501 matches
-
care le vedem și nu au corp. Curcubeul care colorează cerul, vântul care umflă pânzele, cântecul care ajunge la inimă cu dulceața lui. Și la fel e de plină de ceea ce există, deși nu se vede, precum rețeaua de particule infinitezimale din care sunt alcătuite trupurile noastre, pământul și Întreg universul. Poetul, după o scurtă șovăire, Își vârî arma la loc. - Atomii despre care vorbești sunt nisip orb, fragmente ale unui neant fără suflet. Dar lama care a Încercat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
crease un fel de relație tainică între ei, o legătură invizibilă ca o coardă la capătul căreia îl simțea din când în când pe George smucind sardonic, răutăcios sau, uneori, cu blândețe. Exista în inima lui Gabriel un grăunte mic, infinitezimal, din care încolțea speranța, atât de comună printre femeile din Ennistone, că ea, și numai ea singură, l-ar putea salva pe George de el însuși. Alex vârî cheia în broasca de la ușa casei de vară, numită Papucul. Erau orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
muchii rotunjite. Altele, el o știa, mult prea sensibile pentru a fi expuse unor factori atât de violenți, cum ar fi temperatura normală și iluminarea normală a unei camere, erau probabil ascunse în micile lor teci protectoare și numai o infinitezimală porțiune a corpului lor cu netezimi de sticlă era în legătură cu exteriorul. Ochii începură să-l doară, după ce le fixă o vreme. Clipea continuu și lacrimile îi încețoșau privirea. Forțân-du-se Gosseyn reuși să privească și altceva decât masa și aparatele. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
numai nelămurirea în fața unui necunoscut ce avea să se deslușească în logica sa, ce nu putea fi decât previzibilă, ca orice gândire silogistică. Nu era totuși așa, nu pentru că lucrurile nu pot fi explicate ci pentru că intervin - își zicea - elemente infinitezimale ce scapă atenției și schimbă total, până la răsturnare, cursul normal, logic al evenimentelor, înscriindu-se într-o altă direcție logică, neprevăzută până atunci. Asta în ce privește viața exterioară, mișcarea, determinarea ei socială. Toți trăim în istorie, iar revoluția ei e dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
În 1990 a beneficiat de o bursă de specializare în jurnalism, în SUA. Ioan Buduca a caracterizat exact proza lui B., observând că „personajele se mișcă în firescul corupt al unei existențe corupte, dar nu-și pierd sufletul.” Accentul pe „infinitezimalul” scriiturii - de unde și trimiterile la Milan Kundera, de pildă - lega debutul editorial al lui B., cu prozele din Tricoul portocaliu fără număr de concurs (1993), de linia Mircea Nedelciu-Cristian Teodorescu-Bedros Horasangian: realism cotidian interesat de psihologia colectivă, pentru care filmografia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285627_a_286956]
-
să creezi o mare operă literară, care va continua să fie citită mii de ani de acum încolo, în cele din urmă sistemul solar se va răci sau universul va fi secătuit de energie sau se va contracta până la dimensiuni infinitezimale și orice urmă a strădaniilor noastre va dispărea"212. Privită astfel situația poate părea de un dramatism definitiv și este și motivul pentru care noi, oamenii, avem ca parte din noi, sentimentul trecerii inutile și fără un rost pe acest
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Azi, în pat, am încercat să mă apropii de starea în care se găsește scumpul nostru Adamov. Am închis ochii și m-am lăsat invadat de toropeala de dinaintea somnului. La un moment dat, am putut percepe acel nimic, acea realitate infinitezimală ce încă mă lega de conștiință (de conștiința de a fi viu). Eram în pragul morții? O clipă după aceea, nu mai eram nimic, mă prăbușeam în fundul unui hău, fără să simt nici cea mai mică spaimă. Poate că a
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a acestui artist, ce nu se lasă periodizată pentru că nici o influență n-a fost decisivă pentru cursul ei firesc și nici un impuls exterior nu i-a alterat autenticitatea simțirii. Comentariul său plastic se petrece sub specia individului când traversează nuanțe infinitezimale de duioșie sau ironie, de șarjă sau relatare detașată, ca și sub specia universalului, când uimit de dimensiunile frumuseții vizibilului, îi urmărește mișcarea pe un fond reflexiv de neîndoielnică altitudine.” (Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
vii de-a pururi!"*; Prăbușindu-se-n afunzimi de durere!"** [*mayëst thou die living deaths for aye!: idee ce apare într-un fel sau altul la Blake în opera profetică în noțiunea morții eterne, care este o stare de pendulare infinitezimală, infinit de dureroasă, între viață și moarte - ca pedeapsă pentru păcatul infinit. Este posibil ca S. T. Coleridge să își fi derivat de aici faimoasa metaforă din The rime of the ancyent mariner / Rima bătrînului marinar, partea III - "the Night-mare
