437 matches
-
inflație / Viața își schimbă prețul / Aș cumpăra un covor mai scump / Să te înfășor în el după ușă / În camera alăturată / Mai întunecată / Poate fac și eu o investiție / de durată”), Tandrețea dintre noi propagă o poezie „dulceagă jucăușă”, unde ingenuitatea viziunii camuflează o melancolie difuză: „Tata este prima iubire pe care o lași / Când îl îmbrățișezi nu te mai lipești / De pieptul lui stai aplecată / Să nu se vadă sânii insolenți / care se cred acuma absolvenți / Înțelege și tu că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
pe care acest gânditor fluid și imprevizibil ar accepta-o flatat, îmi imaginez că ea n-ar putea proveni decât din Nietzsche. Filozoful german spunea despre sine, cu infinită precizie: „Sunt o nuanță”. La aceasta, eseistul român își adaugă atributul ingenuității, care-i transformă identitatea aparent contradictorie într-un fapt paradoxal. H.-R. Patapievici a scris în ultimii ani cu o egală competență despre lumea lui Dante, istoria fizicii moderne, epistemologie contemporană, istoria ideilor, destinul „cerului” între sinodul de la Niceea și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
3, 10) a lui Dumnezeu. Părintele Teofil va rămâne în amintirea celor care l-au iubit acel duhovnic situat mereu la mijloc: între itineranță și sedentarism, între rigoarea patristică și elasticitatea bunului-simț țărănesc, între înțelepciunea rurală și urbanitatea intelectuală, între ingenuitatea scenică și un diafan histrionism, între discursul volubil și sentința ireductibilă, între licență și inovație, între certitudine și neprihănită șovăială. La toate aceste interstiții se întrupează chipul pacificat al unui bătrân care se încăpățânează să rămână veșnic tânăr. Taina firesculuitc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și că poemele ating temele grave ale existenței. Poezia plictisului provincial, poezia târgului blestemat, copii după „pozele” decadenților, manierism patetic, teama de universurile umide, fragilitatea ființei în fața elementelor, invenție poetică limitată și reluări obsesive într-o lirică astenică, ingenuă în măsura în care ingenuitatea se înțelege cu imitația modelului - toate acestea sunt adevărate sau de multe ori adevărate, reale. Dar există ceva mai profund în această poezie a spațiilor închise și a singurătăților compacte, și anume sentimentul de gol al existenței și de gol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Pentru un băietan), cu versuri apropiate parcă de Cântarea Cântărilor. Totul pare a fi la începuturi: anotimpurile, fenomenele naturii, viața însăși; totul este suav și limpede, ceea ce nu înseamnă că nu sunt intuite misterele adolescenței amenințate de iminenta pierdere a ingenuității. Deși a publicat puțin, H. se impune ca o poetă matură, versurile ei făcând să transpară ecourile unei experiențe unice, consistente în plan literar. SCRIERI: Cartea dimineții, București, 1939. Repere bibliografice: Zaharia Stancu, Antologia poeților tineri, București, 1934, 109-114; Călinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287403_a_288732]
-
în Elegii de când eram mai tânăr (1973), unde apare și cearcănul care șade atât de bine liricii de explozie virilă. Cearcănul nostalgiei după adolescență, al reveriei fără țintă și rațiune, cearcănul neîmplinirii fără nume, în contexte ce reliefează - dincolo de forța ingenuității acestei poezii - substanța ei de metafizică insurgentă: „Sunt pentru noapte lampă subțire / și cu fitilul sângelui scurt / lâng-un perete ard în neștire / suflă peste mine clopotul surd. Tânjesc departe și nu am casă / piatra-nflorește dinspre genunchi / în locul pleoapei vreau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
Z. izbește, la debut, printr-o senzualitate debordantă. Aproape toate cele șaisprezece piese ale ciclului Trandafirii negri din placheta Rostiri tari poetizează situații erotice, cu etalarea detaliilor corporale feminine. Vibrația cea mai autentic lirică se află în Candoare, poem al ingenuității adolescentine. În versurile din Apoteoz (1933) expresia tinde spre inefabilul muzical, erosul având inflexiuni epitalamice, cu ecouri din Cântarea Cântărilor. Aceeași tonalitate apare în Minois (1934): „Aș vrea să am asemenea poeților latini / puterea proslăvirii și geniul lor bogat / să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
existențială (F. mărturisește lecturi atente din Kierkegaard și Papini), trăirile relevă o discontinuitate programatică, sugerând o psihologie nebuloasă. Totuși nu lipsit de luciditate, eroul își etalează calm, oarecum neutru, reacțiile extravagante, glisând de la ridicol la cinism ori căzând într-o ingenuitate neverosimilă. Caracteristică îi este intensa bucurie în fața vegetalului oricât de umil și a feminității abia înmugurite. Însă nu introspecția ori monologul lăuntric predomină în Interior, ci dialogurile, în care se strecoară câteodată o notă de absurd. Folosirea unor cuvinte improprii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
