5,771 matches
-
formidabila descriere comparativă a stilului biblic din primele două capitole din Mimesis. Claritate, simplitate, gravitate, minim de cuvinte și formulare lapidară, echivoc și necesitate a interpretării, alcătuind un stil pe care doar Biblia l-a atins și care face posibil infinitul sensului. Concluziile, descrierea, par a fi comune. Dar există o premisă mereu valabilă în subtextul comentariului părintelui Scrima și care face ca analiza pe care am putea-o numi filologică să urce trepte mai sus, să devină altceva, discurs purtător
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
privește, după ce-am împrumutat volumul de la niște buni prieteni pentru reîmprospătarea lecturii, am avut șansa ca soția mea să afle cartea, prin intermediul unui anticar, într-un colț de raft. Las' că e de mirare că, după 1989, cărți de infinit mai joasă valoare decît capodopera neterminată a lui Ștefan Bănulescu elogios comentată de Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu, Gabriel Dimisianu, Eugen Simion, Ovid S. Crohmălniceanu ș.a. au cunoscut reeditări și nimeni nu s-a gîndit încă la această minunată "carte cu
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Acum, c-am devenit membru Corespondent al Academiei Lucian Raicu, făcînd, cum se cade, elogiul unuia din membrii plini, Dinescu, nu-mi rămîne decît să continui la infinit, îngrozind poșta, istovind poștașii și-nfundînd pînă la refuz cutia dumneavoastră cu scrisori, nu uitați, nu uitați, scrise dintr-un foc, adică exact așa cum se aud în sufletul meu, cînd iau creionul și, barbar, înțep hîrtia-n cur cu grafitul! Un foileton
Nastasia Filippovna era lesbiană by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14137_a_15462]
-
undeva. E o metaforă al cărui sens trebuie altfel căutat. Realitatea jupuită, văduvită de sintaxă seamănă cu orice, inclusiv cu ea însăși. Prea multele căi pot însemna, astfel, inclusiv nici una. Esența ține tocmai de conștientizarea numeroaselor straturi suprapuse parcă la infinit și în mijlocul cărora nu se află nimic: teoria rizomului deleuzian. "Parcă-l și văd pe temerarul explorator pornit în aventura-i solitară, spintecând noi și noi straturi și dispărând între nesfârșitele spirale de coajă... Adus la disperare de jungla asta
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
frigiderul, mașina de spălat, calculatorul, radioul, dulapurile, ce hoardă, Dumnezeule!... au încercat pixurile la culoare... fîșșșșșșșșș...pe coli vernil...aspiratorul, floarea vopsită a caloriferelor, florile de metal strălucitor ale chiuvetelor, ... s-au dublat, s-au triplat, s-au multiplicat la infinit în oglinzi... băi, uite, uite, sîntem mai mulți, mai veseli...uite, dacă pui mîna pe unul rîdem o droaie...hi hi hi... nu fi rău, urîtule, te poop! ...ce vină avem noi? Nu mai vb cu tine...de fapt, mi-
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
și imposibilă, în măsura în care cunoașterea este pentru totdeauna deschisă, incompletă. În pasionantul capitol "Figurile" Vidului, Pompiliu Crăciunescu descifrează cu finețe sensul fascinației exercitate asupra lui Eminescu de cuadratura cercului: coexistența paradoxală a cercului vieții cu pătratul morții, a finitului și a infinitului nu în lumea exterioară, ci în noi înșine. Mișcarea era concepută de Eminescu ca "raport constant între finit și infinit". Cum s-ar putea ca răspunsul la întrebarea "ce este viața?" să fie numai, cum scrie Eminescu, "cadavrul îmbălsămat al
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
și imposibilă, în măsura în care cunoașterea este pentru totdeauna deschisă, incompletă. În pasionantul capitol "Figurile" Vidului, Pompiliu Crăciunescu descifrează cu finețe sensul fascinației exercitate asupra lui Eminescu de cuadratura cercului: coexistența paradoxală a cercului vieții cu pătratul morții, a finitului și a infinitului nu în lumea exterioară, ci în noi înșine. Mișcarea era concepută de Eminescu ca "raport constant între finit și infinit". Cum s-ar putea ca răspunsul la întrebarea "ce este viața?" să fie numai, cum scrie Eminescu, "cadavrul îmbălsămat al
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > EZOTERIC Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Ezoteric Explicabil și vorace Timpul fuge implacabil Căutând în zodiace Infinitul inefabil - Ezoterică visare Din religia păgână Gându-și cată alinare La-ntâlnirea cu o zână Ezoteric se aude Cucul care cântă-n van Când uitarea se ascunde În vestitul Cal Troian Ezoteric, atestate, Se cufundă în tăcere Doruri de singurătate
EZOTERIC de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380649_a_381978]
-
