422 matches
-
din cauza izbiturilor, nu m-a auzit. De fiecare dată când nu înțelegea ce-i spui, hăhăia aprobator și zicea ceva de genul „Păi, da!“. Ca și cum te-a înțeles la perfecție, îți dă dreptate întru totul. Io am uneori un ton insinuant, sarcastic, și interlocutorul meu trăiește de multe ori cu impresia că-l iau la mișto, că-l iau peste picior sau am spus ceva hazliu și, în consecință, râde de se prăpădește. Așa pățesc și cu străinii. De exemplu, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se prăpădește. Așa pățesc și cu străinii. De exemplu, cu niște sârbi care veniseră la noi la facultate. Ne conversam în engleza mea de baltă, ei nu pricepeau nimic din limba mea, dar erau pe jos de râs, din cauza tonului insinuant. La fel și cu nea Titi. Îl întreb cât e ceasul, întrebare factuală, de la care nu te poți aștepta decât la un răspuns extrem de precis - și el se crăcănează de râs. - Păi, da! Așa răspunde, ca și cum ai absolută dreptate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Rodica și să aibă loc un dialog jenant despre patul scârțâit și toate alea. Mă rog, hai să fac cafea. Măcar nu-mi mai cară Miruna pumni în spinare să mă convingă de necesitatea cafelei. - Iar faci pregătire? zice Rodica, insinuant, când ne ciocnim pe hol. - Da, de toți banii. - Aha, așa se zice acuma! Nu fierbe cafeaua mai repede, bulbuci maronii, temători, și ea mă ține de vorbă. Mirunei îi place să se converseze cu Rodica, mă rog, mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
râde. De ce credeți voi toți că inventez? face. Mă rog care toți? O fi ceva adevărat cu șeful ei și toată inocența ei e doar mimată? Sau folosind pluralul i se pare interesant să joace rolul ăsta de vampă. Bea insinuant din ceașca aia fără toartă. S-a spart odată când am încercat s-o spăl și a venit apa neagră, mâloasă, s-a izbit de chiuvetă, mi-a fugit din mână. Bea, așa, cu figura aia mofturoasă, râzgâiată. Să mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
meu! Mi s-a comunicat recent (Gabriela Negreanu) că există serioase probleme cu intrarea cărții mele în tipografie. Cică nu mi se mai fac "reproșuri ideologice", dar s-au luat de stil, că e "pe muchie de cuțit", că e "insinuant", că-s "prea trist" în tot ceea ce scriu. Evident, Trăiască veselia! Dar ce-or fi crezînd deștepții aceia că structura interioară a unui poet poate fi hotărîtă oficial?! Mi s-a mai spus că acum totul depinde de "instructorul" de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
secție pentru a afla care este situație. Acolo mă aștepta o altă surpriză. D-l polițist Florea mă întreabă dacă am primit răspuns (Nu!-nu primisem), mă ia de sus, că de ce nu recunosc că am primit răspuns (?), mă întreabă insinuant dacă aveam probleme cu ficatul ( da, aveam probleme - dar cineva îl informase despre acest amănunt?!) și că de ce nu recunosc că fusesem internat la ,,Socola” (Spitalul de Psihiatrie Iași). N-aveam ce recunoaște, la acel moment nu avusesem acolo nici o
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
să ia inițiativa, să iasă din schema convențională, medic-pacient, și să mute relația acolo unde era de fapt. Ceea ce era mai complicat, fiindcă exista un intrus în această scenă, antipatica soră medicală pe care tata o bănuia a fi băgăcioasă, insinuantă, bârfitoare. N-a fost nevoie însă de o rezolvare a situației din partea tatei. S-a dovedit că doctorița Stănescu gândise ea propria soluție: -Marinela, ține-mi tu locul, cum te-am rugat. Astăzi eu îmi iau o zi de concediu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
vizitat ca de obicei, dar nu l-a mai pus să toarne pe unul sau pe altul, ci i-a comunicat pe tonul său exasperant de protocolar, de amabil, dar de data asta cu o nuanță nouă (categoric și deopotrivă insinuant), că domnul profesor se cade să-l însoțească întrucât cineva, un apropiat de-al său, dorește neapărat să-l vadă. Vlad s-a supus, n-avea de ales. Și a avut surpriza ca în clădirea fără nume de instituție unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
