270 matches
-
desfășurată "în toate punctele fenomenalității creative", cea de-a doua îi incită spiritul critic în direcția inciziei și a portretului ironic. Din cei douăzeci și cinci (din nou douăzeci și cinci!) de colegi de breaslă prinși în sumarul Diacriticelor, majoritatea sunt fixați și în insectar: cu bunele și relele lor, dar, mai ales, cu formula intelectuală și temperamentală definitorie. Se adaugă o victimă colaterală, Marin Mincu (un preambul la analiza lui Ion Bogdan Lefter) și zboară, de asemenea, din loc în loc săgeți către diferiți actanți
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
sugera că e mai bine să taci, pentru că s-ar putea s-o și încasezi. Posesoarea unei voci tunătoare, ea nu aducea probe, dar te acoperea urgent sub flegma insinuărilor, anexându-te unor comploturi internaționale, fixându-te, ca-ntr-un insectar, în cele mai tembele teorii ale conspirației. Lecturile adânci din Alcibiade, combinate cu experiența de "lucrător" în justiția lui Ceaușescu, i-au conferit o inflexibilitate de macara și-un ton ce face glasul câinelui din Baskerville să sune duios. Membră
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
distruge familii și ierarhii?/ Godemișul// Cine mișcă soare și stele, cine face/ Farmecul amintirilor cu Venesia și Parișul?/ Godemișul.// Cine vindecă migrene, isterii, furunculoze/ Cine destupă-n april urdinișul?// Cine destupă noaptea acoperișul/ Caselor, de se văd oamenii ca-n insectare?/ Godemișul.// Cine face ședințele furtunoase, cine transformă/ Într-un palat de basme tufișul?/ Godemișul.// Cine dă culoare cernelii, cine își spune, de mii de ori - și singur - Kadișul?/ Godemișul.// Cine te naște și te coboară,/ Cine e Dumnezeu și furtun
Debutul și urmarea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3482_a_4807]
-
și secretul știut numai de tine, pentru că o dată împărțit cu un apropiat e și relativizat. Rămâne cert faptul că ceea ce știm despre jurnale știm din cele publicate, devenite ale tuturor. Se întâmplă astfel mai cu seamă atunci când realitatea prinsă în "insectarul" jurnalului a fost traversată de cititorul care își identifică în el propria percepție. Tot așa și autorii lor pot răspunde necesarmente în același fel exasperărilor colective, cum pot constata și cititorii care n-au trăit acel timp consemnat Judecata e
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
mimesisul clasic adăuga naturii un sens și instaura o anumită ordine, mimesisul lui Bitzan perturbă pînă la anihilare modelul, îl golește de toate sensurile originare și îl resemantizează într-un alt sistem de codificații. Fila de manuscris, pagina de incunabul, insectarul, laboratorul alchimic sau al omului de știință pozitivist, inventarul de buduar și tot ceea ce universul artificial oferă în ansamblu și în amănunt se preschimbă, printr-o halucinantă construcție mimetică, în opusul desăvîrșit al originalelor: în iluzie pură, în gratuitate absolută
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
noastră mentală și semnificate în orizontul cunoașterii, artistul explorează, în principal, patru căi de acreditare a formei și tot atîtea strategii de manipulare a privitorului; prima cale este aceea a imitației directe (cazul paginii scrise, al cărții, al bibliotecii, al insectarului etc.) prin care imaginea devine autonomă față de obiectul inițial, a cărui esență este acum uzurpată. Cea de-a doua cale ar putea fi numită a imitației analogice și ea presupune invocarea unei realități prin substituții sprijinite pe analogii formale: un
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
iar scrisul e partea fixării, "cu cruzime", în cuvinte, a experiențelor inedite: "Spun cu cruzime pentru că, scriind, trecînd în verbe o formă, o lumină, o culoare, retrăiesc sentimentul pe care îl încercam în copilărie cînd fixam, omorînd, frumoșii fluturi în insectar. îmi amintesc halucinant repulsia și mila pe care le trăiam în timp ce înfigeam cu groază acul între aripile zbătîndu-se ale insectei și, mai ales, îmi amintesc implacabila necesitate a gestului meu". O asemenea "fixare" sacrificială ar fi unica modalitate de conservare
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
ceea ce aveam a-i povesti. Și aveam, slavă Domnului, ce-i povesti, întrucât de multe ori îi raportam ipostaze și aspecte sau evenimente care îi trezeau interesul, deoarece era avid de tot ceea ce ținea de imperiul anecdotei și îi alimenta insectarul uman. Mi se pare curios faptul că Lovinescu nu m-a îndemnat niciodată să scriu, spre deosebire de Zaharia Stancu, cum voi arăta la momentul potrivit. Nici nu m-a descusut, dornic să afle ce căutam eu la urma urmei la "Sburătorul
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