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
unora, interpretările interesate și eronate, tăgăduirea valorii altora, dar și alte modalități de a justifica gândirea dominantă, atât de promptă în a practica autodafeuri simbolice... Despre gnoză nu se știe aproape nimic; numele proprii care o ilustrează corespund unor date infinitezimale, rubricile în care putem înscrie cutare sau cutare sectă par uneori extrem de inconsistente: unii consideră drept secte distincte ceea ce alții văd doar ca niște ranguri, poziții ocupate în ierarhia comunității. Ce putem spune despre Simon, filosoful zburător? Despre Vasilide desfrânatul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fizician și astronom englez) și-a adus numeroase contribuții în mecanică (cele trei legi fundamentale, primele două descoperite de Galileo Galilei), optică (dispersia luminii și efectul invers obținerii culorii albe prin suprapunerea culorilor spectrale), matematică (binomul lui Newton și calculul infinitezimal). A publicat lucrarea cu cele trei legi fundamentale ale dinamicii, unde este cuprinsă și legea atracției universale, conform căreia „în Univers totul se petrece ca și cum corpurile s-ar atrage în raport direct cu masele lor și-n raport invers cu
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
întârzierea în descripția succesiunii evenimentelor ce îi apropie pe cei doi până la neputința despărțirii finale, episodul războiului fiind numai un pretext dramatic al chemării spre o nouă existență, nuvela relevă calități de analiză psihologică și de intuiție a modificărilor sufletești infinitezimale, proprii unui prozator de excepție. SCRIERI: Frunzele nu mai sunt aceleași, București, 1946; ed. îngr. și introd. Adrian Anghelescu, București, 1997. Repere bibliografice: Dan Petrașincu, „Frunzele nu mai sunt aceleași”, „Dreptatea nouă”, 1946, 256; Al. Piru, „Frunzele nu mai sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290574_a_291903]
-
Din acest punct de vedere, poetul rămâne un geometru, adică un intuiționist convins... până la capătul vieții. GRUPA 7 Paradoxul lui Zenon Bibliografie: http://en.wikipedia.org/wiki/Zeno%27s paradoxes Motivația: Paradoxul lui Zenon, care a fost rezolvat prin introducerea calculului infinitezimal, propune observarea relativă a fenomenelor: fie A și B două persoane la o distanță una de cealaltă. Ca persoana A să ajungă la B trebuie să parcurgă întâi jumătate de distanță. O parcurge, dar apoi trebuie să parcurgă jumătate din
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
jumătate din jumătatea care a rămas și tot așa. În final, persoana A ajunge la B sau nu? GRUPA 8 Numere hiperreale Bibliografie: http://en.wikipedia.org/wiki/Hyperreal number Motivația: Numerele hiperreale ne ajută să lucrăm cu numere infinite și infinitezimale. Numerele hiperreale sunt o extensie a mulțimii numerelor reale și satisfac aceleași principii. GRUPA 9 Prima antinomie a lui Kant Bibliografie: http://meta-religion.com/Philosophy/Biography/Immanuel Kant/First antinomy.htm Motivația: Filozoful Kant studiază două posibilități legate de existența Universului: Pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și putere dincolo de aparenta lor lipsă? Se resemna ea cu iminența unui statut obiectal socotit inexorabil, sau se îndârjea să stoarcă posibilități de ripostă și din piatră seacă? La contactul cu limita umană a secătuirii, uneori piatra seacă se umezește infinitezimal, înclinându-se cumva dinaintea contiguului deșert vorbitor cu mult mai arid decât ea, ce-o somează să-și arate chipul ca și cum ar avea unul. Naturii îi place să se ascundă, iar acestor lacrimi stoarse li se poate ușor atribui un
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fără grijă, că schimbarea vine oricum; pe loc în sens strict nu se poate sta, și-atunci, la ce să vă grăbiți? Și la ce să mai creăm lucruri noi când, copiindu-le pe cele vechi, obținem fără greș ceva infinitezimal diferit? Ehei, dar istoria nu avansează numai cu pași mici, ci mi se pare că mai face și salturi, sugeră Bart. − Face, dar nu când vrea omul. Salturile își disimulează măreția în pașii ăștia mici, cu care unii totuși nu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ca un câine, fluidul umoral are un cap și-o coadă ce se-aleargă fără-ncetare, făcând să alterneze confuz în el viața și moartea. Vinele i se goliseră până la imponderabilitate; furase startul furului său, fusese înaintea lui cu un infinitezimal pas pe care, înfășurându-l ghem pe după sinele-i efilat cu o iuțeală suveran vremuitoare, îl lungise securizant. Altfel spus, își furase strălucit darul plumburiu mai înainte ca acesta să-i parvină, înstrăinându-l, redestinându-l; îl luase deja în primire
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
