972 matches
-
limbi romanice folosind infinitivul și subordonata pseudo-relativă în locul gerunziului 120: (130) fr. Je le voir venir./ Je le vois qui vient. (131) it. Senta cantare Gianni/Gianni cantare./ Sento Gianni che canta. Pentru limbi ca italiana sau franceza, construcțiile cu infinitiv și cele cu propoziții pseudo-relative sunt considerate singurele configurații în care este posibilă exprimarea directă a percepției unui eveniment (Felser 1999, Guasti (1993: 141-143)), în opoziție cu acele structuri în care verbele de percepție primesc argumente realizate propozițional - subordonate conjuncționale
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
W. Croft, Syntactic Categories and Grammatical Relations, Chicago, University of Chicago Press. Cruse 1986 = Alan Cruse, Lexical Semantics, Cambridge, Cambridge University Press. Cruse 2006 = Alan Cruse, A Glossary of Semantics and Pragmatics, Edinburgh, Edinburgh University Press. Diaconescu 1977 = I. Diaconescu, Infinitivul în limba română, București, Editura Științifică și Enciclopedică. Dima 2002 = Gabriela Dima, Verbele sentiendi în limbile engleză și română, Galați, Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos". Dik, Hengeveld 1991 = Simon C. Dik, Kees Hengeveld, "The hierarchical structure of the clause
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
în Emmon Bach, J. Harms, (eds.), Universals in Linguistic Theory, p. 1-88, New York, Holt Rirehart and Winson. Frajzyngier, Jasperson 1991 = Z. Frazyngier, R. Jasperson, "That-clauses and other complements", în Lingua, 83, p. 133-153. Gawełko 2003 = Marek Gawełko, "Sur la proposition infinitive romane introduite par un verbe de perception", în Studii și cercetări lingvistice, 1-2, p. 53-67. Gebăilă 2009 = Anamaria Gebăilă, Sinestezia în italiană, franceză și română. Viziune comparativă, teză de doctorat, Universitatea din București. Givón 2001 = Talmy Givón, Syntax: an introduction
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Robert de la langue française, Paris, Le Robert (coord.: Alain Rey, Josette Rey-Debove), 2010, s.v. concret, abstract. 83 În strânsă legătură cu aceste distincții, Labelle (1996: 85) a semnalat pentru franceză că tiparul [voir + que P] diferă semantic de tiparul [voir + infinitiv]. În primul tipar se exprimă doar percepții indirecte, spre deosebire de contextele în care verbul de percepție este urmat de un infinitiv, în care se exprimă percepții directe: "Si une phrase de type X a vu [ϕ NP VPinf] implique généralment la
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cu aceste distincții, Labelle (1996: 85) a semnalat pentru franceză că tiparul [voir + que P] diferă semantic de tiparul [voir + infinitiv]. În primul tipar se exprimă doar percepții indirecte, spre deosebire de contextele în care verbul de percepție este urmat de un infinitiv, în care se exprimă percepții directe: "Si une phrase de type X a vu [ϕ NP VPinf] implique généralment la perception direct de ϕ, le type X a vu [ϕ que P] nʼimplique pas quʼil y a eu perception directe
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
vue à son air que Marie s'est disputée avec son fils vs J'ai vue (* à son air) Marie se disputer avec son fils. Aceeași situație este semnalată și pentru italiană de Rizzi (2003: 208). Într-un context cu infinitivul se exprimă percepția directă, la fel ca în construcțiile pseudo-relative: Vedo Gianni lavare la machina (verb de percepție + infinitiv), Vedo Gianni che lava la machina (verb de percepție + pseudo-relativă). Willems (1983: 148-149) formulează o observație mai puțin tranșantă în privința acestei
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Marie se disputer avec son fils. Aceeași situație este semnalată și pentru italiană de Rizzi (2003: 208). Într-un context cu infinitivul se exprimă percepția directă, la fel ca în construcțiile pseudo-relative: Vedo Gianni lavare la machina (verb de percepție + infinitiv), Vedo Gianni che lava la machina (verb de percepție + pseudo-relativă). Willems (1983: 148-149) formulează o observație mai puțin tranșantă în privința acestei relații semantice, precizând că structurile completive introduse prin que sunt neutre cu privire la opoziția direct-indirect (Je vois que les dames
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
fiindcă acestea nu au trăsătura semantică [+Abstract]. 97 Româna se deosebește de alte limbi în ce privește exprimarea acestui raport semantic în care a vedea este urmat de conjunctiv. În italiană se poate folosi verbul vedere la imperativ, dar urmat de un infinitiv prepozițional, mai frecvent la formă afirmativă decât la formă negativă: Vedi di chiudere la porta! vs Vedi di non lasciare la porta aperta! Chiar dacă acceptă construcția cu imperativul lui vedere, italiana preferă actul de vorbire directiv neprefațat de vedere: Chiudi
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
