385 matches
-
La întoarcere, Dorinel află poate prima lui lecție de viață: „Unele lucruri se înțeleg și se simt fără cuvinte”. Peste ani de zile, visul lui Dorinel s-a împlinit. Dar el n-a uitat niciodată învățăturile bunicului și pe copilul infirm căruia i-a făgăduit că va juca și pentru el. Și într-adevăr, la Campionatul de Juniori, pe podium, aducându-i pe cei doi lângă el, le-a mulțumit și a spus mulțimii: Sunt campion pentru că „Bunicul meu m-a
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
spunea el, “iar, dacă n-o mai avea, om găsi noi altă baltă”. Și “bălți” se găseau câte voiai în sat, mai ales că începuse războiul, iar Petru Toma și alți vreo cinci sau șase din bărbații satului (bătrâni, bolnavi, infirmi) aveau să rămână în sat, la vatră, restul plecând pe front. Multă vreme se șoptea în sat că o bună parte din nou-născuți ar fi venit pe lume la mai mult de nouă luni de la plecarea de-acasă a taților
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vidul. Senzația de straniu și de diafan se degaja mai ales din ansamblu, zămislit parcă din transparențe și palori... Al doilea desen, intitulat „Starea Lumii“, n am să-l descriu. Am să vă spun doar că începea, jos, cu mulțimea infirmilor care viermuiau în marea cutie a maladiei conștientului și se termina în vârful piramidei, sub stea, acolo unde nu se mai află nimeni... * Tânăra belgiană Chantal Sabine Derycke a trăit timp de zece luni zidită într-un garaj din satul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
întors pricepuse muțenia simplă a celor care, crezând că au încheiat de iubit, cheltuiseră toate cuvintele. Mergeau cu taxiul prin Teheran, duși de un mutilat de război, șoferul Omid, cu amândouă picioarele amputate. Mașina lui adaptată cu două manete pentru infirmi era diferită de celelalte, dar și el era diferit, și acum și pasagerii pe care îi lua. „În cele din urmă, toate ființele asemănătoare se caută și, dacă se caută cu credință, se și întâlnesc.“ Le spusese ideea asta cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
schimb, pe care îl culegea din Piața Vanak bătea clar spre cincizeci și, deși se purta ca un predicator ori ca un chirurg, Omid îl iubea pentru felul în care i se părea că o iubește pe însoțitoare. Degeaba încercase infirmul să glumească, să intre în vorbă. Ei erau ca două pahare pline- ochi cu apă de râu. Într-o zi, un bassidji care îi oprise din drum le ceru actele la toți trei. Șoferul, cu cioturile lui îmbrăcate în zdrențe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și i-o puse sub ochi ca pe un pistol: Ia zi, o recunoști? Când ai dus-o ultima oară și, mai ales, însoțită de cine? Omid se topise ca untul, ghemuit tot pe manetele mașinii lui adaptate pentru un infirm de război: — O recunosc, frate, dar nu-i știu numele. O iau uneori din Piața Vanah ori te miri de unde, însă mereu singură, e o femeie de treabă și care tace. Nu, zău! De-aia te-ai îngălbenit ca dovleacul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că va ciripi singur, ca un canar, gâlgâi comisarul către ajutorul său nelipsit și, ca la un semn, gardianul trase căruțul de sub cioturile taximetristului și lovi cu putere jumătatea de corp, proiectând-o în perete, ca pe o minge. Cămașa infirmului se-nroși aproape instantaneu, fiindcă îi curgea sânge de sub bărbie. Domnule, vă spun adevărul, nu-mi puteți face asta, sunt infirm de război! — Zău, ologule mincinos? Trebuia să-ți dai duhul pe front, ca părinții mei, urlă comisarul, nu să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de sub cioturile taximetristului și lovi cu putere jumătatea de corp, proiectând-o în perete, ca pe o minge. Cămașa infirmului se-nroși aproape instantaneu, fiindcă îi curgea sânge de sub bărbie. Domnule, vă spun adevărul, nu-mi puteți face asta, sunt infirm de război! — Zău, ologule mincinos? Trebuia să-ți dai duhul pe front, ca părinții mei, urlă comisarul, nu să vii aici și să crezi că ai putea să-ți bați joc de mine! Din biroul Corbului Alb se-auziră în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Dacă știam cine e, îi spuneam că e urmărită, dar așa, îți spun ție: pare o femeie de treabă și vor să îi facă rău, îndură-te și păzește-o! Sunt Omid, eu sunt șofer de taxi și am fost infirm de război, însă n-au ținut cont de asta! Omar se răcise în tot corpul. Nu își mai simțea brațele și nici degetele, uitase de foame și de Eleonor. Când deschise ochii, se văzu stând călare pe scărița din labirint
