596 matches
-
și să găsească în ea versuri scrise parcă acum o sută cincizeci de ani. Descoperirea șochează cu atât mai mult cu cât nu este vorba de parodierea sau de evocarea duioasă a unui stil de altădată, ci de o preluare ingenuă a lui. Asemenea țăranului francez care pe la 1900, în satul lui din Alpi, a „inventat“ bicicleta, fără să știe că mii de biciclete circulă de multă vreme pe străzile Parisului, Ioan P. Popa „creează“ un mod de a scrie care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în orice moment. Am făcut deja demonstrația cum toate extrapolările matematice și modelele economico-sociale nu sunt capabile să prevadă cu certitudine dezvoltarea economică, dimpotrivă, toate calculele se bazau pe supoziții dictate mai mult de un optimism exagerat sau o încredere ingenuă în progres. În Statele Unite, vocile critice la adresa unui asemenea tip de de știință sunt în creștere. Chiar istoricul victorian Thomas Carlyle definise economia "the dismal science", știința tristă, un concept reluat în 2008 de economistul Stephen Marglin, profesor la Harvard
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dumnezeu să rămână Dumnezeu. Tradiția mistică ne determină să ne lăsăm atinși de misterul lui Dumnezeu. Dar cine apără cu îndârjire uniunea cu divinul ar trebui să aibă mereu în fața ochilor și latura ascunsă a misticii. În tradiția creștină explicația ingenuă a fenomenelor conștiinței paranormale ca pe un rezultat al influențelor divine sau demonice, larg răspândită în epoca premodernă, a cedat de ceva timp locul diagnosticului psihologic. Viziuni, voci, inspirații sunt situații bine cunoscute psihiatrului care se confruntă cu pacienți schizofrenici
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
curând să știm dacă ne putem adresa lui sau nu. De ce? Deoarece de aceasta depind, în definitiv, posibilitatea și semnificația rugăciunii, dar și a liturghiei, ambele esențiale pentru spiritualitatea mea. Când eram adolescent aveam și eu o idee foarte simplă, ingenuă și antropomorfă despre Dumnezeu: îl imaginam asemănător omului și credeam că este undeva sus. Este normal. Însă este mai puțin normal dacă un adult continuă să se gândească la Dumnezeu la fel ca în copilăria lui deși s-a maturizat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ce trebuie depășit, nici o reflecție psihologică asupra rugăciunii, absența oricărui gen de analiză, tehnică respiratorie sau eforturi intelectuale de asceză pentru atingerea anumitor stări de suflet până la extazul uitării de sine. În locul acestora, descoperisem în Biblie o "conversație cu Dumnezeu" ingenuă și lipsită de contemplație, în care să-mi pot exprima cu simplitate credința, speranțele, dragostea, să pot aduce cuvinte de mulțumire, laudă, dar și de cerere. Și chiar dacă în câteva locuri se spune că fiul tâmplarului din Nazaret se retrage
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nedisimulată contrarietate satisfăcută de sine, Dora Pavel, vom semnala două cazuri oarecum simetrice. Pe de o parte unul al poeziei ce absoarbe substanțele realului (firește, un real convențional, postură a unei fantezii imanente), îi asimilează semnalele cu o aviditate iluzoriu ingenuă. Autorul de acest tip pare lipsit de ambiții modelatoare, înregistrator pasiv al priveliștilor (selectate), moleșit de senzualitatea intrată astfel în joc. Ideile explicite, impulsurile analitice, cu atît mai puțin cele insurgente, par a nu-și găsi loc într-o atare
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
fiind formată de școala românească, tind să îmbrățișez modelul actorului total, asta îl definește pe actor - să aibă registrele largi, să nu fie limitat sau pus în niște răftulețe. Asta se întâmpla la începutul teatrului, când actorii erau catalogați ca „ingenua” sau „junele-prim”. Teatrul a evoluat, la fel și școala de actorie. Nu poți să pui graniță între genuri și specii, ele fac un tot unitar. Asta e măiestria unui actor, să poată trece de la un registru la altul. - La conducerea
Publicul românesc este prea cumsecade. INTERVIU cu teatrologul Mădălina Dumitrache despre starea actuală a teatrului () [Corola-journal/Journalistic/70203_a_71528]
-
dascălul său, Mircea Zaciu: "Mircea Petean sfidează clișeele tradiționale legate de ființa (fragilă, maladivă, retractilă) poetului. El pare, deopotrivă, mai aproape de energetica înfățișare a luptătorului: amestec de forță și voință de a învinge în tot ce face. Bucolic și citadin, ingenuu și livresc, speculativ și direct, ironic și grav, sentimental și tăios, schimbând registre și stiluri cu destulă degajare, Mircea Petean își riscă de fiecare dată, carte după carte, miza intimă, gata întotdeauna să și piardă, la o adică. Forța lui