perspectivei numită orizont. Împotriva derivei ei funciare Ian se găsea complet neapărat, sau mai degrabă neapăratul însuși - necesitatea - se năștea clipă de clipă la confluența mersului omenesc cu-al său submers suport în retragere. Pasul ca tehnică de palpat pulsul infinitezimalelor accelerații și decelerații ale suportului său constituie arta lui kairos, acrobatul mergător pe sferă al anticilor. Ceva din complexitatea kinestetică a acestei poziții răzbate în mersul pe o plajă acoperită de un val în retragere. A privi în apropiere, la
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de care se leapădă însă pe măsură ce mediul le susține și amplifică printr-o întâmpinare dătătoare de ghes. Poate că între străfundul nedistinct al memoriei și fragmentariul bazal al reprezentărilor o hârjoană inocentă degenerase în confruntare, sau poate că, invers, o infinitezimală fricțiune confundabilă cu mângâierea stârnise o erotică pasională. De-a lungul spiralelor lui de cercuri plictisite de sine însele, hipocampul amorsă o dinamică vertiginoasă a ieșirii din repetitiv prin contribuția omisiv-creativă a memoriei. Astfel, către ceasurile șase ale înserării, în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dramaturgia noastră, de B. Delavrancea, Al. Davila, Camil Petrescu, Mihail Sebastian ș.a. Însă autorul preferat al lui A. a fost, de departe, Caragiale, ale cărui comedii le-a transpus scenic - în elaborări rămase clasice -, cu pietate și cu scrupulul nuanței infinitezimale. Împreună cu Victor Iliu, realizează, în 1953, o versiune cinematografică a piesei O scrisoare pierdută, cu o distribuție de calibru. Ca regizor, A. - care montează capodopera caragialiană și în Finlanda, Polonia, Belgia - s-a bucurat de o durabilă autoritate (reliefată și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
publicitar care ocupa tot spațiul, în favoarea aceleaiași cauze. Atunci când pentru micul gest (ne)semnificativ (autocolantul) nu este cerut un acord prealabil, numai 16,7% din ele consimt această instalare. Aceste mini-conduite pregătitoare sînt "manipulări". Ele constituie mai ales clase simbolice infinitezimal distilate și subtile. Gospodinele "își fabrică" în paralel o explicație limitată, autoatribuindu-și caracteristici, "din punctul de vedere [...] al unui observator social generic", sugerează Joulé și Beauvois (op. cit., pp. 52-72), examinîndu-le când sunt pe cale de a face ceva care să dea
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
socială specifică societății occidentale - a avut loc, România nu intră, automat, într-o perioadă de evoluție, adică într-o perioadă în care direcțiile mari de schimbare a societății sunt stabilite prin mecanisme de autoreglare socială și economică, pornind de la transformările infinitezimale care au loc în infrastructura socială a societății. Integrarea europeană a reușit doar să reducă gradul de libertate al principalului factor care valorifica gradul de libertate suplimentar obținut de societate prin distrugerea comunismului. Acest factor era clasa politică. Schimbările suportate
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
pe măsură ce se întărea și politic, introducând în circuitul capitalului și producția de hrană. Atelierul meșteșugăresc, manufactura și fabrica sunt etapele creșterii și impunerii capitalismului în Occident. Ele confirmă empiric paradigma marxistă a creșterii „organice” a capitalismului, proces în care transformări infinitezimale ale tehnologiei, organizării muncii și organizării producției produc schimbări radicale ale caracteristicilor populației, organizării sociale, culturii și, în final, ale organizării politice. O asemenea paradigmă poate fi etichetată ca „evoluționistă”, căci ea urmează mecanismul specific evoluției naturale, potrivit căruia o
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
-și consolideze poziția prin stimularea unei legislații care le era favorabilă. Mai ales două prevederi legale au reușit să impună în avantajul managementului. Prima se referea la posibilitatea legală ca, prin decizia „adunării acționarilor” - care era alcătuită dintr-un număr infinitezimal de acționari -, să transforme în acțiuni dividendele pe care populația nu dorea, nu se pricepea sau nu știa că trebuie să le încaseze, ceea ce a permis capitalizarea suplimentară a SIF-urilor și menținerea fărâmițării proprietății asupra acestora. A doua reușită
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
propria mea experiență, la fel de bine ca și experiența altora, și am ajuns la concluzia că un medic rațional poate obține rezultate mulțumitoare din ambele sisteme. Cu toate acestea, am găsit că dozele enorme administrate În general de alopați, precum și cele infinitezimale folosite de homeopați erau mai puțin folositoare decât ar fi trebuit. Această observație m-a determinat să cercetez problema cu multă seriozitate, iar În practica de amploare pe care am avut-o la Lahore am fost convins să adopt linia
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]