328 matches
-
-ți scoată mașina din garaj și să constați că toți servitorii te așteaptă În capul scărilor? Cobori pregătit să pleci la niște prieteni ca să petreci o duminică plăcută și toată servitorimea se postează la intrare și te țintuiește cu priviri insolente. Nu, Susan, numai de dragul tău nu i-am trimis pe toți la dracu! Femeia asta, bucătăreasa cu dinții mîncați, vorbind despre sudoarea frunții și despre copilul ei, arătîndu-ți-l, aproape vîrÎndu-ți-l sub nas, folosind cuvinte absurde, ridicole În gura ei, drepturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plece mai repede și el n-a fost În stare să achite consumația, n-a fost În stare s-o vadă de aproape pe flight hostess și nici măcar să se uite la fetișcanele alea și acum trebuia să suporte privirile insolente ale băiețandrilor din cartierul Marconi. Pe urmă, a doua zi, se scula zîmbitor și amnezic, mînca ceva pe fugă și era conștient că se preface și că mai mult se joacă de-a omul optimist și năpădit de treburi alergînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ghitarele cu muzică flamenco. — Un copil pe nume Julius ne așteaptă, Îl imită Susan și ar fi bătut step În glumă, dar suedeza, Dumnezeu știe cum, Își vîrÎ amîndouă mîinile În buzunarele de la spate ale pantalonilor și sînii Îi crescură insolenți, sub cămașa albă, silind-o pe Susan să Închidă ochii, de parcă cineva ar fi aprins două faruri de automobil. Vru să zboare spre orientul misterios, dar pierdea și avionul ăsta și era din ce În ce mai rău, fiindcă vru să spună ceva. dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu putea să-și permită luxul ăsta. Chiar În seara aceea Julius se convinse că era complet secătuit de orice sentiment. Numai din curiozitate mai suporta bătaia cu rigla peste Încheietura numii. Frau Proserpina era din ce În ce mai aspră, ba chiar ajunse insolentă și grosolană. Îi repeta la nesfîrșit că e cel mai prost dintre elevii ei și că dacă nu făcea progrese vizibile o să-i scrie o scrisoare maică-sii, spunîndu-i că nu mai putea să-i dea ore fiindcă elevul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poți să-mi spui? Tu, Juan Lucas. Tu, Juan Lucas. Susan veni pînă În bucătărie ca să-i anunțe că ieșea În oraș cu domnul Juan Lucas și că o să se Întoarcă tîrziu, nu veneau la masă. Abraham trase un fum insolent din țigară, treaba lor, nici nu-și dau seama ce pierd, treaba ei, care poate că-l pierde pe don Juan În seara asta, el se ține mult mai bine. Susan nu băgă de seamă obrăznicia și mai dădu cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În ropote de aplauze, lac de sudoare, Învăluită În hohotul de rîs al Vlăjganului, În picioare, aplaudîndu-l Împreună cu ceilalți pe baterist care se dezlipea de banana lui uriașă și venea În Întîmpinarea ei, ca să mulțumească Împreună pentru aclamațiile și strigătele insolente ale bețivilor și clienților care băuseră cîteva pahare bune. CÎteva femei au crezut că ăsta era În sfîrșit sfîrșitul, dar numai pentru că nu le văzuseră pe fete: de Îndată ce au dispărut bateristul și femeia păcătoasă, Își făcură apariția cu o insolență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se dovedi a fi un individ de pe lista lui Blayney, cu cei două sute de susținători din cămăruța din dos. Iar Gosseyn, care se dusese drept la biroul acestuia, stătea acum în picioare, ușor nedumerit, privind la trupul mătăhălos și figura insolentă a lui Gorrold. Pentru că nu era frumos să transferi dodecimal o persoană așa de subțire îmbrăcată, în zona aceea înghețată... de-acolo. În timp ce căuta în minte alte posibilități, Gosseyn spuse cu amabilitate: - Președintele Blayney m-a rugat să vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
