1,024 matches
-
se mai află la îndemîna noastră, ci noi trăim la cheremul lor. Se petrece o inversare a raportului de putere care face ca lucrurile să capete o autonomie primejdioasă: nu noi le manipulăm, ci ele ne conduc printr-o subjugare insidioasă a voinței. Nu omul dispune de mărfuri, ci mărfurile dispun de soarta oamenilor. Al doilea univers e cel al semnelor: trăim într-o lume a informației în care cunoștințele circulă într-un labirint semiotic pe care nimeni nu-l mai
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
Rodica Zafiu În domeniul lingvisticii, după perioada de ideologizare intensă din anii 1947-1952, cele mai multe teze și sloganuri politice au dispărut din mediul științific și universitar. Cele care au rămas aveau trăsăturile insidioase ale miturilor, ale unor opinii consensuale, care se legau de ideologia sistemului, dar și de tradițiile intelectuale locale, în primul rând de cele elitiste, autoritariste și naționaliste. Cazul românesc nu este unul atipic: presupoziții ideologice similare au fost observate de
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]
-
într-un mind game unde de la un punct încolo nu mai știi cine este șoarecele și cine pisica. Scorsese știe ce face când ne scufundă în perioada anilor '50, bântuită de febra anti-comunistă a mccarthysmului și de umbrele lungi și insidioase ale lui Edgar Hoover. Este epoca declanșării Războiului Rece, a suspiciunii generalizate, a amenințării apocalipsei atomic, dar și cea pe care o descrie Ken Kessey în Zbor deasupra unui cuib de cuci (1962). Prozatorul își găsea inspirația din experiența personală
Mind Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6472_a_7797]
-
de a trece drept altceva decât sunt, de a subjuga realitatea fantasmelor lor. Doar două citate, cu regretul că nu este loc pentru mai multe: „Dar substantivul (camaraderie) nu-i este suficient lui Sebastian Haffner pentru a desemna această acțiune insidioasă care trece prin cele două registre ale defulării și mimetismului și care, într-un sens, este mai rea decât servitutea: are nevoie de un verb. Am fost, spune el, încamaradați. Ni s-a dat voie să renunțăm la constrângeri, să
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
în Europa venind din Europa", au constatat cu stupefacție că patria lor a fost lăsată, cu acordul tacit al marilor țări democratice, în condiția unei „colonii sovietice". În locul unui spațiu ideal, au descoperit o Franță gauchistă. Un mediu infectat de insidioasa propagandă sovietică, în care „intelectualii nu numai că se situau la stînga, ci păreau în majoritate deja sovietizați mintal". Într-un astfel de context dublu nefavorabil, Mircea Eliade, un exponent de căpetenie al „acestui exil dintîi", va indica „drept unice
Luceafărul diasporei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6499_a_7824]
-
cu ajutorul unor plicuri cu materiale pornografice care să pară că ar fi provenit de la membrii respectivului guvern. Concluzia lui Mallon: „Cu asta se ajunge, pentru a ne lega de un faimos titlu al lui Greene, în inima lucrurilor: posibilitățile lunecoase, insidioase, pe care le oferă poșta - modul în care, cu câțiva bănuți, poți să răspândești, de-a lungul și de-a latul globului, cele mai deranjante porniri și să te strecori nepoftit în casa cuiva. Multe din viața și din caracterul
Poștașul nu mai sună la ușă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6397_a_7722]
-
vîltorii. A fost nemijlocit implicat în reproducția ideologică a sistemului, a fost dirijorul propagandei vreme de decenii. Lui i se datorează sinistra formulă, „Ceaușescu ne este baci”, rostită la Congresul al XI-lea din 1974. Nimeni nu a justificat mai insidios cultul personalității lui Ceaușescu decât Popescu. A fost megafonul acestui cult, legitimatorul său necondiționat. Pe criticii săi de după 1989, îndeosebi pe cei din rândurile intelectualității critice, îi disprețuiește și îi acuză de „necrofagie”. Cine îi reamintește că a fost arhitectul
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
a acestor poeme: „Pe această topică a paradisului, când pierdut, când regăsit, temele privilegiate vor fi, firește, cele ale copilăriei și ale «eternei reîntoarceri». Copilăria e, deopotrivă, un timp și un spațiu, dar mai ales o narcoză fatală, un drog insidios și persistent ce întoarce în elegiac și murmur toată poezia. Neliniștile existențiale, dar și madrigalele din partitura erotică, sunt contaminate de acest limbaj evlavios ce se desfășoară ca o monodie melancolică”. În acest fel, versurile lui Eugeniu Nistor posedă înfiorarea
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
Angela Marinescu. Ceea ce poetei, atentă la tot ce se întâmplă în peisajul presei culturale, i s-a părut a fi o nedreptate în plus. Se considera, ea însăși, o victimă a conspirației tăcerii, conspirație cu atât mai tenace și mai insidioasă cu cât, iată, nici măcar într-un astfel de moment al adevărului nu se lăsa demascată. E de-ajuns să aruncăm o privire (în D.G.L.R. sau oriunde altundeva) asupra referințelor critice ale cărților Angelei Marinescu ca să constatăm taman contrariul. Despre ea
