598 matches
-
colective, care induc un răspuns Înaintea unei Întrebări sau pun o Întrebare În vederea unui răspuns pe care l-a dat deja. Problema este cum să nu te lași automanipulat sau manipulat de asemenea mari scenarii, cum să aduci un răspuns ingenuu (dar nu naiv, În sensul Începătorului). De fapt, tocmai Începătorul este cel care vine cu prejudecăți, pentru că el nu are alte criterii, nu dispune de scenarii alternative care să-l facă prudent. Ca să te eliberezi de aceste prejudecăți e nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
transnațională. Marile noastre nume au preferat Întâlnirile aleatorii de la Paris, Havana sau Washington colaborării lucrative cu Belgradul, Sofia, Varșovia sau Budapesta. Efectul aveam să-l trăim doar peste trei decenii, atunci când - ajunși În pagul izbăvitor al Revoluției - ne-am Întrebat ingenuu de ce vorbesc polonezii sau ungurii cu fervoare de „contra-cultură”, de Ginsberg, Timothy Leary, hippies, Beat Generation, Havel, Gombrowitz, Esterházy, Foucault, Lacan sau Kundera, de ce exaltă ei doctrina „culturilor marginale”, alternative, non-dominante ale postmodernismului sau „antipolitica” lui Konrád, atunci când noi vorbim
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ceea ce îmi stârnește râsul. Un bebeluș englez față în față cu el însuși. O ființă care respiră acel gen de prosperitate fizică și de puritate persistentă, care lasă impresia unei copilării petrecute într-o atmosferă englezească. Acest gen de curățenie ingenuă, lipsită de rafinament, este vizibil peste tot. Un iz ușor de Pars Soap. Niciun parfum, nici măcar miros de tutun, cu toate că aici se fumează mult. Se desprinde din toate astea evidentul și delicatul parfum al unei copilării sănătoase și curate, mici
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
ascuțime de sensibilitate), dar de a pătrunde în alte zone sufletești, mai grave, mai complexe, și de a ni le face cunoscute cu o preciziune analitică extremă. Aceeași poezie amară a vieții, aceeași oboseală tragică, același humor făcut din elemente ingenue și grotești, același realism minuțios contrastând cu același simț al fantasticului și al visului toate marile calități inițiale se găseau în Inimile cicatrizate. Cred doar că li se adăuga de astă dată un efort mai strâns de organizare a materialului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Goethe numește „fenomenul originar”, de prototipurile existenței, stăpânită de nostalgia încreatului, poeta își însușește gândirea mitică, proprie copilăriei umanității. Ea „se copilărește”, interogând cosmosul cu ingenuitate și abandonându-se la modul infantil unor reverii de natură a-i restitui sensibilitatea ingenuă din vârsta inocenței. „Am scris [...] - zice ea, într-un eseu - pentru a mă copilări, pentru a deveni un copil, pentru a mă vindeca astfel de maturitatea pe care o simțeam coborând asupra mea ca o febră, ca o boală ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
gnomic sau parabolic, iar A treia taină e un fel de mea culpa față de versurile anterioare. Autoarea se străduiește să-și comunice simțirea ne-„modelată în fraze”, ne-„înnorată de vorbe”, neliteraturizată și, implicit, neadulterată de reflecție. Întoarcerea la modul ingenuu al culegerii de debut nu mai e însă posibilă. Poeta nu-și poate traversa stările sufletești fără a le decanta în „raza gândului etern”. Gândește însă cu simțurile. Mai exact, ocolește conceptul, transmițând - nu ca atare, ci distilată, sterilizată prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
o evanghelie scrisă, iar aceasta este, evident, și interpretarea dată de Marcion. Evanghelia respectivă nu putea fi decît o formă timpurie a celei atribuite lui Luca, discipolul lui Pavel. Însă Epistola către Galateni mai rezervă și alte Încurcături unui cititor ingenuu. Pavel face afirmația că i s-a recunoscut de către capii de la Ierusalim calitatea de apostol al gentililor, În paralel cu Petru, care era apostolul evreilor 37. La Ierusalim niște „frați mincinoși” au vrut să-l circumcidă pe tovarășul său Tit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care o conservă și în jurul căreia țese ficțiunea. Portretul, bunăoară, printr-un exces caricatural pare o mască de carnaval, executată după mulajul feței reale, fiecare trăsătură fiind pusă sub o lupă deformatoare și cercetată minuțios. Când personajul diform se autodezvăluie ingenuu, părând să-și asume, în mod narcisist, urâțenia, el devine de două ori rizibil; iată cum figura sa capătă contururi de un grotesc-suprarealist: Desigur că distincțiunea mea intelectuală și sufletească se acordă cu genul distins al fizicului meu suplu și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