În franceză se utilizează perifraza prendre garde, în spaniolă, pe poziția verbului a vedea poate apărea, la fel ca în franceză, derivatul nominal al verbului cuidar "avea grijă" sau, în altă configurație sintactică, interjecția ojo, urmată de imperativ sau de infinitiv: Cuidado en no dejarINF la puerta abierta!, ¡Ojo, no dejesIMP la puerta abierta!; ¡Ojo con no dejarINF la puerta abierta! 1 Fenomenul de variație sintactică indicativ-conjunctiv în prezența unor forme verbale cu trăsătura semantică [+Negativ] poartă denumirea "polaritate a conjunctivului
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
subordonare, de tipul: O să vorbesc cu el. Să vedem, vine sau nu? 100 Vezi aceeași observație la Alm-Arvius (1993: 86), pentru utilizarea în engleză a tiparului [see + if-clause]. 101 Vezi Sandfeld, Olsen (1936, I: 260). Autorii arată că structurile cu infinitiv regizat de verbe de percepție sau de verbe de descoperire erau mai frecvente în limba veche, în poziția infinitivului apărând mereu verbul a fi. În același sens, Diaconescu (1977: 163) menționează că tiparul [verb tranzitiv + a-inf] era foarte frecvent în
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
86), pentru utilizarea în engleză a tiparului [see + if-clause]. 101 Vezi Sandfeld, Olsen (1936, I: 260). Autorii arată că structurile cu infinitiv regizat de verbe de percepție sau de verbe de descoperire erau mai frecvente în limba veche, în poziția infinitivului apărând mereu verbul a fi. În același sens, Diaconescu (1977: 163) menționează că tiparul [verb tranzitiv + a-inf] era foarte frecvent în limba veche încă din secolul al XVI-lea, un inventar al verbelor care acceptă infinitivul în poziția obiectului direct
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
limba veche, în poziția infinitivului apărând mereu verbul a fi. În același sens, Diaconescu (1977: 163) menționează că tiparul [verb tranzitiv + a-inf] era foarte frecvent în limba veche încă din secolul al XVI-lea, un inventar al verbelor care acceptă infinitivul în poziția obiectului direct fiind dificil de realizat. Autorul precizează însă că a-inf apare cel mai frecvent ca obiect direct al verbelor declarandi, dicendi, sentiendi, voluntatis, dar și al verbelor de modalitate și de aspect, în concurență cu subjonctivul. 102
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
obiect direct al verbelor declarandi, dicendi, sentiendi, voluntatis, dar și al verbelor de modalitate și de aspect, în concurență cu subjonctivul. 102 În urma căutării pe internet cu motorul Google, se confirmă că în structura [nu văd a-inf] apar, în poziția infinitivului, doar verbele a fi și a avea. 103 Verbele de percepție sunt singurele verbe care admit realizarea obiectului direct ca propoziție non-finită gerunzială. 104 Prin percepție mediată ne referim la contextele pentru care în lingvistica englezească s-a propus termenul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
pe lângă obiectul verbului din matrice, la Tiktin (1945: 188), ca acuzativ predicativ, "care arată ce sau cum este obiectul". Caragiu (1957: 72) consideră că, în această ipostază, propoziția gerunzială se comportă ca un complement direct, corespunzând construcției romanice acuzativ cu infinitiv. Odată cu GA I (1966: 232), această poziție sintactică este interpretată ca element predicativ suplimentar, așa cum apare și la Edelstein (1972: 99), exprimând "o notă a numelui, arătând ce acțiuni efectuează acest nume în timpul cât are loc acțiunea verbului regent". GALR
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
1993: 141-163), Rizzi (2003), Maiden, Robustelli (2009: 390-395); pentru franceză, vezi Labelle (1996: 83-96). Felser (1999: 227-228) inventariază tiparele din limbile romanice prin care se poate exprima percepția fizică directă a unei acțiuni sau a unui eveniment: (a) acuzativul cu infinitivul (ACI), în italiană și franceză; (b) construcția completivă pseudo-relativă (PRC), în italiană și franceză; (c) construcția prepozițională infinitivală (PIC), în portugheză. Cele trei configurații sunt ilustrate cu următoarele exemple preluate de la Guasti (1993: 53): (a) it. Ho visto Maria partire
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
în locul construcțiilor semnalate mai sus. Autoarea precizează că verbele care apar ca subordonate verbelor de percepție desemnează evenimente stage-level, respectând condiția simultaneității (engl. simultaneity constraint) cu verbul de percepție din matrice. Pentru fenomenul de restrângere a sferei de circulație a infinitivului în limba română, vezi Diaconescu (1977: 43-44). Autorul aduce următoarele argumente: (a) Extinderea completivelor cu complementizatorul că după verbele dicendi și sentiendi - lat. video eum venire > îl văd că vine; b) înlocuirea infinitivului cu gerunziul în contextul verbelor de percepție
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
de restrângere a sferei de circulație a infinitivului în limba română, vezi Diaconescu (1977: 43-44). Autorul aduce următoarele argumente: (a) Extinderea completivelor cu complementizatorul că după verbele dicendi și sentiendi - lat. video eum venire > îl văd că vine; b) înlocuirea infinitivului cu gerunziul în contextul verbelor de percepție, în opoziție cu limbile romanice, care păstrează infinitivul; (c) Extinderea completivelor introduse prin complementizatorul să, după verbele care exprimă un act de voință: voleo cantare > vreau (a) cântare > vreau a cânta > vreau să