deschidea o fereastră spre caracterul acestuia. Janasen era un solipsist care ajunsese să-și echilibreze nevroza construind o atitudine de mare tupeu. Avea un echilibru puțin stabil în timp, fiindcă în fiecare clipă depindea de toleranța aproapelui. Avea o privire insolentă și afectată. Cadrul întâlnirii lor era plin de culoare venusiană. Se aflau într-o încăpere care dădea spre o curte și, nu prea departe spre niște masivi de curând iviți. Odaia avea tot confortul, inclusiv livrarea automată de hrană. Privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
deschidea o fereastră spre caracterul acestuia. Janasen era un solipsist care ajunsese să-și echilibreze nevroza construind o atitudine de mare tupeu. Avea un echilibru puțin stabil în timp, fiindcă în fiecare clipă depindea de toleranța aproapelui. Avea o privire insolentă și afectată. Cadrul întâlnirii lor era plin de culoare venusiană. Se aflau într-o încăpere care dădea spre o curte și, nu prea departe spre niște masivi de curând iviți. Odaia avea tot confortul, inclusiv livrarea automată de hrană. Privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
că, în calitate de locțiitor al directorului, avea datoria de a veghea că ședința să se desfășoare într-o atmosferă demnă și civilizată. - Domnule Kent, i se adresă Meader, șeful subsecției de botanică, nu înțeleg cum poți tolera o remarcă atât de insolentă. - Foarte bine, ridicați-vă în apărarea drepturilor voastre! exclamă Grosvenor. Universul e în pericol de moarte, dar voi trebuie să vă păstrați sentimentul demnității. McCann, care tăcuse până atunci, i se adresă arheologului, pe un ton stânjenit: - Korita, spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
primit într-un birou mare, cu fotolii moi, capitonate cu pluș și-mi cere să-i spun repede despre ce e vorba. Îi explic toată comportarea vlăstarului său arătând că feciorul iubit nu numai că nu învață, dar prin atitudinea insolentă, obraznică, împiedică întreaga clasă să-și însușească lecțiile - și toți profesorii nu-și pot desfășura normal lecțiile. M-a apostrofat imediat: „- Care profesori? Că în momentul de față, doar dumneata ai ce ai cu copilul, în timp ce ceilalți sunt mulțumiți de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și-a făcut-o. Oamenii Israelului au fost treziți. Uri se străduia din răsputeri, observă Maggie, să nu dea ochii peste cap în semn de dispreț față de ceea ce auzea. Din când în când se foia în scaun, ca un școlar insolent, pentru ca apoi să se controleze și să stea drept. Acum se aplecă în față ca să vorbească. Știi ceva despre Ahmed Nour? Maggie interveni. — Domnule Shapira, ați fost foarte amabil să ne acordați din timpul dumneavoastră. Aș vrea să vă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sau doar spuneți cu voce tare „aș dori o întâlnire” Culturi diferite vor alege căi diferite, unele în conflict direct cu cetățenii lor și alte culturi. Ideologia, politica și religia se vor ciocni cu știința, pe măsură ce experimentele, conduse de personaje insolente și obraznice, descătușate de responsabilități sociale și de normele eticii vor crea riscuri geopolitice majore. Exemplele vor cuprinde următoarele: Creșterea duratei de viață Apărarea imunității optimizate Evoluția comună a ciborgilor: om/mașină Ingineria organelor Regenerarea celulelor stem, a organismului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de pe birou, iar aceasta scoase un țiuit spart. După ceva vreme un portar bărbos își făcu apariția de sub o arcadă. Purta o uniformă soioasă deschisă la brăcinar peste o vestă decolorată. Portarul îi întâmpină pe cei doi cu o expresie insolentă: ă O cameră pentru o oră, nu-i așa? ă Cum îți permiți? strigă Salitov. Viteza cu care se înfurie îl uimi până și pe Porfiri. ă Îl căutăm pe băiat, Dmitri. Chestiuni de poliție. Eu sunt magistrat investigator. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
