419 matches
-
cunoaște,/Citească-mi poemul și, instruit, să se grăbească-a iubi”). Aia mă întreabă dacă poate continua să-mi citească: eu mă înfurii, la început... Apoi izbucnesc în râs. Cred că, atunci când suntem tineri, salvarea sufletului constă tocmai în această insolență amoroasă. Psyché Mă mai abat din gânduri mâncând niște poame minuscule și extrem de dulci. Numele lor e destul de lung în limba băștinașă, intraductibil în latină. Savoarea acestora reușește să mă umple de mulțumire și uit pe loc de orice lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
odată cu înființarea Frontului Popular Român . Casian Maria Spiridon N.n. - Iată un loc unde se amestecă cinismul cu farsa . Numai jocul uzanțelor referitoare la ”operația prin chiuretaj politic a păcăliturii” este deajuns să se pună capăt pentru totdeauna succesiunii de minciuni, insolenței . Oricărei nașteri, chiar a copilului mort, i se declară cauzalitatea civilă, prin extensie și a unei conspirații, etc . De două decenii, niște panglicari delapidează naivitatea unor amploaiați fără autoritate sau cu un trtecut pătat, posibil victime ale șantajului . Luați aminte
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
literaturii. "Beat de glorie zice Alexandru Dobrescu Istrati își pierde orice măsură, adoptând o conduită imposibil de scuzat și chiar de explicat altcum". Da și nu. Cine se va uita mai atent la tot ce s-a întâmplat în jurul acestei insolențe va constata cu mare ușurință cum se repetă istoria. Atunci, ca și acum, are dreptate Al. Dobrescu, au existat și există intelectuali care "împărtășind alte idealuri artistice" nu gustă poezia eminesciană. Firește, e deptul lor. Numai că, în virtutea acestui drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
În respectul pe care Îl arată celor mai mari, știe să găsească acele mijloace de expresie care mărturisesc, cu aluzii abia transparente și Îndepărtate, de care n-ai cum să te superi, toată amărăciunea, sila și Înfruntarea lui, ca răspuns insolențelor și grosolăniilor fudule ale târgovețului. Turcu Ion fusese brancardier pe front, dar nu din cei care des puiau de verighete, bani și ceasornice răniții și morții - și pentru care, după asemenea fapte, se găsea totdeauna vreun glonț rătăcit și ispășirea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
coquin !” - tu, băiat de 27 de ani, un debutant consacrat abia-n clipa aceea, unui fost prim-ministru, unui prinț de Samos, director al Teatrului Național, om bătrân - mi se pare o obrăznicie superbă, magnifică. Dar această obrăznicie proclamă sacra insolență și curajul de-a spune adevărurile în față ; abia de atunci e posibil marele comic, divulgant al prostiei și, mă rog, infamant al prostiei. Nu-l implic pe Ion Ghica în această diatribă, pentru că Ion Ghica este un scriitor extraordinar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pe când plăcerea nu va ajunge niciodată fericire. Omul pune mai multă ardoare ca să câșige, decât ca să păstreze. (De aici izbânda, în etaje, a răsturnărilor sociale) Soldatul și hoțul sunt mai curagioși decât proprietarul. În general satisfacția oamenilor supuși e în insolență. În general oamenii supuși preferă să fie insolenți, nu mulțămiți, iar cei mici sufără mai degrabă impilarea decât umilința. De aceea făgăduiala și bunăvoința celor mari fac mai puțini ingrați decât serviciile reale; căci bunăvoința se adresează vanității, pe când serviciile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cei care luptau și vegheau” s-au despărțit pur și simplu În două - adică de o parte au rămas cei mai mulți, săraci și nedreptățiți, iar de partea cealaltă o mînă de Îmbogățiți fulgerător, enorm, și care și-au și afișat cu insolență mărcile averilor lor, a fost prea târziu pentru „a da lucrurile Înapoi”! Aminteam mai sus de paradoxul care face astfel Încît cei mai puțin interesați de „revenirea comunismului”, deci de centralizarea funcțiilor și de naționalizarea averilor mari, sunt tocmai, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Încercând să scape nu de realitate, ci de „realitatea adulților”, de „realitatea celorlalți”. Apoi, frumoșii, bieții de ei, s-au Înecat În această revoltă, deoarece au avut doar curajul și „optimismul” negației fără să-l aibe pe acela al „afirmării”, „insolența, nebunia” unei afirmări, „aventura unei afirmări”! Înecându-se În acel fatalism colorat și fascinant al Șeherezadei, al filelor Înțelepte ale Bagavat-Ghitei, al „Înțelepciunii simple și evidente”, al unui alt „bun-simț”, de fapt o Întoarcere spre Orientul descoperit de unii călători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a unui nomenclaturist de vârf, educat și sprjinit de fostul șef absolut al K.G.B.-ului, Iurii Andropov - Gorbaciov! Nici un autor literar sau de S.F. nu ar fi Îndrăznit să dea spre publicare o carte care ar fi „desenat” cu atâta „insolență imaginativă” și „lipsă de simț realist” sfârșitul, cum o spuneam, năruirea extrem de improbabilă, de „fantezistă”, a unui imperiu ce domina aproape o jumătate de omenire, „Înzestrat” cu o ideologie care o făcea, În ochii a milioane și milioane de naivi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
