1,132 matches
-
gata-gata de a-i deconspira emoția de care era cuprinsă. - Sunt, mamă, sunt foarte fericit! La auzul acestui cuvânt, cel mai scump și mai dulce de pe pământ, pe care Vișinel îl pronunțase acum cu o nuanță în care se aflau inflexiuni inedite, lacrimile agățate cu firele nevăzute ale unor dorințe de bine pentru fiul ei, niciodată apuse, se rostogoliră pe obrajii arși de acea clipă, o clipă fără egal. Vișinel se apropie mai mult de grupul părinților, deschise larg mâinile ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dinamism al reacției.Fiecare are un mod diferențiat, specific și unic, de a rîde sau de a plînge.[...] Nici unul dintre personaje nu va avea voie să stea În poziție de drepți, În poziții relaxate, sau să folosească voci naturale, cu inflexiuni firești, pe scenă” (p.51). Scenariul anexat dovedește că autoarea cunoaște bine genul și, În plus, propune un text deosebit de amuzant, pe care teatrele n-ar strica să-l ia În vizor, chiar dacă ...nu conține pornografii... Cartea lui Aurelian Bălăiță
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
minaretelor, o scară mizerabilă și domnul Eckman ridicându-se dindărătul biroului său. Subtilități, cifre, contracte, toate Îl vor ține legat. Aici, Înainte de astea, În vagonul-restaurant, În cușetă, pe coridor, trebuia să-și plănuiască fiecare cuvânt și să-și repete fiecare inflexiune a vocii. Și-ar fi dorit ca negocierile sale să fie cu englezi sau cu turci, dar domnul Eckman - și undeva, În fundal, enigmaticul Stein - erau din propria lui rasă, antrenați În a citi un Înțeles În tonul vocii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de sigur câtă vreme fusese legat de un birou din Londra, Întâlnindu-i doar pe reprezentanții lui Stein și niciodată pe Stein, În cel mai bun caz auzind vocea lui Stein pe linia externă de telefon, fantoma unei voci din inflexiunile căreia nu putea trage nici o concluzie: Stein intrase la apă. Dar cât de tare? În mijlocul oceanului sau la țărm? Era oare disperat sau se resemnase la inconfortabile economii? Afacerea ar fi fost simplă dacă Myatt și agentul lui Page din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
echipe la ambasadă. Un bărbat cu o față tot atât de mohorâtă, de albă și de impersonală ca și gulerul lui clerical Îi vorbea unui șobolan de om mărunțel, care era ghemuit În fața lui, dând din cap și aprobând. Vocea, văduvită de inflexiunile caracteristice din pricina geamului Închis, pluti afară, pe coridor, la trecerea lui Myatt. Era stafia unei voci și-i aminti iar lui Myatt de Stein vorbind prin mai bine de trei mii de kilometri de cablu și manifestându-și speranța că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu se vedea de după tufele de trandafiri, pe lîngă care venea în fugă de la bucătărie și se repezea să mîngîie vaca pe burtă, dînd un cot șăgalnic bărbatului prost cît gardu' completa ea, și vorbele astea, spuse rîzînd, cu acea inflexiune caldă, muiau întotdeauna furia bărbatului, care se ducea să-și vadă de treabă în altă parte. Răspunde-mi! -strigă isteric Radu, înfigîndu-și degetele în părțile cărnoase ale spatelui. Hai să bem și-o gură de coniac șoptește blînd Paula, răsturnîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
într-o parte, trăgînd cearșaful dintre ei, lunecîndu-și apoi degetele peste trupul bărbatului, urmîndu-le îndeaproape cu fierbințeala buzelor. Jură-mi că-l repezi prima oară cînd o să-ți mai telefoneze! fierbe gelozia în gîtul lui Radu, stingîndu-i vorbele, dînd o inflexiune penibilă cuvintelor, ce nu mai ajung la înțelegerea Paulei. *** Vlad intră în "hulubărie" o clădire mică, ridicată în fugă, pentru nevoile șantierului -, se gîndește să meargă în birou, să întrebe dacă nu a fost căutat la telefon, dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre el, supărată: Vă rog! Am și alte treburi. Totuși, devine Mihai grav ca să fiți sigură că mă întorc, vă las revista asta zice, punînd în mîna fetei revista din coș. "Actualités roumaines" citește fata cu o frumoasă și corectă inflexiune a vocii. Nu vă mai trebuie? Mi-o înapoiați cînd vă aduc banii șoptește Mihnai, ieșind dintre rafturi odată cu șefa magazinului, apropiindu-se de casă. Opriți o sută patruzeci spune el casieriței întinzîndu-i două sute. Păcat de cioburi surîde șefei, aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd Radu a putut evada pentru o oră, i-a părut rău de pasul greșit. Mereu și-a zis că-l va