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
anunța de pe-acum pe bărbatul tăcut ce urma să devină. Dar era înconjurat de fețe voioase și de prieteni care sfidau apăsarea de a trăi în Iran. Intră în mesagerie și-i scrise: „Armin, dragul meu, cunoști vreun Omid, infirm de război? Tu ce mai faci, fiule? Mama ta e bine? E întâia oară când văd atâtea imagini cu voi și sunt tulburat: îmi par cât o viață din care am lipsit. Tu să știi că atâta vreme cât reușesc să vă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
După aceea, peste chipul ei cobora din nou, ca o cortină mizerabilă, adevărul. Cineva o poreclise în derâdere "Taifunul Victoria", iar Dinu îmi spusese odată că i-ar fi plăcut să voiajeze prin lume până și într-un cărucior de infirm. Am râs și eu. ― Nici un abuz? Asta, dragă Dinule, nu e pentru un om ca mine. Știi doar. Ceea ce nu e destul nu e nimic. 26 Într-o seară, tocmai când ieșeam pe ușă, m-am lovit de Moașa. Bine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
oamenii. Le-am pus mereu etichete, i-am judecat după aparențe și m-am mișcat nu între oameni, ci între părerile mele despre ei. Nu bănuisem niciodată că dincolo de bătrâna cu gâtul lung și fragil, încremenită într-un fotoliu de infirm, se putea ascunde și altceva decât o suferință penibilă, o boală care reușise în cele din urmă s-o doboare. Nu-mi trecuse prin minte că o asemenea femeie își putea îngădui să dea cu tifla soartei. Îi auzeam vorbele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
urmă, nu folosea cuvântul embrion. Acum o făcea, cu prudență și doar în treacăt. Punea bazele. Îi făcea să se gândească. Gândul la cei suferinzi îi făcea să se simtă stingheriți. La fel și ideea de a-i face pe infirmi să meargă din nou. Bineînțeles, nimeni nu știa dacă asta avea să se întâmple vreodată. Bellarmino, personal, se îndoia. Dar era bine să-i lase să creadă că acesta era viitorul. Să-i lase să-și facă griji. Era necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
După aceea, peste chipul ei cobora din nou, ca o cortină mizerabilă, adevărul. Cineva o poreclise în derâdere „Taifunul Victoria”, iar Dinu îmi spusese odată că i-ar fi plăcut să voiajeze prin lume până și într-un cărucior de infirm. Am râs și eu. Nici un abuz? Asta, dragă Dinule, nu e pentru un om ca mine. Știi doar. Ceea ce nu e destul nu e nimic. 26 Într-o seară, tocmai când ieșeam pe ușă, m-am lovit de Moașa. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oamenii. Le-am pus mereu etichete, i-am judecat după aparențe și m-am mișcat nu între oameni, ci între părerile mele despre ei. Nu bănuisem niciodată că dincolo de bătrâna cu gâtul lung și fragil, încremenită într-un fotoliu de infirm, se putea ascunde și altceva decât o suferință penibilă, o boală care reușise în cele din urmă s-o doboare. Nu-mi trecuse prin minte că o asemenea femeie își putea îngădui să dea cu tifla soartei. Îi auzeam vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pornografice” (cf. unei scrisori din 13 iulie 1937 a lui Sașa Pană către Tristan Tzara, v. Manuscriptum, nr. 4, 1982, p. 158) devenise un loc comun al presei naționaliste din anii ’30. Anarhistul, pornograful, străinul (de neam), evreul, bolșevicul, bolnavul, infirmul, plebeul, marginalul social apar drept sinonime ale haosului amenințător, dizolvant, dușman neobosit al ordinii clasice, organice, ierarhice, sănătoase, nobile, constructive și creatoare în spirit „național”. Spectrul conspiraționist al masoneriei iudeo-bolșevice, autoare a unui presupus plan de subminare a valorilor fundamentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
încântat de numele lor și le-a învățat pe fiecare, în ordinea nașterii și știa deja care din pântecul cărei mame ieșise. Nu știu daca tata însuși le știa ordinea la fel de bine. El mi-a povestit despre învățătorul lui, un infirm cu o voce splendidă, care îl învățase să citească și să cânte. Mi-a povestit despre loialitatea mamei lui și despre cei cinci frați vitregi, dintre care nici unul nu învățase arta Egiptului. Mi-a povestit despre călătoria la preoteasă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