devin un locuitor al cerului, să mă aclimatizez, cum s-ar zice... În acest timp, Truman nu se arată deloc interesat de schimbul nostru de replici: se agită zgomotos în jurul nostru - dă din aripi excesiv, fluieră o melodie veselă și insinuantă, ce mai, se străduiește din răsputeri să ne îndepărteze de la discuția aceasta care-l plictisește. El arde de nerăbdare să asiste la o anumită scenă care, în mod sigur, deține el informații, va avea loc îndată. Mă uit la micul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un târziu, simțindu-se mai în largul său, sub înrâurirea binefăcătoare a alcoolului, datorită amabilității de care făcea gazda dovadă, sau poate sub impulsul amintirilor duioase din trecut, individul are momente de transfigurare: ochii încep să-i strălucească, zâmbetul devine insinuant - întreaga lui făptură exprimă dorință! E tendința lui spre mai bine și spre mai frumos și - de aceea, poate - e partea cea mai valabilă dintr-însul... Nimic din cele petrecute nu mi-a fost propriu zis neplăcut. Fiind pus însă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ultima mea toamnă la Tomis. Materie Materia trebuie să umple în permanență golul, așa cum afirmă Epicur. Și moartea mea e doar o metamorfoză prin care se astupă un gol. Glykonul Acest șarpe care mă fascinează atâta prin privirea-i feminină insinuantă e, desigur, o himeră a metamorfozelor celor mai ascunse din om. E Sfinxul. Glykonul ar trebui să se afle, obligatoriu, numai pe mormântul poeților. Puritate Geții consideră cutuma virginității femeilor înainte de căsătorie de o importanță fundamentală; atunci când regula e încălcată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
doilea, cel mai dramatic și oarecum dramaturgic, îl aflăm pe poetul, în "Parcul Sanatoriului Dr. Șuțu", având "o înfățișare destul de îngrijită", în care se adresează publicului, asistat din umbră de câteva prezențe hilare, desigur pacienți al stabilimentului. Poetul perorează îndelung, insinuant ironic, comentându-și situația de om bolnav, pe de-o parte, și de poet, pe de alta: "Mă recomand Mihai Eminescu. Curând voi fi declarat Poet național. Acest lucru mi l-a declarat solemn Domnul Maiorescu. Dânsul e un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
un mucos ca mine, și altul ar fi fost Întreg cursul vieții mele!... ...Ca atunci când, mult mai târziu (1925), la fel ca pe [al] pezevengh[ei] din stabilimentul din Calea Oilor, aveam să aud, dar fără să-l ascult, sfatul insinuant al vechiului meu prieten Nae Ionescu de la Noua Revistă Română și Ideea Europea nă, pe atunci un țigănos de golan, levantin isteț și ros de ambiții, care-mi spunea tot la ureche: — Degeaba, bă! n-o s-ajungem la nimic decât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca pe un pescuitor dibaci din acele vremuri cu apele atât de tulburi - pe M.B., fost șef de cabinet al lui Ionel Brătianu și conferențiar la Drept, bărbat tânăr și activ, afectând simpatie tuturor, dar cam prea agitat și prea insinuant și cam prea din cale-afară de zelos, de amabil și de curtenitor și, de aceea, dubios, mai ales când Îl priveai cu de-amănuntul; nedat la rândea, dar cu pretenții, prost disimulate, de șef spi ritual al cercului nostru de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ai genului „ichiul“ - spaima soalbelor și a mielelor la jocul de arșice - umplut În scobitura lui cu plumb topit șlefuit, patinat și lustruit cu răbdare și meșteșug mare pe marginea de bazalt a trotuarului, până ce căpăta silueta lune coasă și insinuantă a unui mic proiectil cu efecte percutante; Învârtit la joc, până ce-și lua vânt, Între degetul cel mare și cel arătător, ochit și lansat „pe târșite“ și cu dexteritate greu dobân dită drept În grămada soalbelor și mielelor rânduite pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
potopul“. Dar mai bine că am fost silită să stau în pat, altfel m-aș fi aruncat cu siguranță de pe vreun pod, sau chiar de aici de sus. Sunt la capătul puterilor. Curaj, nu-i așa? O otravă lentă și insinuantă, asta mi-ar trebui. Nu mă aștept să am succes cu procesul. De la ora două, radioul zbiară ca la țară pentru mujici, și de plătit, eu am să-l plătesc. [...] Individul se numește Leși, sau cam așa ceva, iar numele mic
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un păr blond frumos, ochii albaștri și larg deschiși. Talia ei avea o linie grațioasă, iar mâinile îi erau de o formă desă vârșită. Avea o privire expresivă; și, chiar când stă tea liniștită, figura ei avea ceva nobil și insinuant. N-avea nevoie să vorbească pentru a-ți da seama că este inteligentă; dar nici o femeie nu vorbea cu atâta puritate, grație și eleganță. Obișnuinței de a vorbi curent în italienește îi datora talentul de a da francezei un ritm
