205 matches
-
Orfeu. Anticii au stabilit o legătură atît de strînsă între Orfeu și Iisus, încît cele două personaje au fost uneori chiar confundate. Conform fabulei mitice, Orfeu a fost la început un adorator al lui Dionysos, simbolul freneziei dezordonate, al setei insațiabile de dorințe, al dezlănțuirii instanței subconștiente, contrar ambivalent al refulării (Hades). Într-adevăr, Dionysos devine o figură centrală a misterelor eleusine; el sfîrșește chiar prin a-l înlocui pe Hades, înlocuire făcută posibilă de complementaritatea semnificației simbolice. Or, se spune
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dublu, cu același regent, având ca dominantă un "ecou" poetic profund și bivalent. Punctualitatea ori caracterul redus al descrierii este numai de suprafață; apreciem că ne aflăm, în fapt, în fața unei inflații a tușei verbale și a "imaginii", scriitorul fiind insațiabil din acest punct de vedere. Între semnul verbal și cel vizual există numeroase diferențe la care vom mai face referire 329. Principala opoziție, lineariate vs. concomitență, există în pasajele, de acest tip, în care ochiul surprins al cititorului trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ca desfășurare de forțe organice, vii, urieșești, ca un principiu ordonator sau matcă a toate câte ființează. E adevărat totuși că, întocmai ca și romanticii secolului al XIX-lea, poetul are obsesia timpului devorator, visceral, ce-și hrănește substanța îngurgitând, insațiabil, din carnea experiențelor umanului literalmente trăind sub tirania trecerii. Poetul se declară însă cu mult mai rănit de viziunea unui nivel se suprarealitate, accesibil, desigur, doar celor apți a intui sensul real al lanțului de aventuri înscriind ființa într-un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1977: "Horia Zilieru poartă cu orgoliu insignele retoricii tradiționale și nu se sperie de a fi socotit un poet nesincronic" (în "Luceafărul" din 4 iunie 1977, ulterior reluat în Scriitori români de azi, 1984). Pe de altă parte, oricât ar insațiabilă ar părea apetența poetului pentru retorica așa-zis convențională a liricii (pre)moderne, creația sa nu lasă deloc impresia unui tradiționalism demodat, aproape răsuflat. De fondul acesta vetust, de atmosfera și recuzita ce amintesc de multe ori de lirica trubadurescă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
211-212; cfr. și Tr., II, 498 și urm.; Ex Ponto, III, 57-58). 72 Cfr. Eseul despre sublim, XLIV, 10: "De aceea poate, pentru oamenii de felul nostru, e mai bine să fim supuși decât liberi: căci altfel, dacă poftele noastre insațiabile, s-ar dezlănțui împotriva aproapelui, asemenea fiarelor ieșite din cușcă, ar arde cu răul lor întreaga lume". Vers. ROSTAGNI. 73 La conceptul de libertate politică se va face referire în cele ce urmează. 74 Tristia, V, XII, 45-46. 75 Tristia
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
până azi în comportamentul unei bune părți a spectatorilor și chiar al actorilor dramei politice în curs. Valorizarea cvasi-rituală a apariției "la televizor", în mare parte independentă de mesajul fie deliberat, fie involuntar pe care aceste apariții îl transmit; apetitul insațiabil al politicienilor, indiferent de propriile înzestrări, pentru a apărea în emisiuni televizate, chiar dacă prezența lor acolo e lipsită de eficacitate și uneori de-a dreptul păgubitoare pentru propria imagine și pentru cea a formațiunii pe care o reprezintă; neglijarea tuturor
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
vai! avântul arzător manifestat în ceremoniile cultului este de așa natură, încât nefericitul sacrificator cade fulgerat la picioarele altarului. Preoteasa uluită caută să-l readucă pe nefericitul centaur la viață; zadarnice eforturi! Căzuse pentru totdeauna, victimă a unei duble și insațiabile pasiuni. Ca istoric fidel, să adăugăm că preoteasa dezolată fugi în oraș cât de repede îi permitea calul pentru a aduce doctori. Era noapte; nu găsi. O căruță mizerabilă îl aduse pe bietul centaur la spital. Mare vâlvă a doua
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
este destinată să provoace descompunere, pentru faptul că o astfel de acțiune sau comportament tinde mereu să devină imanentă într-un sistem sau mai bine într-un antisistem autosuficient. Este un sistem mereu augmentativ, care tinde să se lărgească, presant, insațiabil, orientat în mod compulsiv să implice pe cât posibil și alți actori ai corpului civil. În acest sens nu este doar un act izolat ci un proces care tinde să crească, contagiind sau, încă mai rău, degradând și deformând întregul sistem