Sufletul meu de băiețel/ E și acum în pod printre uitări” (În pod) sau „Profesorul meu de desen/ Era ca o pușcă de vânătoare,/ Trăgea în copii cu privighetori,/ Trăgea cu copiii în soare” (Profesorul meu de desen). Dar această ingenuitate este doar aparentă: nu este viziunea asupra trecutului a copilului ajuns la maturitate, ci articularea unui spațiu interior în care semnalele „din afară” pătrund și își schimbă brusc semnificația. Simplitatea, explicitul, prozaicul trimit oarecum la maniera lui Ion Barbu din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
își spală palmele în cer, așterne sub fiecare brazdă a cernoziomului, cu care se crede înfrățit, câte o poemă cu visurile-n cerul de năvală”, simțindu-se împăratul lui. Poezia lui capătă o adâncime atunci când poetul „proiectează pe fondul de ingenuitate eseniană, de singurătate ciudată, logodită cu taina, la ruptura de veacuri, în Viziune”. „S-au rupt zilele clare ale istoriei. Sub fruntea de vis moare o epocă. Ca un mugure biciuit de fiorul crivățului.” George Călinescu îi situează creația poetică
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
cu privire la situația Bibliotecii Naționale Române. Personalitate tranșantă, dl Theodorescu ne spune, de la bun început, că toți cei care avem alt punct de vedere decât Domnia sa în această chestiune suntem fie de „rea credință”, fie de o „prostie crasă”. Mulțămim, boierule! Ingenuitatea dlui ministru invită la sinceritate totală. Că sediul actual al BNR este impropriu, poate fi adevărat, dar să pretinzi că asta ar fi cauza pentru care s-a hotărât surghiunirea instituției respective la Popești-Leordeni constituie o minciună. Apoi, declarațiile dlui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
viziune personală, mutând accentul de la individual la universal, înfățișându-și epoca în culorile Apocalipsului. Patosul viziunii eminesciene care nu cunoaște decât culorile de alb și de negru, separând, prin opoziții binare, gloria trecută și mizeria contemporană a țării amintește de ingenuitatea și de schematismul poetic al satirei cronicarilor. Poetul conferă din plin tonuri apocaliptice prezentului și culori paradisiace timpului de altădată, ajungând să se "războiască vorba lui Al. Oprea cu proiecțiile fantastice ale propriei imaginații"". Dacă e să-i obiectăm ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ucis din neîncredere totală, blazare sau scepticism anti cipat, ca la mai toți acești prieteni ai mei avizați și cu experiență la femei. Căci nu am lepădat nici astăzi de la butonieră, fiindcă Încă nu s-a veștejit, acea floare a ingenuităților mele de totdeauna cu femeile, despre care vorbește iarăși astrologul când mă des coperă sub zodia fericită, spune el, a Soarelui În bun aspect cu Fecioara - și vă asigur că n am pierdut, ci am avut numai de câș tigat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
îm preună cu un bun prieten emigrat de mult, cîntînd în gura mare cîntece patriotice și pionierești ! Sigur, făceam toate astea ironic, la bășcălie, dar asta nu înseamnă că ele nu sînt adînc în noi. Tendința de a scrie cu ingenuitate (și chiar nostalgie) despre lumea comunistă este azi foarte răspîndită în țările din Est, în primul rînd printre scriitorii tineri. Cartea lui Stasiuk, de exemplu, Cum am devenit scriitor, practic nu men ționează nimic monstruos în lumea din jurul tinerilor ce
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
șocantă, pentru că nu trece prin mintea și prin judecata ei. A avea de a face cu ea înseamnă a te supune unei sclavii; tirania ei este fără ascunzișuri; nu se coboară până la a o colora cu aparențele prieteniei. Spune cu ingenuitate că are nenorocul de a nu se putea lipsi de niște persoane de care îi pasă prea puțin: și dovedește asta prin fapte. Poți s-o vezi aflând cu indiferență despre moartea unor oameni care o făceau să plângă când
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
umbrește, protestează împotriva judecății rostite și atunci se laudă pe ea însăși cu atât de puțină măsură și modestie, încât nu te poți împiedica, în ciuda indignării pe care o inspiră orgoliul ei, să râzi de lipsa de meșteșug și de ingenuitatea amorului ei propriu. Dispozițiile ei sufletești sunt atât de excesive încât o fac să fie cea mai nefericită persoană din lume și adesea cea mai ridicolă: nu știe niciodată ce vrea, de ce se teme, ce urăște, ce iubește. Ținuta ei
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
