dincolo de sete. E în toate/ o secetă galactică/ încât stelele/ ar putea dispărea/ la un singur strănut/ al căpcăunului/ născut din nimic. E drept că autorul pare născut din nimic și nimic nu s-a ales de el, cum
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
fiecare verigă în lanțul marilor răsturnări cosmice (putem citi: marele vertij al cunoașterii), al unui orfism în așteptarea lui Orfeu. În aceeași ordine a scrutării stilisticii de profunzime apare și poemul "Ploaie orizontală", ca gest al descompunerii raționale, al permutărilor infinite. Așa cum se formulează vocea lirică, în această nemiloasă căutare există o povară morală, inexprimabilă în sculptură: "Cicatricea pe crustă/ Lucida scoarță pălește/Adânc biciuită/Neîncetat/Nestăpânit/ Pe dinăuntru". Confesiunea adîncește explorarea sensului, Neagu ipostaziindu-se în poezie care devine "restul semnificant
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
contemporane. În momentele ei de glorie, umanitatea a împins fantasma erotică pînă la pragul comuniunii substanțiale cu divinul și a făcut din actul acuplării un spectacol universal și o metaforă absolută a mîntuirii cărnii prin propria sa vocație și prin infinita ei slăbiciune. Dacă mentalul colectiv a lucrat cu atîta abnegație la conversia spirituală a travaliului fiziologic și la transpunerea geamătului de voluptate pe notele unui portativ celest, conceput anume pentru glasuri angelice, cum ar fi putut artiștii să rămînă reci
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
puțin capabile să cuprindă dezastrul. Am propus să se difuzeze în fiecare seară cinci minute de "atunci". Vizite de lucru, pionierii cu flori sărindu-i, emoționați, conducătorului suprem în brațe, Sala Palatului, congrese, discursuri, aplauze, aplauze, aplauze, urale, directive, cozi infinite la lapte, la carne, rația de ulei și zahăr, rația noastră cea de toate zilele, lăudătorii, înălțătorii de imnuri și slavă, fără de care, probabil, nimic din ce-a fost nu s-ar putea povesti. Un alt post de televiziune, Realitatea
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
socotit pentru o clipă absolut, sfârșește prin a se arăta ca fiind finit și relativ. El crede în mod eronat că poate afla infinitul în acest abis în care se scufundă tot mai mult. Omul încearcă să investească setea lui infinită de iubire ce a fost sădită ontologic în el pentru a fi îndreptată spre infinitul dumnezeiesc, în lucruri finite și mărginite, astfel ajungând la o saturare și o nemulțumire continuă ce se augmentează pe măsură ce acesta repetă plăcerea, socotind astfel că
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
este decât un simplu obiect al patimii sale. Desfrânarea îl întemnițează astfel pe om în propriul eu, sau mai precis în lumea mărginită și închisă a sexualității sale trupești, a instinctelor și a fantasmelor, izolându-l cu totul de universurile infinite ale iubirii și spiritului 156. Pătimașul nu aude, nu vede și nu înțelege nimic din dorurile de împlinire ale celeilalte persoane, care pentru el nu mai este un subiect, ci un obiect ce trebuie posedat, stăpânit, căci oferă plăceri. Ca
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
sînt mulți care înțeleg lucrurile astea, era un limbaj paradiziac, un limbaj al începuturilor noastre edenice, însemnele pure ale comunicării nemijlocite cu Dumnezeu. De aici firul strălucitor, acea disponibilitate de a capta în materie lumina ingenuă și necreată, de aici infinitele cîmpuri de aur în care nu se vede nimic din afară, în care nu se oglindește nimic accidental sau definit, dar din care răzbate și adie energia nemăsurată a unei existențe fără început și fără de sfîrșit. Vezi, mesajele astea care
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
în tezism mă fac să nu ofer explicitări acribice. Foarte pe scurt: ce e un fractal? O jucăreauă matematică... O figură care se conține pe sine în orice fragment al său (imanență) (a), având o arie finită dar o lungime infinită (b), și alternând o tendință stabilă (lege) cu hazardul (c). Cu adevărat interesant este că primele asemenea forme au fost descoperite în secolul al XVIII-lea de Cantor, urmat de Sierpinski și numite, în epocă, monștri matematici. Cum modelul acestor
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
influențeze psihicul unui om până la sfârșitul vieții". Pacientul are nevoie să te simtă alături, să simtă că trăiești cu el drama momentului. "Să-ți porți greșelile cum îți porți umbra. Să fii întotdeauna disponibil și în formă maximă. Răul e infinit, dar și binele e infinit. Poți să fii iertat, de orice fel de greșeală, cu condiția să-ți pară rău și în mod absolut să dorești să n-o mai repeți." N-am trecut în revistă decât o mică parte