repezi pe Vlad, interzicîndu-i s-o mai sune, dar e de ajuns să-i audă glasul timid, cu inflexiuni grave, virile, că-i și revin în minte ochii vii, expresivi și frumoși, ținuta atletică, rîsul domol, niciodată vulgar, cu care tînărul a făcut față glumelor deșucheate, spuse timp de vreo două ore de cei cu care mai călătoreau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dat telefon? Nu cred nimic. Aștept să-mi spui tu pentru ce m-ai sunat. Sînt supărată c-ai plecat aseară! În primul rînd. Vocea din telefon, sigură, apăsată, întregește imaginea fetei în mintea obosită de nesomn a lui Mihai. Inflexiunea vorbelor dă contur feminin, matur, chipului de adolescentă, aprinzînd simțurile, și-așa răvășite, ale lui Mihai, pentru care fata începe să fie o Marie Săteanu tînără, fruct neînceput, gata să i se ofere; trebuie doar mîna lui să se întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cadă pe spate, peste pat. Învinsă, femeia vrea să facă un pas, să-și recapete echilibrul, dar genunchii ei se lovesc de-ai lui Mihai. Să nu-mi agăți ciorapii se aude brusc vocea Mariei, sonoră, albă, lipsită de orice inflexiune. Paralizate, brațele lui Mihai scapă trupul femeii, care se răstoarnă pe pat, cu capul pe blana ei de nurcă, puțin întors, cu un braț sub el, celălalt pe lîngă cap și bărbia lipită de umărul gol. O clipă, sub pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
genunchiului dezgolit, pe care ciorapul de nylon, la lumina venită dinspre fereastră, îl face să semene cu o bucată de jar stînd gata să pălească, ori să întețească focul. Dimineață, începe Maria simplu, cu același ton alb, fără urmă de inflexiune eram prin apropiere cînd ai vorbit cu Doina. E adevărat că aseară te-am ironizat și tot adevărat e că pînă deseară n-o să pot face rost de... nici nu mai știu exact ce voiai... sîrbă cu strigături, parcă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
terminat facultatea, ea a surîs, șoptindu-i: "Ești un copilaș", iar din clipa aceea nu i-a mai zis pe nume decît foarte rar, strigîndu-l cu un inegalabil "copilaș", căruia Mihai îi răspundea printr-un Simoon, rostit cu o plăcută inflexiune a vocii abia șoptită, vibrînd în tăcerea nopții pe străzile pustii, aurite de luna plină. O noapte întreagă a avut impresia că a regăsit-o pe Doamna Ana, femeia din anul întîi de facultate, matamorfozată, cenușăreasă care lăsase ascunsă undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Sorinei, așteptînd să i se răspundă, fără prea multă tragere de inimă, sprijinit cu burta în colțul biroului de la care lipsește tehniciana însărcinată cu evidența montajului. Da, vă rog! se aude într-un tîrziu vocea unei femei cu o frumoasă inflexiune, din care se ghicește conturul delicat al buzelor, ceea ce-l face pe Mihai, așezat într-un scaun, să scape un "o-le" admirativ. Doamna Marcu? întreabă Vlad fîstîcindu-se, continuîndu-și întrebarea cu un "ă" penibil pînă ce Mihai, oarecum amuzat, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a coapselor, semn sigur că nu vrea să-l scape. Maria, întreabă Mihai cu glasul scăzut, să nu tulbure liniștea spune-mi dacă nu ți-e teamă că... Îți interzic! se aude glasul ei ca un ordin, dar cu o inflexiune de mare tandrețe. Să nu îndrăznești să te retragi înainte de-a termina că te omor! completează vocea femeii, ai cărei ochi s-au adîncit în ai bărbatului, ca o rugăminte vecină cu implorarea, pe care Mihai a mai cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fata avea dreptate. Rowe se Întrebă cît de subțiri erau pereții acestei Încăperi ticsite cu mobilă de duzină. Într-un asemenea spațiu Îngust abia te puteai mișca, iar În cazul unui atac n-aveai cum să te aperi (vocea avea inflexiuni alarmante, din ce În ce mai convingătoare). — Jones, detectivul, e Încă afară? Întrebă el. După un interval destul de lung (pesemne că fata se dusese la fereastră să verifice), vocea Îl făcu să tresară prin neașteptata ei tărie - nu se mai folosea de batistă: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