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Chiar dacă vor fi două femei sau douăsprezece, cinci sau cincizeci, Nici una nu va rămâne nesatisfăcută. Reacția ta va deveni din ce în ce mai puternică Și vei avea glandele hrănite și testiculele tari, Tulpina de Jad va fi rigidă și apetitul îți va fi insațiabil... În cazul în care ce spun eu pare incredibil, Încearcă să-i dai această pilulă celui mai bătrân motan. În trei zile se va împerechea fără pauză, În patru zile va urmări și câinii, și iepurii. Blana lui se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
scopul exorcizării terapeutice a angoaselor, așa cum preconiza Antonin Artaud în manifestele la "teatrul cruzimii" și așa cum vor justifica dramaturgii absurdului recurgerea la umor negru. Ceea ce credem că motivează la Caragiale aceste incidentale tangențe cu umorul negru, ar fi mai degrabă insațiabila poftă de anecdotă, foamea de rizibil descoperit în orice. În privința scopului acestora, considerăm că utilizarea umorului negru i-a servit marelui dramaturg în principal ca strategie de jalonare a unui teritoriu al comicului încă neexplorat în literatura noastră și de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în acest sens, să dăm exemplul romanului Gabrielei Adameșteanu, Dimineață pierdută. Fie că asistăm la conversațiile caraghioasei bătrâne Vica, fie că suntem intruși în universul lăuntric al gândurilor și al amintirilor acesteia, exprimarea deficitară și obsesia culinară ne amintește de insațiabila coană Lucsița din La Moși. Iată, de pildă, cum rememorează madam Delcă împrejurările legate de moartea fratelui ei: [...] ce erea în sufletu ei numa ea știa... Să stai să iei carne pentru pomană... Da' frigider n-avea ei, n-apucase
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să nu-ți dai seama? Sau că aurul adevărat face prizonier orice lucru? Într-adevăr, oamenii lui Macro, pretorienii, plătiți generos, rămăseseră liniștiți, disciplinați și aproape indiferenți, ca în vremea lui Sejanus. Poate că prudența lacomă a lui Augustus și insațiabila, lucida avariție a lui Tiberius se născuseră din experiențe similare. „Senatorii sunt divizați și nu reușesc să gestioneze puterea“, zâmbise Tiberius - una dintre puținele dăți când fusese văzut surâzând; și încheiase: „Stăpân e banul“. Împăratul se ridică și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce ținuturi îndepărtate se instala băiatul căruia îi plăcea să se strâmbe, fără să părăsească sufrageria ori sala de clasă? În ce direcție își desfășura el firul? De regulă, o luam pe firul timpului în jos, mânat de o foame insațiabilă de măruntaiele înecate în sânge ale istoriei și înnebunit după bezna totală a Evului Mediu sau mă opream în timpul baroc al unui război care dura treizeci de ani. Astfel, pentru băiatul care răspunde la numele meu, zilele treceau după dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
timpul trecut. În timp ce bărbatul de treizeci de ani, tatăl celor doi gemeni abia născuți și care, mai nou, încearcă să-și estompeze buza inferioară răsfrântă printr-o mustață stufoasă, este în căutare de detalii locale pentru un manuscris ce rămâne insațiabil, eul său întinerit nu se lasă distras de nimic, nici măcar de el, domnul în costum de catifea reiată. Dar privirea mea rătăcește. În timp ce răsfoiesc colecția pe 1939 a ziarului, adusă din arhivă, nu iau act decât în treacăt de evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
date, pe cât de riguroase pe atât de oportune. În ce privește creionul, un adevărat Goldfaber 873, ce să spun? Având darul sintezei, domnia voastră l-ați comprimat În douăzeci și nouă de pagini in octavo, care satisfac Întru totul chiar și cea mai insațiabilă curiozitate. Bonavena nu a roșit. A reluat, fără grabă și fără pauză, conducerea dialogului. Văd că sămânța n-a căzut departe de brazdă. Dospești de opera mea. Drept premiu, Îți voi dărui un apendice oral. Se referă nu la opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
gașca lui, Rat Pack, Sinatra În picioare lângă pian, Într-un con de lumină, cu nodul de la cravata subțire lărgit, Încercând să atingă o notă de mult pierdută. Și Sinatra cu Ava Gardner În anii ’50: el arată lihnit, ea insațiabilă. De câte ori Îi văd Împreună, mi-i imaginez În pat. Fiecare separeu are propriul minitonomat În care bagi o monedă de 25 de cenți și-ți alegi piesa favorită dintre hiturile lui Frank. Atât de multe titluri, atât de multe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