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
sfârșitul vieții". Pacientul are nevoie să te simtă alături, să simtă că trăiești cu el drama momentului. "Să-ți porți greșelile cum îți porți umbra. Să fii întotdeauna disponibil și în formă maximă. Răul e infinit, dar și binele e infinit. Poți să fii iertat, de orice fel de greșeală, cu condiția să-ți pară rău și în mod absolut să dorești să n-o mai repeți." N-am trecut în revistă decât o mică parte a numelor care participă la
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
empatică a celor mai bune elemente și a celor mai dinamice axe ale producției artistice a lui Brâncuși" sugerând "o linie creatoare fără sfârșit". înțelese în acest fel, cele 35 de lucrări "lasă să se audă subtila, delicata, rafinata și infinita muzicalitate a operei lui Brâncuși". El a fost artistul vizionar nu doar în tentativa de a se apropia de esența lucrurilor, ci și atunci când, genial, a aruncat punți peste timp. S-a născut pentru puțin artistul care se gândește numai
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
jocului, altminteri îl consacra neantului afectiv". Și dincolo de obiecția "dezumanizării" celui ce n-ar fi avut prieteni ci doar spectatori, una privitoare la regimul strict al mizei ideatice: "Călinescu ștergea de multe ori, sub intensitatea prea luminoasă a ideii, relieful infinit de variat ce-i ajungea sub ochi. Și apoi era grăbit...". în schimb Tudor Vianu, mai puțin spectaculos, i se relevă observatorului din unghiul integrării umanului în exercițiul său speculativ, care aspira totdeauna la generalitate: "Vianu punea preț pe configurația
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
întîmplarea că lumea a fost deja ordonată și caută, cu o înfrigurare ultimativă, să-i stăpînească forțele ascunse și să-i cumpănească tensiunile. O incurabilă spaimă de gol îl împinge fie spre soluții plastice maximaliste, spre confruntarea deschisă cu spațiile infinite, fie spre cele minimaliste, de filiație magico-orientală, în care supremația semnului se afirmă prin coabitarea lui asumată cu vidul. De la insurgența de factură expresionistă, de la un anume teribilism al spiritului incapabil de a se supune vreunei opreliști, și pînă la
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
definitiv și radical că pictura este geometrie. Și cum pictura nu este decît o metaforă a lumii vizibile, adică a lumii înseși, concluzia este una singură: întreaga fire este geometrie. Astfel, pictorul, transformat pe nesimțite într-un ordonator al realului infinit, poate vorbi despre geometria pămîntului, despre geometria apei, despre geometria frunzei, despre geometria luminii și a umbrei, despre geometria culorii, și a cerului, și a tuturor celor care pot fi văzute și imaginate. Într-un cuvînt, cărțile de perspectivă artistică
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
vârsta de 35-40 de ani. În paralel, ambii compozitori și-au definitivat alte proiecte de creație, dar în aceste cicluri au inclus sintetic acele concepte componistice pe care le-au formulat, obsedant, pe parcursul vieții: Wagner -ideile dramei muzicale (leitmotivul, melodia infinită, sincretismul etc.), Stockhausen - compoziția serială, pe formule, spațialitatea sonoră, electronica etc.Viziune mitologică Epopeea Cîntecul Nibelungilor constituie doar unul din izvoarele mitologice pentru libretele wagneriene. Compozitor cu înclinații literare (ca și Robert Schumann sau Alban Berg), Wagner tinde ambițios spre
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
și singurii săi discipoli prin ceea ce ne despărțea de el”, numindu-l Tao. Finalul evocării reia, de altfel, imaginea sfârșitului din poemul de notorietate al lui Doinaș, Moartea lui Tao, unde magistrul, excedat de mizeria trupului, „a murit de scârba infinită că trebuie să moară.” Dacă aici se regăsesc lucruri îndeobște cunoscute, reluate însă în formulări proaspete, celelalte evocări devoalează numeroase detalii uitate sau ignorate. Un exemplu eclatant de echilibru și bun simț poate fi evocarea lui Ov. S. Crohmălniceanu, cel
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
autoironic) cu ideea de scriitură feminină. Antonia nu e o metaforă, dar seamănă cu scrisul unui roman. Are mii de chipuri și prin urmare nici unul, e un fel de promisiune dorită cu ardoare carnală, niciodată atinsă, doar schițată în nenumărate, infinite, obsesive portrete. Secvențele care alcătuiesc cartea au uneori aer de jurnal, alteori ritm de confesiune, de discuție intimă între prieteni sau de mîzgălitură adolescentină, plictisită și frustrată. Dacă în pseudoromanul Lilianei Corobca există „acțiune“, atunci „acțiunea“ se reduce la eșecul
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]