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Există aici chiar un exces în zona vizualului, o supraexpunere care gene- rează o expresivitate particulară a scenelor. Există și efecte cinematice rafinate. Imaginea se decuplează de sunet, doi lăutari cântă, sunetul nu este însă înregistrat și doar după mișcările insinuante ale cobzarului naratorul realizează că este vorba de un cântec obscen. Zgomotul care bruiază este cel al trăsurilor, deci zgomotul există, este unul de fond, însă naratorul vrea doar să vedem focalizat. Din zona olfactivă avem câteva specimene, ulițele miros
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la organe artificiale, sau că Mircea Dinescu are un sifilis cronic. Nimeni nu se gândește să-i protejeze măcar pe copii de pornogra fiile isterice ale unui domn cu mustață și laptop, pe nume Stan, combinate cu pornografiile mieroase și insinuante ale unui domn fără laptop, pe nume Cristoiu. Nimeni nu este scandalizat de prezența pe sticlă a unor moderatori care sunt și codoși, căci ne bagă în casă astfel de exemplare obscene, dar se și prostituează la greu, executânduse cuminți
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
patron și exploatator mic-burghez. Damian era prototipul micului întreprinzător care prosperase sub regimul capitalist. Într-o bună zi, Damian Marinescu a apărut acasă. Era acolo, îl auzeam vorbind cu nevastă-sa. A fost politicos cu noi, ba chiar slugarnic, uneori insinuant, sugerând un fel de complicitate secretă și ezoterică între noi și el. Vorbeam în timp ce găteam, noi pe aragazul nostru și ei pe reșoul lor, în mica bucătărie comună la care aveam cu toții acces. Bătrânul Marinescu - mi se părea bătrân pe
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Preda, Nichita Stănescu!... Ceea ce Eug. Ionescu și suita sa au făcut, cu o violență ce-i amesteca pe călăii ceaușiști cu victimele lor, moștenind de la aceștia - o ironie a timpului - o boală gravă a politicii „moderne”, suspiciunea, șarpe veninos și insinuant ce se prelinge și linge obiectele și oamenii, falsificând și umplând de venin chiar și actele cele mai curate, mai îndrăznețe. Marele, cu adevărat genialul și inovatorul dramaturg Eug. Ionescu era mânios nu pe România istorică și fizică, precum Cioran
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
numai de bine. La mulți ani ! Acum trec la altă problemă, care este la ordinea zilei. Problema matrimonială, la vârsta noastră destul de înaintată, este plină de riscuri și neprevăzute. Nici nu putem bănui câte sunt și cât de rele și insinuante pot fi. Ne zdruncină sufletește și ne fac zilele amare. De aceea e mai bine, socot eu, ca să rămânem în singurătatea noastră liniștită, așa cum ne-a sorocit soarta. Trebuie însă să ne întărim sufletește, să fim atenți cu sănătatea și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
a băgat în minte să-i adune pe toți copiii pe care îi găsește pe drumuri. Să vedem ce o să reușească». Și își dă ochii peste cap, pufăi și scutură capul. Don Calabria schițează un zâmbet ascuns, pe care domnul insinuant la vorbă nu știe cum să-l interpreteze. Modesta familie crește numeric Odată cu sosirea altor copii nevoiași au crescut și cheltuielile, dar și ajutoarele au crescut proporționat. Don Calabria va repeta adesea religioșilor săi: «Dumnezeu este cel care face totul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
don Calabria și a confraților săi. La reîntoarcerea sa în patrie, după șase ani de misiune, s-a oprit la San Zeno in Monte, primit ca un «frate preaiubit». Munca de convingere a neobositului misionar a devenit tot mai subtil insinuantă. Predicile sale, mereu îmbogățite cu istorioare captivante, îi făceau pe tinerii frați religioși să viseze. Don Calabria a încercat mai întâi să frâneze acel vulcan în fierbere, promițând că «la timpul potrivit îi va trimite un drapel (grup) de frați
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în pronunția lui Capote, understand devine inner stain (pată lăuntrică), iar White House devine wide ass (cur lat). Hoffman e un maestru al efectelor vocale (oricît m-aș spăla în urechi, nu pot să scap de amintirea rostirii scîrboase, grohăit insinuante, pe care personajul său din Talentatul domn Ripley o dădea întrebării : Cum merge voyeurismul, Tom ? ) și sunetele pe care le produce în Capote (cuvinte care dau din coadă ca pudelii unei babe, cuvinte care se sting ca niște vrăbii în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]