279 matches
-
și unele, și altele cuprind numeroase versuri de neînțeles. Poeta vorbește parcă pentru sine, ca un pelerin venit de departe, care își face rugăciunea într-o limbă necunoscută. Dacă nu ar fi fost atât de multe la număr, aceste sintagme ininteligibile, aceste bolboroseli esoterice oricând confundabile, din nefericire, cu simulacrul de mister din textele unor poeți fără vocație, ar fi fost absorbite în diluviul de trăire neagră al poeziei Angelei Marinescu. Combinație insolita de suprarealism și expresionism, estetică Angelei Marinescu permite
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
ori pleonasmele nesuferite care răvășesc vorbirea noastră cea de toate zilele. O școală neglijentă în materie de limbă română, urmată de cura de televiziune cotidiană a majorității românilor, degradează exprimarea publică până la prefacerea limbii literare într-un idiom grosolan și ininteligibil. Ceea ce ar trebui făcut contra acestui masacru este o monitorizare atentă a limbii din mass-media și din presa scrisă. Ar fi necesar ca fiecare ziar să aibă un colector de greșeli din coloanele proprii, pe care să le facă publice
Cultura limbii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5051_a_6376]
-
din ultima sa carte, Jurnal (de) ludic, poate cea mai pertinentă (pentru că: subtilă, necruțătoare, mustind de sub-înțelesuri) definiție a unei persoane agreabile celor care știu prețul umorului și ironiei fine, complet dezagreabilă însă pentru proști întrucît, se știe, ironia este ininteligibilă prostiei. Un ludic în Parlament - devine un non-sens. Un președinte de stat ludic- domnește doar un minut. Un cioclu ludic - e un accident profesional! O descalificantă eroare. Un șef de poliție ludic nici nu se poate imagina! Etc. Aflîndu-se pe
Din LUDICITATE, viața mi-o pierdui by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16663_a_17988]
-
a lui Vinea: Ploi de martie, tragedie citadină, arborii își fac semn ca surdomuții. Pentru spectacolul de adio, plîngeți lacrămi de făină, printre sonerii, lumină, de Sfîntul Bartolomeu al afișelor Nici în Ev, pe care C. Emilian a declarat-o ininteligibilă: Pîclă și brumă. Jertfa hornurilor nu mai e primită. Lumini zgîriate pe cer nord-sud-est-vest vibrări, farurile nimbu-l beau care-naintează soneriile treieră chemări în săli, laolaltă, împreună, cu toții lunecăm spre clipă la fel. Fără steaguri coborîm veacul cu umbra noastră
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
în propria persoană, în acel exemplu viu, de histrion posedat de fulgurații ominoase, cu care își aducea publicul în transă. Fără maestrul de ceremonii cu puteri de medium, doctrina pe care a proferat-o a rămas stingheră, exotică și oricum ininteligibilă. Totuși simțim că e ceva adevărat în intuițiile lui Celibidache, în ciuda neputinței de a se face înțeles în timpul vieții. O carte care se mărginește la dialogurile lui Celibidache, restul fiind zgură encomiastică.
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
aibă un jurnal, căruia să i se adreseze, la nevoie, ca unui prieten, "dragă jurnal, azi m-am întîlnit cu...". Era un jurnal fără date, făcut mai mult din vagi aforisme și din referințe codate care, după o vreme, deveneau ininteligibile chiar și pentru mine. Mai era și altceva: în psihoza colectivă a suspiciunii, generată de regimul represiv-stalinist, a ține un jurnal intim era - cum glumea răutăcios Paul Georgescu - "o formă de delațiune". Cîți oameni nu fuseseră arestați pentru că numele lor
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
și mai ales prin preluarea sa în literatură. Formula are funcția specifică de a anunța și a introduce o ghicitoare; se caracterizează, în mai mare măsură decît expresiile echivalente - de tipul Ghici ghicitoarea mea - prin fixitate, ritualizare, fiind de fapt ininteligibilă și interjecțională. Vasile Alecsandri a jucat un rol important în răspîndirea ei: prin poezia , din ciclul Doine, idilă grațios-erotică și desuet artificială ("Păstorul zise: Cinel-cinel, / Copilei june de lângă el"; Nu ghici-ndată / Vesela fată / și pe guriță fu sărutată") și
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
deprinseseră să răspundă. În ziua aceea, fiind radios, făcu gluma obișnuită, punîndu-l pe Hunarus, care-i lega sandalele, să-i spună numele zilei în care se găseau după calendarul dac. Ca de fiecare dată, se strică de rîs auzind bolboroseala ininteligibilă lui. Politicos, omul de credință, care vorbea latina curgător, dar cam vulgar, hohoti și el împreună cu ocupantul. Agillus îl mîngîie pe creștet numindu-l cu tandrețe "viezure". Cuvîntul ăsta i se întipărise în minte, nu se știe de ce, și-l
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