violență și un abuz, profesorul nu găsea altceva mai bun de făcut ca să-ți faciliteze înțelegerea pasajelor celor mai obscure decât să le citească în original, Pronunțarea acelei limbi necunoscute, dedusă din reguli teoretice, netransmisă prin ascultarea unor voci, cu inflexiunile lor individuale, nemarcată de urmele auzului ce plăsmuite și transformă, dobândea claritatea absolută a sunetelor care nu așteaptă răspuns, ca trilul ultimei păsări dintr-o specie dispărută, sau bâzâitul strident al unui avion cu reacție abia inventat, care se dezagregă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Au băut ca doi cunoscători, cu înghițituri mici, plimbînd vinul în cerul gurii. Adjutantul a rămas ușor dezamăgit, vinul era plumburiu și mai mult acru decît amărui, nu cum se așteptase. "Guvernanta. De la guvernanta răposatei domnișoare." Fusese foarte sec, fără inflexiune, fără să arate ce crede el despre acea guvernantă și despre ceea ce-i spusese ea. Dar faptul că nu păstrase pentru el un astfel de secret arăta destule. Leonard Bîlbîie aproape că se înecă cu vinul. I se înroșiseră ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de plutocrația istorică. Aveți o țară tînără, cu sînge proaspăt, ridicați-vă deasupra contractelor și convențiilor, ele nu sînt făcute decît pentru a intimida pe naivi și a proteja pe ticăloși, ridicați-vă aripile proprii, zburători!" Vocea lui Corvino urmărea inflexiunile de bel-canto ale lui Balbo, străduindu-se să fie cît mai fidelă pasiunii, patetismului meridional ale acestuia, și puteai jura că nimeni nu-i atent la traducerea domnului Corvino, toți înțelegînd chiar cu o clipă mai devreme ideile spumegătoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era un model de imagine exactă a cazului. Muncise mult poate toată noaptea, ca să-l redacteze, dacă voiai puteai avea în fața ochilor întreaga desfășurare a seratei de la Basarab Cantacuzino, începînd cu temperatura camerelor și cu mirosurile dominante și terminînd cu inflexiunile vocii lui Italo Balbo cînd se adresa tinerilor ofițeri. Era mulțumit și în același timp furios pe Bîlbîie. Mulțumit pentru că după citirea raportului putea spune că avea o imagine exactă, de parcă el însuși ar fi fost acolo și faptul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și Bîlbîie, tresăriră, cerîndu-i emoționat lui Radul Popianu să repete cuvînt cu cuvînt mesajul. Adjutantul îi privi întrebător pe ceilalți doi membri ai triumviratului, aceștia aprobară muțește. Își drese vocea și rosti a doua oară, de astă dată fără nici o inflexiune, alb, ca o păpușă mecanică, textul mesajului. Dacă n-ar fi știut că totul nu e decît lucrătura lui Bîlbîie, chiar și el, Șerban Pangratty, ar fi fost în stare să jure că Radul Popianu e o componentă adevărată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cîte unul?" De undeva, din întuneric, i se păru că aude răspunsul. "Nu prea mulți, domnule Mihail, nu prea mulți." Deși nu era decît o voce imaginară, o voce născută din propria sa imaginație, avu senzația că deslușește în ea inflexiunile leneșe, sîsîitul inconfundabil al celuilalt prinț, intangibil și de data asta, Basarab Cantacuzino. "Și cînd te gîndești că pe nenorocitul ăsta de Pangratty vor fi nevoiți să-l aresteze!" 1988-Cluj Cuprins I 5 II 47 III 98 IV 149 V
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S‑a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci ani, vocea lui Bandura căpăta În acele momente inflexiuni grave, părând gâtuită și podidită de tuse. Și nu atât din pricina alcoolului, deși, cinstit vorbind, Bandura era de pe atunci o ruină, părăsit de ai săi, aducând cu o ditamai epava care eșuase la apă mică. „Fii fără grijă“, Îngăima Bandura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
De mică își corectase mișcările și gesturile în fața oglinzii. Dansa, în timp ce radioul dat la maxim o făcea pe Sanda să se ascundă în spatele ușilor închise, învârtindu-se, analizându-și ținuta, privirea și zâmbetul. O dată ce stăpânea toate astea, mișcările trupului căpătau inflexiuni proprii, pornite din duioșia sufletului și cochetăria cu care, orice reprezentantă a sexului frumos, era născută. Nu se mira de reacția pe care o stârnea, pentru că tot ceea ce făcea era pornit din inimă. De câte ori mama o lua la serviciu, colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aibă o pană chiar În momentul acela crucial. și a ținut respirația. Nimeni nu se mișca. Deodată s-a auzit o voce limpede, deopotrivă incitantă și cumpă nită. Nu mai auzise nicicând așa glas, plin de o energie potolită, cu inflexiuni stranii și totodată familiare. A simțit prin tot corpul un val de fierbințeală care i-a umplut brusc capul cu o neînțeleasă neliniște amețitoare. și-a amintit de primii pași făcuți În spuma blândă și călduță a mării. Karl rămăsese
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]