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
salută cruzimea și îi împinge contradicțiile până în punctul din care va înceta să mai existe în interiorul limbajului și, se speră, în limitele vieții, pentru că a fost sabotată de poezie. Lenin l-a găsit pe vinovatul cel ticălos în capitalismul cel insidios, cel care se furișează, care îi jefuiește pe muncitori în timp ce îi distrează. ș...ț Pe Lenin îl doare în cot de ce simt muncitorii. Hai să facem mai întâi revoluția, apoi automatizăm totul și, în cele din urmă, toată lumea se va
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
activitatea organelor vorbind uneori cu patos, alteori cu ironie ucigătoare - dar întotdeauna la modul afirmativ, căci respectă întotdeauna hotarul dintre admis și interzis, în schimb, Socrate, adevăratul adversar al oricărui sistem totalitar rigid, poate destabiliza ordinea instituită cu întrebările sale insidioase, preludiu al gândirii libere. Atenus propune metoda deja încercată de Critias spre a-l înlătura pe Socrate: să se dea un ordin de reținere împotriva cuiva (nu-i o problemă pentru noi să arestăm pe cineva), iar filosoful să fie
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
o locuință-cavou, populată cu fapturi ciudate, un spațiu impregnat de frică. Este o casă cu straturi (că un palimpsest bolnav, dar și ca o ceapă). La un alt nivel și cu o altă amploare, subterană orbilor este una a creierelor insidioase, intersectate, este o hartă craniana bine camuflata în apropierea bisericii Imaculata Concepție. Avem de-a face, astfel, cu o păpușă rusească la orizontală, ca un vierme subpământean, fragmentat pe bucăți. Comparând dedesubtul orașului cu suprafața lui, metropola vizibilă îi pare
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
delincvent sau a săvîrșit o evaziune fiscală. Am în vedere oportunismul său inculcat în materia creației, în pagina scrisă, ergo încălcarea ethosului specifică esteticului. Cei care încearcă a înfățișa altminteri lucrurile mă tem că n-au conștiința curată. Printr-o insidioasă hărțuire, ei au reușit a da termenului de estetică o nuanță peiorativă. N-au ezitat a pune în cumpănă caracterul ca atare cu valoarea operei, ca și cum opera nu s-ar consubstanția cu propria sa morală. Marele Noica s-a pretat
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
doar efectul cuvintelor asupra pielii, ci întregul concept al haptoterapiei, terapia prin mîngîiere. Un alt argument din sfera fiziologiei este acela că legătura dintre talamus și amigdale nu se face doar prin neocortex, ci poate urma deopotrivă o cale directă, insidioasă și lentă, dar funcțională. Aici intervine argumentul filosofic: „ceea ce e mîngîiat nu e atins”, scria Levinas. Astfel, concluzionează Ion Mircea, mîngîierea se produce în afara atingerii și oarecum independent de ea. Că mîngîierea precedă atingerea e o concluzie la care invită
Ion Mircea la Conferințele TNB: despre mîngîierea achiropiită by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5481_a_6806]
-
atitudini și melancolii, într-un fel de frenezie a livrescului, ce desenează ferm un anume statut identitar, o postură critică sau avatarurile scriiturii, marcate de fascinația analogiilor și a „jocurilor întâmplării”: „Nu pândesc analogiile cu orice preț, dar mă încântă insidioasele jocuri ale întâmplării, cu acele stranii țâșniri de imprevizibil ce deconspiră ciudate întâlniri, peste timp, ale spiritului, mă acaparează firul coincidențelor genuine sau elaborate, degajând un sens al apariției până în cele mai fragile întruchipări ale literarului. În locul obsesiei nostalgice teoretizate
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
Manea e de regăsit în identificarea absurdului totalitarist în detalii nesemnificative (benigne), de la gustul pierdut al unui biscuit din altă epocă până la publicarea bruscă a unei cărți mult timp interzise. Semn, poate, că arbitrariul Puterii e arma sa cea mai insidioasă. Chiar evenimentele cât se poate de concrete din biografia scriitorului, transpuse într-un discurs carnavalesc, plin de alegorii și metafore, dobândesc un aer ireal și absurd. Cu totul simptomatică în acest sens e relatarea întâlnirii cu securistul dinaintea plecării definitive
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
de sugestie a versului în sine (care, în carte, sună un pic diferit) pălește în fața avalanșei de speranțe defulate în „plângăciuni” (e termenul lui Iaru): Scârțâiam fatigat pe antetul marilor concerne redactam plângăciuni cereri onctuoase adrese formulare fișe individuale eficiente insidioase complimente. Brusc somnul mă încorporează târzielor regimente creierul zumzăie curgător și pufos dintre perne visez visez visez ceva superb, cu grăbire - mai stai tu PHILIPS tu SONY tu TANDBERG, AKAI - roiuri de marmeladă - wații lăncieri - decibelii Încete Japonii îmi bat