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Autorul aduce următoarele argumente: (a) Extinderea completivelor cu complementizatorul că după verbele dicendi și sentiendi - lat. video eum venire > îl văd că vine; b) înlocuirea infinitivului cu gerunziul în contextul verbelor de percepție, în opoziție cu limbile romanice, care păstrează infinitivul; (c) Extinderea completivelor introduse prin complementizatorul să, după verbele care exprimă un act de voință: voleo cantare > vreau (a) cântare > vreau a cânta > vreau să cânt. 121 Vezi Cornilescu (2003: 383-384) pentru argumentele aduse în sprijinul fiecărei intepretări. Importante sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
GComplcă] = [verb de percepție + cum] = [verb de percepție + gerunziu]. Gawełko (2003: 53-67), urmărind vitalitatea propoziției infinitivale după verbele de percepție în contextul limbilor romanice și tiparele echivalente acesteia, observă în cercetarea sa de corpus că: (a) româna actuală nu folosește infinitivul în contextul verbelor de percepție cu sens primar/senzorial; (b) verbul a vedea preferă construcția cu gerunziul (33 de ocurențe) în detrimentul propozițiilor completive corespondente (cu că și cum) (9 ocurențe); (c) verbul a auzi preferă, de asemenea, construcția cu gerunziul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
supărătoare a unor cuvinte, prezența unui al doilea i când nu e cazul,absența determinării hotărâte sau nehotărâte a substantivelor, dezacorduri care pot duce la alte sensuri, anacolutul fără valoare stilistică. eu și Crinu v-am plăcut, folosirea verbelor la infinitiv, lipsa reflexivelor lângă verbe pronominale, înlocuirea verbului cu substantivul corespunzător Crinu mereu jocul cu mine, forma pentru persoana I singular preferată în locul celei de I plural. Un alt exemplu în care copilul surd ignoră total cerința, scrie prietenului, dar despre
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
special prin omiterea sunetelor inițiale, ori finale, sau prin prezența unor construcții morfologice și sintactice, care nu alterează sensul. Zice cronicarul: “nime’ din domni, nici mai nainte, nici după aceia, l-au ajuns”.Vom întâlni și construcții morfologice arhaice cu infinitivul înloc de conjunctiv, de asemenea exprimate sintetic, pe care așa cum am amintit le-am găsit în graiul unor populații ce trăiesc în zone izolate cum ar fi cei din zona Apusenilor despre care vom aminti în continuare, în care se
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
de conjunctiv, de asemenea exprimate sintetic, pe care așa cum am amintit le-am găsit în graiul unor populații ce trăiesc în zone izolate cum ar fi cei din zona Apusenilor despre care vom aminti în continuare, în care se folosește infinitivul în loc de conjunctiv impus și de prezența adverbului, cu formă prescurtată dar și cu sens arhaic de gata să:’’Ștefan era mânios și degrab a vărsa sânge nevinovat, (Grigore Ureche - De neamul moldovenilor). Urmărind fenomenele lingvistice ce se datorează legii comodității
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
dintre cele trei epoci cronologice, și alegeri aspectuale, vizînd articularea fluenței timpului implicat în proces cu cel al timpului universal. Modurile nepersonale nu articulează verbul decît după categoria aspectului dînd timpului implicat de proces o reprezentare printr-o singură realizare (infinitiv: a cînta), printr-o conversiune a realizării în fapt realizat (ca participiul prezent din franceză: chantant "cîntător") sau într-un simplu fapt realizat (participiul trecut: cîntat). Aspectul ilustrat de participiul trecut permite opunerea tuturor formelor verbale simple la formele compuse
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu este instantanee, ci presupune un anumit timp operativ (infinitezimal, desigur) pentru a fi realizată. În limbi precum cele romanice, se pot distinge trei momente constitutive (care au fost numite de G. Guillaume cronoteze) în derularea acestui timp, corespunzînd modurilor infinitiv - participiu, conjunctiv și indicativ; în prima cronoteză, actualizarea este interceptată la început printr-o imagine-timp cu o reprezentare virtuală (a merge, mers), fără înscrierea ei într-o epocă (trecut, prezent sau viitor), în cea de-a doua, actualizarea este observată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reprezentare foarte precisă, corespunzînd modului indicativ. Prin urmare, pentru G. Guillaume, modurile sînt etape ale actualizării imaginii-timp cu ajutorul verbului. Praxematica produce o reinterpretare în cadrul acestui model al mișcării gîndirii la actualizatorul imaginii-timp, propunînd ordinea virtual, fluent, precis, deoarece, dacă actualizarea infinitivului este mai rapidă decît a conjunctivului, iar a acestuia mai rapidă decît a indicativului, aceasta nu se poate produce fără anumite etape, atît practice, cît și teoretice. Dacă însă această ordine nu este considerată într-o manieră dogmatică, ea poate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]