distincții interioare. Ierarhia e înlocuită cu statistica, grație opticii egalitariste: nu mai există al doilea sau al treilea, căci toți suntem egali. Coeficienții de spirit sunt înlocuiți cu parametrii de trup, iar rușinea lui Plotin e un sentiment cu adevărat ininteligibil în epoca contemporană. A rămas celebră anecdota potrivit căreia, stînd într-o zi în apropierea cuptorului unui fierar, Pitagora a constatat că sunetul ciocanului lovind nicovala producea acorduri de pătrimi, cincimi și octave, moment în care a avut revelația muzicii
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
de „înger” obez, toate acestea erau menite să imprime în capetele celor ușor de prostit ideea că poezia dă năvală din toate părțile peste Stănescu, care nu mai prididește să o recepționeze și să o distribuie publicului însetat de „versuri” ininteligibile. Strategia aceasta, asemănătoare cu a lui Nicolae Breban, urmărea împământenirea ideii că Nichita Stănescu e un geniu. După ce manipularea asta a reușit, când numitul Stănescu rostește sepulcral, cosind aerul cu mâinile: Omul este frunza văzută de om/ Omul este floarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
spune că, în vreme ce fizicienii se străduiesc să exprime, într-un limbaj cît mai inteligibil cu putință, lucruri neștiute de nimeni pînă la ei, filozofii reușesc isprava opusă, izbutind să spună niște banalități știute de toată lumea într-o formă cît mai ininteligibilă. Dacă dăm deoparte nuanța malițioasă și fatal suficientă a cuvintelor americanului, o nuanță ce condamnă pripit întregul rost al gîndirii speculative, atunci nu poți să nu recunoști că Oppenheimer surprinde unul din punctele vulnerabile ale filozofiei: superstiția jargonului. În nici o
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
pe față ironia lui tipică. În seara aceleiași zile, Ioanide trânti pumnul în masă în fața tuturor, fără a privi totuși spre Tudorel. - Toată lumea zice că ai fost la Berlin. M-am plictisit. Nu știu ce să răspund. Tudorel îngăimă ceva ininteligibil. - Nu-mi trebuie, domnule, nici o explicație, faci cepoftești! Ai fost sau n-ai fost? - Da! răspunse moale Doru. - lată un adevăr pe care l-am cucerit cinstit! observămalițios Ioanide. Acum pot să ies în lume cu fața deschisă. De aci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
teritoriu străin. Obosit și chiar înfometat, devenit mizantrop din cauza afacerii Doru, crezu a vedea în liniile umbrite de noapte ale cântăreței de operă o brutalitate inedită. Surpriza dădu gestului său de preocupare o traiectorie mai iritată și gurii o bolboroseală ininteligibilă. Mintea sa, obișnuită cu gingășiile, începu să vadă catastrofe. Indolenta trecu în sufragerie, de unde îi mai strigă un ultimatum: - Se răcește mâncarea, ce faci?Arhitectul se aștepta să i se spună: "Văd că ești ocupat, să-ți aduc acolo masa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
produce o impresie excelentă. - Credeți? se îndoi Suflețel, speriat de această propunere. - Pozitiv! Hangerliu făcuse propunerea ca să alimenteze dialogul, complet indiferent la afacerile altora, așa încît ideea compromiterii lui Suflețel, presupunând că i-ar fi venit în minte, îi era ininteligibilă. Smărăndache spunea când avea prilej anecdota cu sinuciderea. Un amic se prezintă la Max. "Vreau să mă sinucid, împrumută-mi un instrument." "Vrei să te sinucizi? Întrebă banal Hangerliu. Interesant! Cu ce?" "Cu ce-o fi, cuțit de vînătoare..." "Fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
uimiți de iradiația triunghiulară a tâmplelor nazarineanului; Dimas, cu brațele chinuitor strâmbate după lemnul crucii, cu fața verde de suferință, zâmbind totuși Măriilor îngenuncheate-n fața celor trei; și trilioanele de stele presărate peste Ierusalim, fiecare vestind o Mântuire incredibilă, ininteligibilă, inimaginabilă, dar adevărată... Unghiile de la picioarele Ceciliei purtau, în schimb, înluminuri din Vechiul Testament: Șefora așezîndu-și pe inelar prepuțul copilului ei și rostind mândră către bărbatul înaripat: "De-acum ești soțul meu de sînge!"; îngerul Domnului, lângă aria lui Anavria Iebusitul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
textului, materialul a fost selectat, modificat pe ici, pe colo, bucățile care se repetau au fost șterse, iar paragrafele - unite sau despărțite. Astfel s-a ajuns la un manuscris rezonabil ca număr de pagini. Deoarece, pe unele porțiuni, transcrierea era ininteligibilă, reascultam caseta și verificam detaliile. Dar, din anumite motive, de trei ori a trebuit să redau înregistrarea fără să intervin în vreun fel. Atunci când lucrezi la un astfel de manuscris, te lași furat de „impresiile“ și „amintirile“ personale. Pe cât posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