povestitor: "am fost mirat, încântat, nu mai știam ce-i cu mine și am început să cred, pe bună dreptate că-i vorba de vrajă"242. Întreaga povestire dezvăluie totuși că inițierea nocturnă nu a făcut decât să dezvăluie ceea ce ingenuul știa deja implicit. Surpriza și curiozitatea merg mână în mână ("o mișcare de curiozitate, care mă surprinse și pe mine, mă făcu să făgăduiesc că nu voi fi decât ce se va vrea să fiu")243 și libertinul fluture de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
beat de soare și flori ca un fluture, eul contemplând transfigurat crinul, ciocârlia, privighetoarea, „nunta florilor”, manifestările firii în diferite momente ale zilei și ale anului. Evadarea din teluric și social, rezonarea cu ritmurile naturii îl fac pe acest poet ingenuu să declare că e invadat de un „senin potop de fericire”. Al doilea ciclu al volumului, Icoane străbune, conține încercări de evocare a unor scene din trecutul istoric. Dar, în general, o imaginație stereotipă, monotonia tematică și stilistică, lipsa virtuților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
că autorul "face un fel de poezie bufonă în care autopersiflarea atinge culmea"; persiflare care de regulă e "semnul unui mare sentimentalism, conștient de sine". Pe scurt, Geo Dumitrescu era un "poet foarte patetic", practicant al unui discurs "supraprozaic și ingenuu". De aproape însă, nu sentimentul e bătător la ochi ci spiritul casant, fermentul intelectual; lirismului în filigran i se suprapune tipic un surâs, un rictus ironic, un fel distinct de luciditate. Până și în ipostază erotică, euforia se destramă repede
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
volubilul Nichita stănescizează tot ce atinge cu ochiul ori cu cuvântul; ca ins, fermecător în sensul originar al termenului, punând în desenul liric tentacule vibratorii, pretimpuriu dispărutul, la doar cincizeci de ani (decembrie 1983), imprima realului și oniricului o grație ingenuă. Melancoliile poetului ridicându-se la metafizică, reacțiile lui ținând de centralitatea Eului intim, liniile în acvaforte și stările evanescente, toate acestea îi punctează mitologia subiectivă, profilul de veșnic personaj unduitor. Singurătatea interioară a acestuia e o succesiune de miraje, de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fapt poezie "dură". Poezia poeziei poeziilor (...) Fiecare cuvânt, dacă l-am scrie cu cifre, iar nu cu litere. și-ar găsi concordanța într-o ecuație..." (Știința fizicii reinventată de un om care nu știe fizică). Teribilismele iau un aer infantil, ingenuu, franc-jovial. După ce, la Vatican, a pipăit cu ochii celebra Pietà de Michelangelo, vizitatorul a "devenit un om cult". Cel dintâi și "cel mai mare poet român" e Dimitrie Cantemir, deși prioritatea o deține în fapt Dosoftei, psalmistul. Modestul Petre Ispirescu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
i se asociază subiacent, sistematic, înțelepciunea: adică dreapta cumpănă între lucruri! La poetul de relații plurivoce spontane, discursul giocoso se sustrage programatic convențiilor vechi și noi, poetul (în postură de moralist bonom) neezitând să apară în situații nastratinești. O fantezie ingenuă (cu inserții de substrat ancestral, oltenesc) imprimă ludicului o mișcare în universalul uman într-atât de firească încât traducerile în numeroase limbi au avut ecouri excepționale. Disconvenție, demitizare, spaimă de alienare acestea sunt dealtminteri pe buzele multor contemporani. Geo Dumitrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Demers reclamând secole și milenii, un "timp epopeic" pe măsura unui Ulysse modern. Deși mereu invocat, frământatul ego al poetului nu se confundă cu pronumele Eu, acesta fugind din Sinele anxios pentru a se identifica iluzoriu cu alții Simplu joc ingenuu? Amăgitoare nostalgie de întregire? Pe marginea acestui Eu plural, subiect de tropisme și ipostazieri factice, ironistul fantazează liber, aparent nonșalant: "Mă distrez de minune cu mine. / În diminețile foarte senine de primăvară / mă salut cu "un salve" și mă duc
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
acru", dintr-un câine "curge-o limbă"; un cerb vine la gară "să-și ieie un bilet de rouă moale". Titlul ciclului Fluturi din pandișpan avea funcție provocatoare. I Clișeele sfărâmate și formele reconstruite, jocul cu măști sugerând carnavalescul, gestica ingenuă, toate converg într-un ceremonial ingenios, adecvat aventurii intelectuale. Conexiunile șocante nu numai că atrag atenția, dar și creează o bună dispoziție tipică. Umorul în genere gândea Freud "poate fi considerat drept manifestarea cea mai înaltă a proceselor defensive ale
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
adânci de mărar". Realul, sursă de noutăți, e totodată obiect de de-construcție și irealism. Amorurile lui Julien Ospitalierul, orientate spre "o ceșcuță de ceai chinezească", spre "un blând șifonier" ori spre "o bilă de fildeș lucioasă" deviază, la modul ingenuu, în fabulos. Discursul cu aparențe logice din Secretul lui Julien Ospitalierul dă utilizare intensă ludicului. Într-o dimineață tristă de toamnă, Ospitalierul scoate din magazie un burghiu "suav", prilej de "emoție și fericire". Într-o scândură "geluită cu melci și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