satirii dorm pe căni nemțești/ Spițerii picotesc între semințe" (Nocturnă). E un soi de antisimbolism, precum în poezia lui Arghezi, intitulată Evoluții, ce se complace în a străpunge zeitățile cu acul persiflării, a le fixa precum fluturi fastuoși într-un insectar: "Vițeii, vin vițeii să pască-n Paradis/ Substanța cultă-și strînge petalele bizare/ Ia-ți numărul de ordine proscris/ Și nu uita să-l treci în inventare// Nu ne mai vin condurii. Un inutil Orfeu/ E gurii mele rană și
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
pe el. Povestirile lui au acest dar al explorărilor sau inciziilor rapide și zguduitoare în mediile sociale imediate. Alterările fizice sau morale, individuale sau colective sunt prinse în veritabile instantanee cinematografice, decupaje memorabile din realitate ș...ț cele mai multe ilustrează un insectar de moravuri și caractere. Însă Tudor Octavian nu e un moralist, ci un observator realist, satiric adesea, dar discret în atitudine.” O spune undeva și mai expresiv autorul însuși: „Snoavele sunt istorioare cu miez de comedie, care ar putea deveni
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
gazdă, nu a mai plecat cât a trăit preotul, și mult după aia... și el venea, cum stătea foarte aproape, să-mi predea cursuri de franceză, de italiană, de astronomie, de botanică... Anii respectivi i-am petrecut cu el făcând insectare; noaptea mă chema să vedem stelele. Era un om absolut formidabil, n-am înțeles niciodată, nu spunea nimănui de unde vine și unde pleacă și după foarte mulți ani, eu eram deja învățător pe Valea Neagră, aici lângă Firiza, a venit
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
am mers la Lovinescu el m-a întrebat destul de sever: "Și ce citiți?" Și eu i-am răspuns, ce catastrofă! că-l citesc pe Dessila, și el a rămas tablou, nu-i venea să creadă, m-a și pus la insectar... Noroc că după două secunde am adăugat... și Doamna Bengescu... ochii i-au licărit într-un fel anume... crescusem, era mai bine... Citeam și literatură străină, ce se traducea curent... La Lovinescu mi-am corectat și cultivat gusturile... O.G.
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
Scriitorilor din 1965 a insistat să i se dea cuvîntul (a rostit) cel mai scurt discurs ascultat în întreaga mea viață: ŤGata, ajunge, destul!ť". Nu e lăsată în pace nici categoria oamenilor politici, cîțiva dintre ei fixați în acest insectar totuși preponderent al literaților. Iluzionistul Josefini "se număra printre puținii artiști preferați de Gheorghiu-Dej, care, în materie de cultură, rămăsese cu gusturi infantile, frecventînd spectacole de circ și cu prilejul vizitelor oficiale ale unor conducători de stat. Poate spre invidia
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
refuzuri compacte și doctrinare. Ambele la fel de lipsite de detentă intelectuală. Ambele net tributare unor débris-uri de luciditate. Nu mă îndoiesc, de pildă, că un pasaj ca acesta ar putea fi supus deopotrivă de infructuos, blamării de dragul blamării și adulării de dragul insectarului: "Cultura înseamnă capacitatea de a recunoaște precedența și de a dansa, juca, conversa, a face prestidigitații cu ea. Cultura nu este o modalitate de a cunoaște, ci este modalitatea prin care oamenii își amenajează viața. Cultura nu epuizează scopurile ultime
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
și în "Cotidianul", "România liberă", "Suplimentul de cultură" ori "Cuvântul". Punând la un loc articole din sfere diferite, autoarea le grupează într-un număr de secțiuni tematice: Afacerea Dosariada și alte chestiuni, Din fauna și flora României postcomuniste. Portrete de insectar, Etică și memorie, Româniile. După cum ușor se poate observa, toate gravitează în jurul problemelor care bântuie România contemporană. La începutul cărții, autoarea face o panoramare a crizelor prin care am trecut și a puținelor momente de solidaritate. Dintre cele menționate, unele
Probleme românești by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9630_a_10955]
-
bine prizată dacă s-ar da și câteva nume, măcar dintre scriitorii care nu mai sunt printre noi și, deci, nu vor fi vexați. Dar așa... Precaută, scriitoarea recunoaște că există și excepții. Care? Din secțiunea următoare, a Portretelor de insectar, Animalul se impune drept unul dintre pasajele cele mai reușite din punct de vedere literar. Din spatele tușelor groase ies la iveală specimene mediatice ale zilelor noastre. Sigur vom recunoaște unul: "Nesimțit, grobian, dar infatuat, Animalul poate fi mai cu seamă
Probleme românești by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9630_a_10955]
-
dileme legate de trecutul comunist al țării: pe o "memorie etică", adică "o memorie tămăduitoare, care să conțină elemente de terapeutică socială, umană și politică..." (p. 182). Ultimul capitol, la fel de acid ca Din fauna și flora României postcomuniste. Portrete de insectar este numit Româniile. Prin urmare, autoarea recunoaște că... sunt mai multe, după ce, într-un articol precedent, avusese o afirmație mai greu de înțeles la un intelectual atât de fin în deconstrucția canalelor de influență subterană. Și anume, analizând discursul oficial