televizor (invitații unui talk show sunt la fel de captivi ca și telespectatorii) o parabolă zen și, în același timp, o comedie de moravuri, eventual la fel de pilduitoare, nu face decât să demonstreze că, într-adevăr, less is more. ̨ n toate cazurile, ingenuitatea ingenioasă a filmului lui Porumboiu comedie mută în care personajele vorbesc cu inserturi sonore locvace și ventriloce, ca un karaoke după nimic deconstruiește Revoluția (și, implicit, Televiziunea) cu ceva din verva calmă a Videogramelor... lui Ujică & Farocki, postulând astfel poate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fericită spre alte vremuri, lucru care s-a întâmplat mai curând și mai pașnic decât se aștepta toată lumea, și a înțeles că geniul național se manifestă și în vremuri potrivnice și, uneori, chiar în aceste vremuri, cu o forță și „ingenuitate” formidabile! Cu excepția primului deceniu brutal stalinist, aidoma celorlalte țări vecine aflate sub jug comunist, România a ivit personalități și opere remarcabile, încă neegalate după mai bine de 15 ani de libertate politică și socială. Eugen Ionescu, marele dramaturg și cercul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
autoironie), către epicul ori portretul șarjat. Poetul declară, de altfel: „Sunt un François Villon, născut din flori,/ În jurul meu roiesc spânzurători” (Sunt un François Villon). Se disting unele poezii tip joc (cu „poantă” finală), de o simplitate cvasifolclorică. O anumită ingenuitate se manifestă, cu grație jucată, argheziană, și în poemele cu tematică religioasă: „A venit la mine și mi-a spus:/ «Lasă-mă să-ți zic Isus»./ M-a luat deoparte-apoi: «Ai fost tâmplar,/ Fă-mi până mâine-o cruce de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
în spinare, ritmez pasul: „un, doi...“, până când am ajuns la locul de muncă. M-am întors pentru a da ordinele și m-am regăsit singur. Toți camarazii mei, tiptil-tiptil, au șters-o. Am scuturat capul cu un surâs amar pentru ingenuitatea mea și mi-am făcut treaba singur». Altă dată, era responsabilul unui dormitor de soldați. După semnalul de tăcere, a apărut locotenentul pentru a face împreună un rond de inspecție: «Caporal Calabria, e totul în ordine?». Totul e în ordine
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mai mari decât cele ale altor patroni; a munci pentru familia Perez era o adevărată plăcere și un privilegiu. Și îl simțeau alături și sensibil față de problemele lor. Această atitudine nu era pe placul anumitor moșieri, care îl acuzau de ingenuitate și îl etichetau drept un «idiot util» pentru propaganda ideilor socialiste. Dar Francesco știa să stea de partea adevărului, continuându-și calea dreaptă. Legătura sa cu don Calabria a devenit și mai strânsă când amicul preot a fost numit preot
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și a părintelui meu preaiubit în Cristos. Pe când se afla la altar ca să celebreze, a avut pe neașteptate un junghi și a murit pronunțând aceste cuvinte: „Vin, Doamne Isuse“. Era un bărbat de o înțelepciune spirituală matură, dar de o ingenuitate și de o inocență aproape de copil. Un „copil bun“ ca să spunem așa... În rugăciunile mele nu am renunțat niciodată la invocația „ut omnes unum sint“. Dacă ne lipsește unirea în doctrină, cu atât mai mult trebuie să ne silim să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nebuna care umblă prin pădure, într-o cămașă albă și cu o cunună de flori pe cap, rostind profeții sumbre pînă cînd e violată și ucisă de un ofițer sovietic. Ce argument se poate aduce în apărarea acestei viziuni artistice ? Ingenuitatea ? Dar ingenuitatea n-ajută la nimic fără prospețime, or, imagistica asta de tip îngeri-pitici clovni-iele-cu-flori-în-păr numai proaspătă nu e. Chiar și o imagine care prin comparație poate părea proaspătă, cum e aceea a socrului mic (Valentin Teodosiu) încasînd un glonte
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
umblă prin pădure, într-o cămașă albă și cu o cunună de flori pe cap, rostind profeții sumbre pînă cînd e violată și ucisă de un ofițer sovietic. Ce argument se poate aduce în apărarea acestei viziuni artistice ? Ingenuitatea ? Dar ingenuitatea n-ajută la nimic fără prospețime, or, imagistica asta de tip îngeri-pitici clovni-iele-cu-flori-în-păr numai proaspătă nu e. Chiar și o imagine care prin comparație poate părea proaspătă, cum e aceea a socrului mic (Valentin Teodosiu) încasînd un glonte sovietic și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
interviuri? "Angela Baciu a ajuns târziu la maturitate poetică (o spun eu, care n-am ajuns la maturitate decât târziu sau, cine știe, poate n-am ajuns chiar deloc). La început, scria cu sensibilitatea și atât. Era o poetă a ingenuității. A trebuit să treacă prin multe, prin încercări destinale, prin oameni, prin Nora Iuga, prin Radu G. Țeposu, Cezar Ivănescu etc. Toate acestea au înțelepțit-o. Astfel se face că a început să se exprime cu mai mare coerență după borna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]