lirë në zemrën e gjërave INIMA LUCRURILOR Locul unde explodează sufletul are forma eliptica într-un linte de unde picura cristalul și lumina astrala acolo e punctul unde lumină devine gheață Lucrurile materiale prin gaură neagră a pupilei se topesc în infinit din forța dulce al gravitației chiar și ființă mea printr-o glanda invizibilă cade liber în inima lucrurilor PSHERËTIMA Să çel e mshel sytë u ngjit mbi çati nëpër ato shkallë të thyera të moshës për ta ndrequr tjegullën prej
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
Știu din ce în ce mai bine că iubirea e cerul din noi. Nu putem iubi mult sau puțin. Putem iubi pur și simplu sau putem să nu iubim. Când iubim, e ca și când ne aruncăm în cer și experimentăm pe propria noastră ființă efemeră infinitul, imensitatea, sublimul terifiant al unei stări de imponderabilitate care oricând ne poate răsturna sau ne poate înălța. Langue/parole Cuvintele ni se iubeau pe masă lângă ceștile de cafea. Sub ochii noștri amețeau și le tremurau corpurile fremătătoare. Toate sunetele
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
nebuni ca să fim oameni, prea nebuni când deveneam zei. Mă prăbușeam în ochii tăi ca-n două prăpăstii de fiecare dată când îmi spuneai cu teamă că scara asta nu duce nicăieri, „căci e prea înaltă, prea verticală, iubito, iar infinitul nu poate fi un punct de sprijin”. Cădeam în ochiul tău drept, prin irisul întunecat, într-o spirală în care nu mai exista decât ecoul vieții mele strigându-te. Mă prăbușeam fără respirație ca într-o moarte în care așteptam
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
a spart Poarta dintre lumi î n capcanele Uitării prin ochii ei revezi copacii care ne-au îmbrățișat în palma ei, purtată de vânt, efigie - o frunză galben ă. Ți-a cuprins chipul în cercul mâinilor ei, Ți-a mângâiat infinitul oprit acolo unde nu mai sunt cuvinte, gânduri, Poate c â ndva o vei re în t â lni într-o toamnă-primăvară cu fum de frunze și parfum de vis. Poate c â ndva, undeva în timp... Referință Bibliografică: Undeva
UNDEVA ÎN TIMP... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380788_a_382117]
-
Că vrei!... Doar nu-s de lemnși-s dornic de agapeTe-a surprins bufnița albăRătăcită printre pomi... VII. EZOTERIC, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016. Ezoteric Explicabil și vorace Timpul fuge implacabil Căutând în zodiace Infinitul inefabil - Ezoterică visare Din religia păgână Gându-și cată alinare La-ntâlnirea cu o zână Ezoteric se aude Cucul care cântă-n van Când uitarea se ascunde În vestitul Cal Troian Ezoteric, atestate, Se cufundă în tăcere Doruri de singurătate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
sublim Cu parfumu-i de tempestă Măturând prin țintirim Au pierit spre zori ciclopii Cerul meu a obosit Doar cupola Sfintei Sofii Lumina când a trăznit La privirea-ți princiară ‘N visul meu te-am regăsit Când erupția solară Scânteia spre infinit Am cătat prin universuri Să îți deslușesc cărarea Povestit-am prin eresuri Cum mi-a înghețat suflarea Răscolesc Calea Lactee Dar rămân prevăzător Stiind că Muza-i o femeie Cu sărut ucigător ... Citește mai mult Muzei pierduteTe-am curtat muză celestăPentru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
timp, ne vom reîntâlni în pagini de carte și atunci vom înțelege, mai bine, că dragostea lui Dumnezeu ne-a lipsit de dramatica stare a sfârșitului lucrurilor și ne-a bucurat cu binecuvântata trecere din etapă în etapă, venind din infinituri și călătorind spre veșnicele limanuri, care asemenea unor himere ne provoacă să mergem, de fiecare dată, mai departe. Îl binecuvântez pe prietenul meu Stelian Gomboș și îi binecuvintez lucrarea de față, fericindu-mă să fiu prezent într-o carte compusă
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
de catifea roșie, într-un coșulet, o pietricică ovală, stolurile de cuvinte înscrise demult au urcat la cer, impresia unui vis, poate-o nălucă, un ceas stricat, o partitură, pianul prăfuit, iar dincolo de vânt, o mare între noi și cer, infinitul... LITERELE CĂRȚII TALE În cartea ta era scris numele meu cu litere numai de noi știute. Ai rămas, undeva suspendat, într-o lume străină de tine, nu ești cel de aici, acea lumină trandafirie, iubirea, plutind amețitor spre mine, dacă
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
după primele cursuri pe care le-am audiat. Nu a fost un șoc față de antrenamentul Dv. literar anterior? Nu, dimpotrivă, am simțit că matematica se plasează în perfectă concordanță cu mirările pe care mi le-a produs poezia, prin dezvăluirea infinitului existenței și prin contrastul față de reprezentările intuitive ale vieții cotidiene. Același "joc secund" și într-un caz, și în celălalt. Dar mi-a fost clar de la început că mă apropii de matematică venind dinspre poezie, că o citesc pe cea