Probleme românești by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9630_a_10955]
-
puteam separa perfect eroismul de aventură, suavitatea de o anume cruzime, vocația adevărului de plăcerea secretă a traumei pe care exprimarea lui o procură și nici forța de o posibilă indiferență amară". Sau genialoida distanțare a autorului Bietului Ioanide în raport cu "insectarul" personajelor sale nu doar fictive ci și luate din realitatea literară, sub pretextul libertății jocului, a unei tratări exclusiv sub specia artei: "Călinescu nu parafa nici o alianță cu sufletul ce respira dincolo de textul analizat. Scriitorul îi era numai partener de
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
și pentru ideea de amplasare a poveștii mi se pare cu adevărat o idee! Punerea ei în pagină mi se pare că îl lasă complet descoperit pe scenograf. Toată cutia-loc al disputelor mai mult sau mai puțin teatrale, tot acest insectar în care pot fi studiate tipologii umane este pavoazată cu un material nepotrivit, care anulează valoarea ideii în sine. Mi-aduce aminte de o soluție asemănătoare pe care scenograful o găsea - de materialul pufos-mițos vorbesc - și pentru spectacolul „Azilul de
Fețele mirării by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6020_a_7345]
-
a construit un spectacol cu decupaj cinematografic, amplificînd latura de om de film - de cuvînt și imagine - a lui McDonagh. Viteza cu care se animă planul doi și trei, cu care narează, mai departe, sau comentează cu corpurile tinerii din "insectar" întîmplările protagoniștilor dezvoltă, plastic, o poveste vizuală foarte puternică. Trupuri de tineri, oricînd posibile victime pentru creiere bolnave, pentru crime oribile, pentru acte de terorism nemiloase, palpită, freamătă la vedere, în căsuțe bine delimitate. Insectarul imaginat de Radu Afrim și
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
comentează cu corpurile tinerii din "insectar" întîmplările protagoniștilor dezvoltă, plastic, o poveste vizuală foarte puternică. Trupuri de tineri, oricînd posibile victime pentru creiere bolnave, pentru crime oribile, pentru acte de terorism nemiloase, palpită, freamătă la vedere, în căsuțe bine delimitate. Insectarul imaginat de Radu Afrim și Cosmin Florea devine un punct tare al spectacolului. Pus în picioare, exponatele-victime își arată, ca într-un tablou-colaj, propria istorie. Fie doar subiectul unei povestiri scrise de scriitorul Katurian, fie o faptă cît se poate
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
nimfa exasperată și crudelă, Nina Cassian; inima tăiată în săbii felurite a elegiacului bașbuzuc și mareșaloid Eugen Jebeleanu (năuc ideologic al istoriei contemporane). Cercul nu se închide aici. Dar nu trece de duzină. I-aș fixa cu ace subțiri în Insectar literar și aș scrie pe deasupra: Ubi bene ibi Marin Preda & Co. Lipsa de sinceritate în artă și ideologie se răzbună imediat". Și e șfichiuit - poate la nervi - pînă și Ion Barbu, pentru unicul său poem conjunctural din era comunistă, din
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
biografice, mizând tocmai pe detalii de o anume intimitate, necunoscute sau foarte puțin cunoscute până acum. În final intră în orizontul atenției, nici nu se putea altfel (!), și Fanny, pe care Ilderim Rebreanu o fixează chiar de la început, într-un insectar al veninoșilor:„Spirit aventuros, destul de impulsivă și nechibzuită în tinerețe (...) Nu putem spune că erai o frumusețe: scunduță, cu fundul cam mare și umeri înguști, cu părul șaten închis spre negru, fața smeadă și ochii întunecați, aduceai mai degrabă cu
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
Poetul, creștin sau necreștin, nu poate fi fixat precum un element în tabelul lui Mendeleev. Fixarea într-un clișeu, așezarea pe un raft prestabilit, îl sufocă, îl omoară. E asemenea unui fluture prins din motive pedagogice și de colecție în insectar, dar, din păcate mort. Fără aripi, fără libertate. Și, în fond, cât de creștine sunt aceste liste? mă întreb, parafrazându-l pe Walter Horatio Pater, care referitor la Sir Thomas Browne, intelectual absolut liber în timpul Reformei, îndrăgostit de ceremoniile și
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
pregnantă în astfel de spații limitate. Dacă la Cristian Teodorescu, în Medgidia, fragmentele se coagulează prin intervenția selectivă, ordonatoare și valorantă a memoriei, la Petru Cimpoeșu ele sunt experimente. Un album de familie care defragmentează realitatea, în primul caz, un insectar care țintuiește simptome ale realității incongruente, în al doilea. Adaug Angelus, cartea Ruxandrei Cesereanu. Întrebarea care introduce artificial insolitul: „Și dacă, într-o bună zi, trei îngeri s-ar pogorî peste oraș?” convoacă o varietate de profesiuni, vârste, atitudini, situări
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]