copilării, pune în mișcare nu numai un al treilea ochi, dar și o a treia ureche, instrumente de acces în inefabil. Nemaivăzutul cal cu aripi "căzuse din cer (se încâlcise, se spune, / în sârmele de înaltă tensiune)"; imaginația infantilă proaspătă, ingenuă, nestrunită, transcende în fabulos: "Lecțiile s-au suspendat. / învățătorul R.M. / ne-a aranjat în rând / și ne-a dus să-l vedem / (ca într-o excursie, cântând). Semăna cu un salcâm înflorit / în glodul prăvălit..." Un patetism în spiritul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
este plasat într-o ritmică universală și cosmică, are investitura de a veghea asupra necuprinsului, figurat prin cele două segmente ale realului: lumea „de dincoace” și lumea „de dincolo”. Această viziune integratoare și responsabilă caracterizează gîndirea tradițională în metafizica ei ingenuă. Se cunosc sentințe orale, ca de pildă: „o viață are omul și cu moartea, două”, în care segmentele amintite ale existenței sunt sigur corespondente; mai mult, interșanjabile. Experimentînd „marea trecere”, omul le unifică într-un tot existențial și le imprimă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a lui „Kir Sotir”, „la Agop”, în Calea Moșilor), instituții cu faimă și oameni „cari au fost”, agitația de o clipă a urbei, ambianța balcanică. Trecerea timpului pune surdină, atenuând din exuberanțele comice, în Bună dimineața, băieți! (1972), unde disputa ingenuă clasă-catedră e ecou târziu din Cișmigiu et Comp. SCRIERI: Din țara basmelor, București [1924]; Un plagiat ardelenesc după romanul „Ciocoii vechi și noi” al lui N. Filimon, București, 1932; Schițele și nuvelele lui Delavrancea, București, 1939; Delavrancea. Omul și opera, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
cu slugile, Prințul Mîșkin e un „idiot”. Această poreclă are două pricini: una, epilepsia de care a suferit; alta, natura fundamentală curată a omului acestuia. Esența sfințeniei e sărăcia cu duhul și puritatea inimii. Aceste două virtuți sublime sunt realizate ingenuu în personalitatea Prințului Mîșkin. De aceea, în raport cu el, societatea romanului se definește printr-o îndoită atitudine: pe de o parte, puritatea lui face o impresie extraordinară; pe de alta, naivitatea și încrederea nelimitată în oameni par de o idioție ridicolă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se poate considera explicație, dar trebuie să se considere drept condiție importantă și efectivă a limbajului, dat fiind că limbajul nu functioneaza pentru și prin lingviști, ci, de fapt, pentru și prin vorbitori. În acest sens, ceea ce gîndește un vorbitor ingenuu despre limba să este decisiv pentru funcționarea acesteia. Opiniile vorbitorului despre limba aparțin, și ele, în realitate, obiectului "limba" și de aceea nu pot fi ignorate. c) Riscul de a confundă sau de a echivala generalitatea empirica a ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
toamnă, cad măștile, Chișinău, 2001. Ediții: Liviu Deleanu, Răscolite tăceri, coordonator Baca Deleanu, Timișoara, 2001 (în colaborare cu Nicolae Rusu). Repere bibliografice: Andrei Țurcanu, Martor ocular, Chișinău, 1983, 204-211; Ana Bantoș, Creație și atitudine, Chișinău, 1985, 160-169; Mihai Cimpoi, Tradiționalismul ingenuu, RL, 1992, 33; Dinu Pătulea, „Peisajul condamnat” sau Cum se vede lumea din Basarabia, CC, 1994, 1-3; A. Vizitiu, Un poet generând prin opera sa o sărbătoare pentru copii, „Știința”, 1995, 11; Mihail Dolgan, Vasile Romanciuc: un poet al firescului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289307_a_290636]
-
director de scenă, un inventiv pândit întrucâtva de excesul de orgoliu. Aproape nimic în romanul Saltul (1975), debutul lui U. cu un volum propriu, nu-l prevestește pe condeierul acid de mai târziu. Pusee lirice, mici patetisme, ca și livrescul ingenuu împing în conformism o narațiune confesivă care tocmai își propune să torpileze „șabloanele” ce ar fi parazitând opurile de evocare a stagiului ostășesc. O carte cu farmec este cea intitulată Povești de adormit părinții sau Carte cu copii pentru părinți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
o altă permanență decât cea natural-natală, cea a istoriei țării, cu aceeași capacitate integratoare și semnificantă. Din conștiința istoriei se desprind orizontul mai larg, perspectiva mai profundă a apartenenței la lumea lui Dumnezeu, călăuză și sens suprem. O anume spontaneitate ingenuă a lirismului, impresia de prospețime și frăgezime a percepțiilor și a expresiei, stilul frust sunt principalele elemente care au atras atenția numeroșilor comentatori ai poeziei lui C. Încadrarea masivă a limbajului în sistemul de referință natural-rural constituie un aspect definitoriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]