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
resemantizându-le. Huckleberry Finn, Holden, Humbert Humbert și Robert Mancini, American Pie și summercamp movies sau, pur și simplu, spiritul Coca Cola nu mai sunt topos-uri privilegiate ale visului american, ci mostre de ipocrizie - pe cât de „sclipicioase”, pe atât de insidioase - ce populează coșmarul imigrantului. Un coșmar... colorat, trebuie spus, tocmai pentru că derivă direct din visul american, ca o prelungire monstruoasă a lui. Ceea ce-i reușește lui Andrei Dósa, dincolo de înfierarea exceselor capitaliste (gen în care, ne place sau nu, avem
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
rupe în două natura romanescă a Lunetistului. E vorba despre un interviu pe care Carlos Murillo Ponti îl acordă unei jurnaliste de la revista Cronopios sin fama (trimiterea la Cortázar e evidentă), din care rezultă (dar nu fără a păstra un insidios aer echivoc) că cele două sute de pagini picarești sunt nimic altceva decât textul unui roman al lui Murillo Ponti. Sigur, întâmplările povestite acolo au un substrat real, dar a le lua de bune ar fi profund greșit. Viața lui Carlos
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
punctuală, și câteva chestiuni de principiu. Ca de pildă: cum se face „recuperarea valorilor trecutului”? Care este poziția statului român în raport cu așa-numita moștenire culturală? Cine răspunde în instituțiile publice pentru păstrarea și popularizarea „creației și datinilor”? Prin ce mecanisme insidioase mult prea multe entități oficiale încurajează prostul gust, naționalismul primitiv, xenofobia, dacismele aberante, protocronismele deșuchiate și alte forme reprobabile de exprimare a identității? Colindul (dacă poate fi numită așa o răbufnire a disprețului și urii față de celălalt) difuzat de televiziunea
Mai slăbiți-mă cu „dorul” vostru... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2934_a_4259]
-
Treaba cu vaza era într-adevăr terifiantă. Părintele Diniță a refuzat să comenteze cele ce văzuse. Era vizibil tulburat. I-a spus că trebuie să mediteze asupra cazului în speță. Când spiritul credinței începe să slăbească, puterea Necuratului se întinde insidios asupra minților șovă itoare și le întunecă. Și-a îmbrăcat sacoul. Treci mâine pe la mine? l-a întrebat în șoaptă și în clipa când coborau pe treptele care dădeau în stradă s-au împiedicat de trupul țeapăn al bietei Rosinanta
Tablouri dintr-o expoziție by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Journalistic/2940_a_4265]
-
urmărește pe Agârbiceanu până târziu. Romanul Arhanghelii, cu care se încheie în 1914 prima parte a operei, roman solid realist, e reținut de istoria genului la noi ca o verigă între Mara și Ion, ambele mult superioare. Astfel de receptări insidioase topesc originalitatea sau noutatea unui scriitor. De aici înainte, aproape nimic din ce i-ar fi putut fixa identitatea artistică nu se mai află în posesia lui Agârbiceanu. De un anume fabulos popular l-a expropriat Galaction, cu Moara lui
Ion Agârbiceanu, 50 de ani de la moarte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2958_a_4283]
-
a face cunoscută soarta României și a țărilor din Est subjugate de comunismul sovietic, și va menține trează atenția Americii și a Europei de Vest. Ultima oară Pia mi-a spus că moartea l-a cuprins pe Mihai treptat și insidios atunci când a realizat că nu poate face nimic pentru țara pe care o părăsise - abandonând totul și chiar pe sine însuși. *** Ajunși cu un avion în Italia, la Bari, cei doi fugari au fost acceptați și primiți la recomandarea lui
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
numitul sindrom Stockholm: victima își asumă starea aproape extatic. Dacă la început lasă impresia că obiectivul este supraviețuirea (este, până la urmă, singura monedă de schimb pe care o posedă psihopatul), de la un punct încolo, gestul său se arată cu adevărat insidios: agresorul e o marionetă pe care Cezar o dirijează cum dorește. Însăși răpirea pare a fi fost înscenată de acesta, în virtutea unor complexe personale și, cum e limpede deja, a unor pulsiuni sexuale. De altfel, chiar descinderea torționarului în magazinul
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
oferit de școlirea voinței. E o mică jertfă care aduce imense beneficii, mai ales dacă o și dedici cuiva, așa cum vreau eu s-o închin însănătoșirii grabnice a lui Radu, ieșirii lui de sub jugularea asta atroce a torticolisului, păcătoasă boală insidioasă despre care știam vag câte ceva, doar din auzite. Dar n-are sens să vorbim prea mult despre post (de care stă scris undeva că "se sfiesc până și îngerii"), din moment ce el este respectat cu smerenie, cu sfințenie și fără atâtea
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]