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
polinoame de grad finit învață orice elev la gimnaziu), au un comportament global complet determinat de comportamentul lor pe un interval oricât de mic; pentru cazul particular al polinoamelor obișnuite, acest fapt este un exercițiu elementar. Forța matematicii în studiul infinitului constă în capacitatea sa de a reduce acest studiu la unul privind o entitate cu un număr finit de parametri. Un itinerar obișnuit este cel care ne conduce de la o structură infinită continuă la una infinită, dar discretă, urmând apoi
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
ochiului său care privește și interpretează totul?" întrebare retorică. Deoarece, așa cum subliniază de îndată poeta, orice operă literară contează prin "fantastica ei subiectivitate", în contextul unei realități prea cuprinzătoare și diverse pentru a pretinde altceva decât să fie "interpretată la infinit". Orice literatură nu este, prin însăși definiția ei, decât, în felurite grade, "fantastică", "adică aparținând în mai mare măsură felului în care vede autorul ei, decât lucrurilor văzute de acesta". Ne amintim aici de iritarea lui Baudelaire, când, condamnat fiind
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
Infinit” îi sunt clare „versificatorului” în rândurile: „Am tot încercat să perfecționez frunză/ Să storc marea din bobul de nisip/Să fac din ființă mea o zburătoare cu chip (...)/Degeaba vrei să perfecționezi lucrurile și chiar pe tine/...” (poemul „La infinit”). Despre „Ființă”, oricum ai da-o, fie științific, fie metafizic, fie filosofic, în general (chiar și în abordarea materialist dialectica), greu de vorbit! În istoria gândirii omenirii, doar doi înțelepți s-au încumetat să rostească, nu întâmplător, cuvantul și să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Lucrul” din perspectiva kantiana (și nu numai a sa, aproape toată filosofia continentală modernă pune sub semnul întrebării cuvântul ,,lucru’’), are și o alta conotație total diferită de utilizarea lui întâmplătoare de către un fiștecine, ca la începutul alfabetizării. Cât despre ,,Infinit’’, după știință noastră, oricum inițiată și în ale matematicii, omenirea, până în prezent, încă nu i-a găsit subtilitatea nici în microși nici în macrocosmos. Din acest motiv, dar și pentru a nu fi ridicoli sau taxați drept babe ce își
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
inima clipei în care îți este dat să mori. 1052. Trăim într-o lume bolnavă de boală prețului fiindcă se dorește neapărat prețioasă. 1053. Care iubire există fără cerul sentimentelor brăzdat de nopțile înstelate ale farmecului? 1054. Dacă ai fi infinitul aș stă până l-aș cuprinde pentru tine. 1055. Rămâi cumva cu viața ta la nesfârșit? 1056. Singurătatea este o limită a bunul simț lăsat de Dumnezeu. 1057. Morală este ceea ce nu trebuie să faci din ceea ce își dorește majoritatea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
o bază militară americano-română. Liniștirea primarului Primarul avea regrete C-are băiat n-are fete! Nu-i băi, între-americani Sunt și homosexuali. În revistă “Hohote” a aparut epigrama: Președintele Băsescu Prin băi frecvente de mulțime Să urci în slavi, la infinit, Că poate numai la-nălțime Vei da de un meteorit. Majorități Parlamentare Îi menține laolaltă Comportamentul de haită Nu poartă nimic în tașca Decât spiritul de gașca. Împrumuturile FMI Fac ce fac cu șansele și iar pierdem transele Capii-și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
caleidoscop arătat la bâlci sau ca un joc de artificii și focuri bengale, proiectate pe o zariște albastră, fără sfârșit. Cadențate sau nu, ele cad în rafale că ploile nedomolite de aprilie, vădind capacitatea autoarei de a se multiplică la infinit, fără să obosească și fără să se repete, așa cum îi place să se „portretizeze” singură într-o mulțime de ipostaze: „Bucuria mea este că efectul de seră. În jurul ei balenele nu mai sunt ceea ce au fost și apa se schimbă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
rămânând în sarcina celei artistice, care să-și încerce șansele în vederea unei conjugări în câmpurile ontice. În tentația recuperării prin numire se ascunde și partea goală de substanță și ființă din câmpul metaforei, cea nefolositoare și proastă, ca în cazul infinitului prost cu care, de altfel, se înrudește - vizibil, în planul ravagiilor patologice în domeniu. Creatorii, în marile lor experiențe și drame poetice, au încercat să-i recupereze și să-i constituie metaforei câmpuri ontice, ca de pildă situându-se și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]