valori, criterii, și a „amintirii” celor care ne-au fost Înainte. Deoarece această luptă s-a dus; În forme, e drept, mai puțin radicale, mai puțin consecvente decât ne-am fi dorit-o, dar de aici până la a afirma cu insolență și cu un zâmbet disprețuitor pe buze - acele „buze” ale unui „cap” ce Încă nu a produs valori de nici un fel! - că toate valorile acestei perioade, cele literare În speță, sunt false și că - așa cum o a firma și dramaturgul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
persoana și scrisul meu. Da, după cum se vede, securitatea „noastră” le-a permis celor invidioși și frustrați, semidocți și impostori, să se răzbune cu vârf și Îndesat asupra cuiva care Îi Întrece radical În profesiune și care mai are și insolența de a reacționa ca un om liber. Cum adică - ca un om liber?! Adică ce, noi nu suntem liberi sau ce vrea să spună un Breban sau un Goma sau un Baconski, că noi am fi, cum se spune... niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
alta istorică sau politică nu face decât să coloreze, să pună Într-o lumină, uneori, e drept, insuportabil de dură, de brutală, ceea ce zace În adâncul firii lor, idiomatice și universale, și care este, e drept, speculat cu abilitate și insolență de stăpânii zilei. Când Goma și Liiceanu „se supără pe Români” acablându-i cu toate relele - mi se pare că și dl Patapievici a călcat pe această ulicioară, invocându-l pe maestrul său, scepticul Al. Paleologu, ambii nemulțumiți de prestația istorică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
orice speranță?!... Nu, nu trebuie să ne supărăm pe nimeni, atunci când „Îndrăznim să ieșim din rânduri”, când Îndrăznim să ne amintim de „idealurile și principiile” tinereții noastre, dar și de cele care s-au numit „romantism” sau „pașoptism”; când avem „insolența” să ne „diferențiem” de „mediu” sau de „gloata supusă și cuminte”, va trebui să ne și asumăm această stare de „nebunie”, de „reacție ciudată, atipică”. Și să nu ne plângem prea tare de singurătate - acea singurătate dură, impusă, ce seamănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ți-e și rușine să fii bătrân!”... Și cu atât mai greu Îmi va fi mie s-o apăr, senectutea, afundat fiind În „ea”, părând a o apăra pro domo. Necum să declar, cu o cutezanță ce frizează poate simpla insolență, că ea este, de fapt, „un dar al destinului, al vieții!”. Un dar al vieții, cu siguranță, și chiar mai mult de atât, poate chiar un „sens al vieții!”. Pentru unii, se’nțelege, pentru acea ciudată elită care, ajungând la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Am luat partea celui slab. Am disprețuit pe laș. Dușmani mi-au fost parvenitul, impostorul, ipocritul, mai ales acesta. Sentimentul că dreptatea-i de partea mea mi-a dat, de fiecare dată, forță. Am privit cu demnitate și uneori cu insolență pe oficiali, cei mai mulți dintre ei părîndu-mi-se cleioși, grosolani, îmbuibați. Student fiind, nu l-am înfruntat pe Zolineak, secretarul UTC pe Universitate? Asistent la Institut, nu i-am replicat lui Ichim, primarul de atunci? Nu l-am ironizat în scris pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care a polemizat, după împăcare (Mihai Drăgan, de pildă), îl iubesc în mod sincer! Eu îl admir pentru știința sa, vastă și sigură, pentru fermitatea masculină a stilului și pentru rezistența în fața furtunilor vremii și, mai recent, a asalturilor și insolențelor unor tineri. (Chiar la Onești, a primit un afront din partea lui Marin Mincu, care i-a strigat în public că „istoria literară nu se mai face cum o faceți dumneavoastră” și l-a acuzat de „oportunism scîrbos”!) E un copac