reascultat caseta, o singură parte nu am înțeles-o deloc, o întâmplare din metrou, care a avut loc în ziua atacului. În rest, mi-a vorbit într-o engleză curată, clară, dar, când ajunge în acest punct vorbește foarte repede, ininteligibil, cu un puternic accent irlandez. Pe ici-pe colo nu-și duce până la capăt ideile. Deși am ascultat caseta de multe ori, au existat unele porțiuni pe care nu le-am înțeles, așa că i-am cerut ajutorul unei cunoștințe care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ori o să pornească trenul acesta, ori va veni următorul. Am stat acolo un minut-două. Oricum puțin. Dintr-odată, un bărbat s-a apropiat și a început să țipe. Se afla cam la douăzeci de metri mai încolo. Un strigăt ciudat, ininteligibil. Mă gândeam că e bolnav. La scurt timp după aceea a fost cărat undeva. Cam atunci am realizat că se întâpla ceva ciudat cu respirația mea. Dar, nu-mi făceam prea multe griji. «De la ce-o fi?» Doar atât. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a incertitudinii, dar se și colora gingaș În afectivitate și În legământul juvenil al Înfrățirii. Încercam să nu privesc centrul ramei În care mă Încadra vorbitorul: „Prezență dizolvantă În planul vieții, tonică În planul artei. Plânsul său e distinct, uneori ininteligibil sau doar bănuit, totdeauna adevărat”. În 19 iulie 1967, la Eforie, prietenul Însuflețea un legământ. Înainte ca moartea să-și facă jocul, deceniile următoare, În exilul de acasă și În cel de peste țări și mări, aveau să-l adeverească. New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ăl drept! Tîmpla a dreaptă! A stîngă?!? A dreaptă! Ochiul ăl drept! Ochiul ăl stîng! De plîns aș plînge, da' nu mai pot! Tratamentele nu dau nici un rezultat. Efimița e tot mai îngrijorată. Renunță și-i contemplă agonia. LEONIDA (delirează, bălmăjește ceva ininteligibil, ca Ștefan în "Apus de soare"): Ohoo!...Aaaa..Îîî...Mol...Mol... EFIMIȚA: Ce spui, soro? LEONIDA: Îîîî....Moldova.... EFIMIȚA: Pardon? LEONIDA: Moldova... La Iași... Nici un negustor român!... Nici unul! EFIMIȚA: Spui drept? LEONIDA (în delir): Nici unul! La Primărie... la prefectură... la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
se zvânte întru apariția Omului. Mă rup într-o clipită de băiețelul acela lingău, care, după ore, fuge acasă fluturându-și fericit carnetul cu nota zece, de micuțul inocent ultracinstit, aflat într-o permanentă căutare a soluției la misterul acela ininteligibil care este cum să-i facă pe plac maică-sii, și mă trezesc într-o eră mocirloasă, acvatică, înainte de apariția familiilor în accepțiunea de azi a cuvântului, înainte de apariția toaletelor și a tragediilor, așa cum le înțelegem noi azi, o epocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ce provoacă pareza, de obicei temporară, pe o parte a feței. Din rațiuni de ordin juridic, a trebuit să modific unele dintre faptele prezentate în această carte. Ei bine, acest document - acest cadou - această povară - acest giumbușluc - acest nu’ș-cum-să-i-zic ininteligibil - acest nimic - mi-a ieșit în cale cu vreo doisprezece ani înainte ca expresia „cateterizare coronariană“ să desemneze o realitate a lumii medicale și cu vreo treizeci de ani înainte ca tatăl meu, ajuns la optzeci și șase de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-l în ochi pe omul din fața lui, parcă s-ar fi căznit să vadă cerul prin el. Rafael lungit și aschilambicul în picioare, străduindu-se parcă dar neputându-și stăpâni cu nici un chip pornirea de a se răsti, șuierând înveninat, ininteligibil, ca și cum s-ar fi ferit să fie înțeles. Ia vino încoace! — Ce? — Vino nițel cu mine. Oh, v-ați adunat toți bolnavii mintal pe balta asta. Ești nebun? Unde să vin cu tine? Se ridică totuși în picioare, ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Și odată cu energia creatoare venea și entuziasmul - de fapt entuziasmele febrile ale unei femei în mod clar neîmplinite, pentru care fiecare idee nouă era vestitoarea zorilor unei etape noi și invers. Ideile cărora li se dedica erau fie plate, fie ininteligibile pentru mintea femeii, prin urmare nici atașamentul Evei față de ele nu putea fi decât de scurtă durată și nu o ajuta să umple golul lăsat în viața ei de lipsa de succese din viața lui Henry Wilt. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
urechile! Și cum venea aia cu „trageți în voi“? Erau o groază de universitari care fumau jointuri și vorbeau despre sistemele de manipulare a datelor anteprogramate teoretic sau despre semnificația hegelianismului prepopperian pe scena dialecticii contemporane sau despre ceva la fel de ininteligibil și toți foloseau din când în când cuvintele „futai“ și „pizdă“, ca să arate că au rămas totuși ființe umane. — Și cu ce te ocupi? aveau să-l întrebe ei. Păi, de fapt predau la Colegiul Tehnic. — La Tehnic? Ce terifiant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]