curțile regale, de unde puteau combate hotărîrile și decretele care proveneau de la aceste concilii, făcîndu-le să devină nule și împiedicînd astfel abuzurile 125. Episcopii se bucurau de plăcerile vieții de la curte și se foloseau de toate ocaziile pentru a-și satisface insațiabila dorință de avere, vanitate, onoruri și demnități, care erau ținta lor; luau parte la crudele dispute politice și făceau război cu însăși Biserica, cu învățăturile sale și cu disciplina sa. Au devenit ticăloși informatori, uneori de dragul răzbunării împotriva fraților lor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pot să mă desprind din încremenirea mea ca să ajung unde vreau să ajung? De ce nu am curajul să depășesc groaza desprinderii? Să fie de vină mintea mea mereu trează, care stă de veghe și care mușcă întruna, cu o furie insațiabilă, din mine? Să fie de vină singurătatea străvezie ca o meduză de care mă las mereu însoțită, de bunăvoie? Să fie vorba doar de o depresie trecă toare, cum îmi spuneam adineauri? Sau să fie cumva doar o melancolie stătută
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sfârșit de săptămână. Nu se putuse întoarce la cel care fusese. Privea totul și pe toți din toate unghiurile. Se vede treaba că mintea lui, me reu trează în ultima vreme, stătea de veghe și mușca întruna, cu o furie insațiabilă, din el. Numai Bobo nu plecase. Eduard îl convinsese să ia un tren de noapte. Sperase, într-ascuns, să îl convingă să vină la casa bunicilor și poate, dacă se brodea ca mama lor să fie acasă, să se restabilească
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
participarea vădită a ficțiunii aduce în Muntele speranței mai ales medii civile din Capitală. Figura dominantă e scriitorul Mateiu I. Caragiale, înfățișat cu numele Matheiu Carabela. Client perpetuu al localurilor, „crai”, fără nici o asemănare cu cei din Craii de Curtea-Veche, insațiabil vânător de zestre, amant din interes al unei prințese, dispus să se însoare cu o centenară cadaverică, chiriaș al unei văduve pisăloage, încasator asiduu de avansuri bănești de la Al. Bogdan-Pitești în contul romanului pe care acest mecena vrea să i-
VINTILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
o logică de anihilare a oricărui spațiu de autonomie atât publică, precum și privată, care se confirmă în zdrobirea metodică a Parlamentelor, partidelor, sindicatelor, asociațiilor, naționalităților și în reconstituirea unei noi rețele instituționale, controlate în totalitate de agenții puterii. O dominație insațiabilă, mai apoi: „Teroarea, scrie Arendt, este totală atunci când devine independentă de orice opoziție. Domnia ei este suverană atunci când nimeni nu i se mai opune”. Spre deosebire de dictaturile clasice, regimurile totalitare nu încetează să confecționeze noi vinovați, să aloce mijloace considerabile pentru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
literaturii universale, și descoperă că această artă e "abia în epoca pietrei" și se declară "disperat și dezamăgit". Magnet pentru toate speciile de șarlatani, de la vrăjitori la entomologi pasionați de păduchi, miliardarul străbate continente exotice ale umanității, acumulând experiențe halucinante, insațiabil în dorința de a-și explora infinita libertate. Având la îndemână mijloacele necesare, Gog își vizitează câțiva dintre cei mai influenți contemporani - Freud, Einstein, Lenin, Edison, Ghandi, G.B. Shaw, Knut Hamsun, James G. Frazer - fondatori ai unei lumi în care
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
indivizii „nevinovați” care-l Înconjoară. Nu, nu am reușit; În primii ani petrecuți În orgolioasa capitală europeană a literaturii, Paris, eram, la cei patruzeci și ceva de ani, prea bătrân. Nu mai aveam „elasticitatea psihică” necesară, nu mai aveam aceeași insațiabilă motivație pe care o avusesem În anii ’50 În Bucureștii invadați de noroiul stalinist, deși atunci și acolo barierele care mi se opuneau, mie, fiului de preot greco-catolic, exclus din UTM și de două ori de la Filozofie, absolut incapabil să
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
început (romanul este scris acum circa 10 ani!) cu destulă îndemânare și deși numărul de pagini (133) este nesatisfăcător câteva personaje (Durban, Donia, Ozana și, chiar, Tomina și Cârjan) se mișcă bine în structura acțiunii, demonicul, inteligentul Durban și roșcovana, insațiabila Donia păstrându-ni-se multă vreme în memorie. Autorul își plasează narațiunea în satul de azi, în care lupta pentru un profil moral mai pur este în plină ebuliție. El pledează de pe poziții marxiste împotriva tendinței unora de a transforma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
temerară acrobație ideatică, apariție care ar fi meritat o altă soartă. În colecția "Ananta" (Studii interdisciplinare) a Editurii Junimea, Theodor Codreanu a publicat (din păcate, un tiraj presupunem confidențial) [Transmodernismul, Iași, Ed. Junimea, 2005, n.ed., L.C.] un op consacrat transmodernismului. Insațiabil cititor, profesorul de Huși, mereu atent la "provocarea valorilor", stăruie acum asupra proiectului transmodernist, oferindu-ne suntem tentați să credem o carte "din viitor". Altminteri n-am putea explica dezinteresul pentru acest, cu adevărat provocator, titlu. Știm însă că Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]