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Operei“. Nu și-a pierdut niciodată gravitatea de senator și defectul lui era, poate, la începuturile lui, acela de a fi puțin scorțos și cu ifos; își înălța capul cu prea mult orgoliu și își manifesta uneori disprețul ajungând la insolență. De necrezut pare faptul că, în timp ce vorbea, i se trimiteau la tribună bilețele scrise cu creionul ăcum se scriau nenumărate în timpul Adunării), și că el avea capacitatea de a citi aceste note vorbind și de a le introduce cu cea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nu mele meu și în locul geometrului numele lui Laplace. Poate în acest dialog i-am răspuns lui Laplace cu prea multă asprime; poate în fond el este cel care avea dreptate; dar nu puteam suporta să-l văd tratând cu insolență și cu despotism un fizician doar pentru că nu se bucura, ca el, de un fotoliu academic. Cunoșteam de trei ani experiențele lui Marat și credeam că i se datorează puțină stimă unui om care se îngropa în tenebre pentru a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a fost sin gura împrejurare când a părut sensibil la niște elogii care, în ochii lui, erau întotdeauna prea moderate. ĂMarat a observat foarte bine că ziariștii sunt cei care au privilegiul de a împărți reputațiile; însă morga sa, pretențiile, insolența l-au făcut să fie respins de toți cei pe care îi cultivase. Mă știa legat de unii dintre ei și am impresia că felul de atașament pe care mi l-a arătat timp de câțiva ani se datorează mai
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
din prima zi. De altfel, câtă vreme a fost nevoie de abilitate pentru a trata cu marile puteri, nu exista om mai folositor lui Bonaparte decât Domnul de Talleyrand. O față imperturbabilă, o tăcere de bronz când era cazul, o insolență foarte bine regizată când se ivea nevoia, și maniere politicoase și seducătoare când voia să-i facă să se simtă în largul lor pe cei necăjiți că se înfuriaseră și dornici să se potolească. TALLEYRAND Nu încape nici cea mai
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
diferendelor, ordinea pe punte, modurile de pedepsire) după bunul său plac, dar, oricum, era preferabilă această echitate inventată și votată periodic regulilor stricte care domneau pe o navă regală. Acolo exista ierarhia castelor (ofițerii erau, în majoritate, aristocrați) și orice insolență se biciuia ceremonios la bustul gol cu celebra pisică cu nouă cozi sau chiar se pedepsea cu spân zurare, conform delictelor înscrise în regulile militare. De aceea mulți dintre pirații secolelor al XVI-lea-al XVIII-lea au fost dezertori
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
I se dusese buhul că știe multă carte (era poreclit „micul Kant”). Colegii vorbeau despre dânsul ca despre „un fenomen”, „un al doilea Pico della Mirandola”. Își intimida profesorii (Mihail Dragomirescu fiind „victima” predilectă) sau îi scotea din sărite cu insolențele-i nu lipsite de substanță, emise pe un ton ascuțit, cu inflexiuni ciudate. Părinții lui M. priveau la el ca la un geniu, și cam tot așa aveau să-l socotească Mircea Eliade și Mircea Vulcănescu, care i-a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
informativă a unui eveniment se măsoară după inversul probabilității sale de producere; alegând decorul cel mai improbabil, organizatorii anualei Gay Pride își arată talentul lor de comunicatori. Șapte mii de polițiști încadrează o mie de manifestanți: nec plus ultra. Culmea insolenței a provocat de altfel un neobișnuit salt înainte în ecumenismul local, întrucât (dar o dată nu înseamnă obicei!) șefi-rabini, episcopi, patriarhi, șeici și muftii, de regulă adversari jurați, au acceptat să-și pună laolaltă semnăturile pentru excomunicarea în cor a Sodomei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a câștiga timp, pentru că au știut să și-l piardă pe-al lor în tinerețe... Sunt acestea remarcile unui servitor benevol al statului ajuns la vârsta înțelepciunii (lupoaicele și lupii tineri proaspăt intrați în carieră sunt rugați să se abțină). Insolența unui senior off-limits n-are cine știe ce merit. Ca dovadă. În materie de racursiuri, este frapant că "poporul de elită, sigur de el și dominator" a fost amputat de două sau trei ori, și nu fără intenții ascunse, exterminându-i-se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Occident am regăsit-o la toți frații tăi arabi, laici și progresiști. Ei ne iubesc pentru că la noi au învățat să gândească și să trăiască liberi. Și ne detestă pentru că v-am colonizat și pentru că încă n-am renunțat la insolența noastră de stăpâni. Fără îndoială că resimțiți aceeași ambivalență și față de islamism. Islamul le-a permis popoarelor voastre să rămână ele însele în timpul colonizării. Aceasta a înghițit totul, în afară de nucleul dur. Dar fără religie, ce mai rămânea din cultura arabă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]