celei mai tinere. Întemeiat pe vaga doctrină a drepturilor omului, detestabilul pașoptism interzice orice atingere a individului numai pentru motivul că are aparență de om, fără a se întreba dacă aparține unei corporații tinere. Astfel, a arunca de pe Tayget un infirm devine delict. O sumă de instituții perimate dăinuie în jurul acestei erori, ca de pildă asistența infirmilor, demenților, a bătrânilor. (La această frază, Ioanide observă aproape cu glas tare: "Din nefericire, demenți sunteți voi, demenți fără ospiciu!") £Clarificarea juridică aduce și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
individului numai pentru motivul că are aparență de om, fără a se întreba dacă aparține unei corporații tinere. Astfel, a arunca de pe Tayget un infirm devine delict. O sumă de instituții perimate dăinuie în jurul acestei erori, ca de pildă asistența infirmilor, demenților, a bătrânilor. (La această frază, Ioanide observă aproape cu glas tare: "Din nefericire, demenți sunteți voi, demenți fără ospiciu!") £Clarificarea juridică aduce și o tonificare sufletească. Iată cazul lui Raskolnikoff, din romanul așa de demoralizant al lui Dostoievski, care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
transcendentală și printr-o demineralizare de substanțe tonice devenise un monstru de nerecunoscut, în care câteva linii grotești caricaturizau și denaturau propria sa formulă biologică. Cu toată această incompatibilitate, arhitectul păstrase o slăbiciune pentru Tudorel, o gingășie medicală pentru un infirm. La moartea Pichii acest interes dispăru și, fără a face loc antipatiei, fu înlocuit cu absența totală a imaginii lui Tudorel. Ioanide nu considerase niciodată G. Călinescu de fapt pe Tudorel singur, ci numai alături de Pica. Tudorel și Pica înfățișau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înseamnă renunțare. Un călugăr n-ar gustaemoțiile ascetismului dacă n-ar măsura imensitatea pierderilor. Chilia lui nu-i atrăgătoare decât fiindcă e amară. Un om cast, fără revolte ale cărnii, e un eunuc, iar eu nu sunt un astfel de infirm. . - Ești oare cast? . - Da, până acum n-am cunoscut femeia. În ziua când amcunoscut o ispită puternică, am intrat într-o biserică și acolo m-am jurat să renunț la dragoste. . - Ce ciudat! Când am plecat în oraș cu soțul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bustul umflat, mersul drept, excepție făcând o încovoiere a șirei spinării, reclamată parcă de nevoia adaptării la cubajul camerelor. Afară de această soliditate corporală, se observa o rezistență morală. Pomponescu nu se văita vreodată de dureri fizice, nu lua posturi de infirm și nu conversa deloc despre boli. Ședea ore întregi în picioare, fără a da semne de oboseală. Ceea ce atrage atenția asupra îmbătrînirii unui individ este metamorfoza vestimentară. Femeile care se simt bătrâne renunță de bunăvoie la orice rezistență și-și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu pot hotărî în privința mea. Dar nu pot nu pentru că nu pot, ci pentru că putința mea este împiedicată să se manifeste. Umilirea induce în mine conștiința falsei mele infirmități. Hotărîndu-se în locul meu, sânt invalidat, sânt transformat în mod artificial în infirm. Pentru că nu mă hotărăsc, pentru că am devenit obiect al unei hotărâri străine de mine, pentru că hotarele mele emană din afara mea, nu mă mai pot constitui ca eu. Eu nu mai sânt eu; eu nu mai sânt eu nu mai sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tîrziu, concept dezvoltat anterior de Friedrich List (Senghaas 1982): "Acumularea capitalistă în economiile dependente nu-și încheie ciclul. În lipsa tehnologiei autonome - cum se spune în limbajul obișnuit - și fiind de aceea silit să folosească tehnologie din import, capitalismul dependent este infirm... Este infirm pentru că îi lipsește un sector cu adevărat dezvoltat al bunurilor de capital. Acumularea, extinderea și realizarea de sine a capitalului local necesită și depinde de un complement dinamic, exterior: capitalul local trebuie să se integreze circuitului capitalismului internațional
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Într-un mod diferit. Bilanț: 78 de zile de dormit În șezut, de deplasare În scaun cu rotile și de recuperare Într-un centru de specialitate. În acest centru, am descoperit un univers despre care nu știusem nimic: cel al infirmilor, răniților, distrușilor... Mă simțeam foarte mic. Suferința mea personală Îmi părea mai puțin importantă. Problemele din viața mea sentimentală, la fel. În octombrie mi-am reluat viața normală, iar În decembrie am plecat la schi. Pe 13 decembrie, o cădere
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]