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
cu asistența și hrănirea scriitorilor. Mi s-a împrumutat, da, împrumutat, suma de zece dolari, menită să mă mențină în picioare, pe străzile alunecoase, până când avea să vină dezghețul de primăvară. în felul meu aiurit, sunt o creatură ingenioasă și ingenuă totodată; în zilele acelea am făcut apeluri patetice la anumiți indivizi; și când cei zece dolari s-au epuizat, m-am dus, la ora mesei, la o terasă restaurant de pe Madison Avenue, unde am dat peste un compozitor de muzică
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
din tot mai subțirile ei rezerve de bucurie. Aceeași soartă o împărtășesc, bune-rele, și cărțile ei. Cărți cu coperți închise. O vreme. Nu știu cît de mult dă seama La Medeleni despre copilăria fiecăruia dintre noi, și cît despre copilăriile, ingenui lipse de mijloace, ale literaturii. Înclin să cred că a doua e calea ei, a unei lecturi la care mai degrabă revii, ca orășean într-o vacanță la țară (enervantă, uneori), la ani buni după ce ți-ai format un gust
Copilării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7442_a_8767]
-
cu acel limbaj, pentru că nu sînt mulți care înțeleg lucrurile astea, era un limbaj paradisiac, un limbaj al începuturilor noastre edenice, însemnele pure ale comunicării nemijlocite cu Dumnezeu. De aici firul strălucitor, acea disponibilitate de a capta în materie lumina ingenuă și necreată, de aici infinitele cîmpuri de aur în care nu se vede nimic din afară, în care nu se oglindește nimic accidental sau definit, dar din care răzbate și adie energia nemăsurată a unei existențe fără început și fără de
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
prin atelierele artiștilor, față în față cu Michelangelo, prin cele trei Pieta, cu Henry Moore, cu arta magică africană, cu arhitectura și cu orașul,în ansamblul său, participi, pe nesimțite, la un spectacol unic în care efortul culturii și bucuria ingenuă trăiesc în cea mai surprinzătoare și mai legitimă armonie. Acea armonie pe care poetul însuși o simte nemijlocit în Ravena, în fața mozaicurilor bizantine care îi prilejuiesc iarăși una dintre cele mai subtile obseravții,anume aceea că vitraliul și mozaicul sunt
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
fortăreață; o stăpînea pe cînd trăia; acum stăpînește doar stelele cerului. Stelele cerului erau, în seara aceea, mai numeroase decît oricînd. M-am uitat. Inscripția nu mințea: Ci-ma-bue stăpînea peste ele." Și nici Sorescu nu mințea: ochiul lui cultivat și ingenuu este o mărturie de neclintit.
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
Pavel Șușară I. Brâncușian în esență, dar stopat în orizontul arhaic și idolatru al lui Brâncuși, George Apostu a perpetuat, în plină contemporaneitate, vîrsta eroică, prometeică și stihilă a sculpturii. Fascinat în primul rînd de materialele ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natură, în special de lemn și de piatră, asupra cărora se poate interveni aproape organic, prin tehnici care au rămas, practic, neschimbate de la începuturile lor, cum ar fi cioplirea directă, sculptorul nu a adăugat realului forme
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
trebuie să uiți că-l cunoști deoarece, în mod paradoxal, în cazul său memoria nu clarifică, ci, dimpotrivă, boicotează capacitatea de înțelegere și acuratețea analizei. S-a vorbit atît de mult despre experimentele sale pedagogice, despre cercetarea lui în spațiul ingenuu al creativității, despre sondajele profunde în universul copilăriei individuale, ca anticameră a copilăriei speciei, încît este aproape imposibil să separi ceea ce vezi, ceea ce constați nemijlocit, de ceea ce știi direct sau ai aflat de la alții. Într-un cuvînt, ca să te întîlnești
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
mirabilă contemplație gînditoare continuă neașteptat, peste șiruri de alte povești, peste pagini și pagini, priviri pe fereastră în case (poetice) în care nu ai locuit: "Ochiul cu care vedea nu era cel uman" (p. 35). Dacă am avea răbdarea, și ingenua brutalitate față de rosturile literaturii a acelui... creștin care a pus în ordinea bună capitolele din Orb prin Gaza, am putea reface firele amestecate ale priveliștilor povestite alandala, cum, de altfel, se-ntîmplă. În intenția lui de a ține pasul cu lumea
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]
-
Charles Perrault, prin care își caracterizează etapele existențiale, deși - cum numai din ultimele pagini va rezulta - finalul nu e chiar de poveste. Dar nefiind nici versiunea răsturnată a obișnuitului happy-end din literatura pentru cei mici, romanul se salvează de la prea ingenuu, de la excesiv de facil. Plasarea în prim plan a aristocrației piemonteze, urmărită în ultimele șapte decenii ale veacului trecut, categorie socială aproape eludată din proza postbelică italiană, construirea câtorva tipuri umane convingătoare reprezintă punctele de atracție ale romanului; ele sunt potențate
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
de altfel, o românească impecabilă, complet scutită de stridențe, dar este, global, o limbă armonioasă, discret-neologică, folosind însă frecvnt arhaismul și producînd astfel o mixtură lingvistică mai mult decît agreabilă, perfect adecvată unui discurs atemporal. I-a fost dat acestui ingenuu narator, care scria fără efort și fără înflorituri, în stil pedestru, să prelungească descrierea realității din jur pînă la pragul povestirii fantastice. Tot decupînd, în cotidianul fără multă strălucire, ferestre luminate de ficțiune lieterară, el a transformat lumea banală într-
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
fel care nu o ține departe de amintita luptă, nu-i diminuează reacțiile de opunere la rău, capacitatea de a rezista agresărilor. În condiții de confruntare inegală, repet. Nu e impropriu să vedem în ea o protagonistă, până la un punct ingenuă, a marelui conflict social și moral ce începea să se profileze, un spirit exponențial, o apărătoare a pozițiilor vechii lumi asediate de comunism în anii postbelici. O lume mințită, trădată, expusă celor mai răvășitoare atacuri care urmăreau, în numele unui program
O retraversare a infernului (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4918_a_6243]
-
intrat în ciclul intrinsec al unui metabolism creator apt să integreze amplu contrariile. Investindu-se, încă din 1985, printre fondatorii grupării Prolog și ilustrînd atracția miracolelor simple, de felul florii de măr, el nu le izolează într-o poetică franciscan ingenuă, pe care s-o opună sintezelor elaborate. Intr-o discuție între membrii grupului, figurînd în paginile volumului Studiu 3, îngrijit chiar de Flondor, el nu se sfiiește să facă din Prolog nu o aventură cronologic limitată, ci o categorie epistemologic
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
că marea șansă a lui Creangă a fost că, nelăsîndu-se molipsit de cultura orașului, nu și-a alterat limba după imboldul ei mimetic. Pe scurt, de Creangă nu s-a lipit nici un atom de etos citadin, povestitorul fiind o natură ingenuă de esență curat țărănească, de unde și uimitorul spectacol de limbă pe care îl oferă. Dacă s-ar fi cultivat, Creangă ar fi nimerit într-o limbă hibridă și anostă, de mediocră gazetă literară, așa cum se simte în poveștile culese de
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
în schimb - inconștient, dar admirativ - versuri ale lui Conachi în partea ultimă a Amintirilor din copilărie. Mai degrabă decît modestul Iancu Văcărescu, numele de „părinte al poeziei române” îl merită fară îndoială Costache Conachi, deși un părinte întîmplător, involuntar și ingenuu.
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
de ceea ce el consideră a fi doar o „afectare morală”, „foarte rizibilă dacă n-ar fi foarte plictisitoare” (p.2), autorul respinge ingredientele fourieriste și saint-simoniene proclamând că „de la căsătoria cu civilizația, societatea și-a pierdut dreptul de a fi ingenuă și pudibondă” (p.10). În aceste condiții, cele mai periculoase vicii rămân ipocrizia și invidia. În viziunea lui Théophile Gautier, raportul societate literatură este unilateral. „Cărțile urmează moravurilor, dar moravurile nu urmează cărților...Nu știu cine a spus, nu știu unde , că literatura și
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
au trecut greierii, eu am scris poezie, pe unde au trecut îngerii, era scrisă poezie”. Într-un soi de panteism liric, abstractul și concretul fuzionează: „Lucrurile abstracte sunt lucruri firești, așezate pe ochelarii lui Dumnezeu”. Vîrsta arhetipală a acestui bard ingenuu n-ar putea fi decît cea edenică. Întrebîndu-se, atunci cînd Masa Tăcerii i se înfățișează acoperită de o zăpadă zaharoasă, „cine taie tortul pentru îngeri?”, d-sa numește copiii precum un substitut al celestelor înaripate. E o copilărire a poetului
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
a Muzeului. O vizită într-un muzeu apare vălurită de o fină senzualitate (În Muzeul Czartoryski). Poetica devine într-o tot mai largă măsură un proces de distilare. Aduse la vedere, mecanismele creației se substituie reprezentației afectelor. Conștiința e încă ingenuă prin „mirare” (Zi de noiembrie). De ziua sa, autorul, obiectivat prin faptul că-și examinează „cîntul”, suflă, decorativ, „o cometă din cuvinte / în norii de cenușă verde” (ibidem). O adîncă reverență făcută unui mare înaintaș se înscrie în aceeași manifestare
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]