celalalte, prototipurile, au fost puse aici la uscat, iar Găsit a vrut să cerceteze, prin contact direct, despre ce era vorba, țipătul și palma instantanee a lui Cipriano Algor au fost de ajuns pentru ca instinctul lui de vânător, excitat de insolenta imobilitate a obiectelor, să se retragă fără să apuce să provoace pagube, dar acum să recunoaștem că n-ar fi rezonabil să ne așteptăm de la un animal ca el să reziste impasibil provocării unei hoarde de bufoni și mandarini, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
I.V.). Finalul capitolului conține un comentariu subliniat cu majuscule și atribuit aceluiași Darie: „UN MINUT DE ÎNTRERUPERE PENTRU A PREGĂTI CAPITOLUL DE ÎNCHEIERE. PLECAREA: CÎT MAI LITERARĂ. TITLU: PUTANA LA PERSOANA I” în care convenția literară e demascată teatral și insolent. Altfel spus: „Jos Arta, căci s-a prostituat”... Segmentarea pe secvențe - uneori de cîteva rînduri - a textului prin intertitluri derutante sau simboluri grafice e un alt procedeu prin care Vinea se adaptează la „rigorile” avangardiste ale Contimporanului. Cel care declara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din România (în 1924, prin intermediul eclecticei reviste Contimporanul) indică un decalaj de aproximativ zece ani. Dacă „exportul” de avangardă (prin Tzara și Marcel Iancu) a fost unul insurgent, violent negator, prima avangardă din România a fost preponderent „constructivă”. Militantismul agresiv, insolent și contestatar s-a dezvoltat după 1924 pe traseul revistelor Punct - 75 HP - Urmuz - unu - Alge - Viața imediată etc., Integral radicalizînd moderația „ecumenică” a Contimporanului. Legitimarea externă a jucat un rol determinant în procesul de recuperare/recanonizare internă a avangardei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Intrând și ieșind din acele apăsătoare cabine de probă ale boutique-urilor, era convins că răspunsul putea fi afirmativ. Dar, odată cu trecerea orelor, convingerea aceea Începea să pălească, iar acum Îi părea că toate acele cuvinte erau doar o ironică, aproape insolentă capitulare În fața realității. Și, dintr-o dată, Îl cuprinse o repulsie copleșitoare față de femeia care Își ciugulea sandvișul În tăcere, pierdută În cine știe ce gânduri - dar și față de Dario și față de el Însuși. În timp ce doamna Buonocore sau Tempesta mușca dintr-un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vrut să adauge. Nu am putut să cânt karaoke cu Camilla, deși Îi promisesem. Maja a avut grijă de această după-amiază nesfârșită aici la Palazzo Lancillotti, ea a avut grijă să-i distreze pe toți copiii aceia, pe mamele lor insolente, astfel Încât familia Fioravanti să pară În același timp intangibilă și la Îndemână, elitiști și totuși milostivi, astfel Încât nimeni să nu se simtă exclus sau disprețuit - chestii Încurcate, arta de a Întreține relațiile publice, artă În care Maja devenise o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de gând să-i dea drumul repede. De cum a intrat, a dat cu ochii de Giulia și imediat și-a dat seama de ce se afla ea aici, căci stătea cu ochii agățați de un bărbat tânăr și plăpând, cu fața insolentă a tuturor Ioniților din lume, iar acesta era Andrei Ionescu. Așa c-a și intrat în el, să vadă despre ce e vorba, abandonându-și vehiculul și planurile cu care venise. Din Andrei Ionescu viața se vedea în culori cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ei, o scurtă poveste despre boema bucureșteană, pe care n-o definitivase încă. Imaginile erau neprelucrate și multe cadre erau luate prost. Pe la jumătatea filmului apărea Andrei Ionescu, mângâindu-și părul de la frunte și pe după ureche, până la bărbie. Avea privirea insolentă a lui Ioniță Bubosu și aroganța visătoare a Zugravului. Se mișca lent și povestea ceva, ținând țigara la distanță, în mâna stângă, sprijinită pe cot. Giulia îl privea cu ochii înfloriți, iar Zogru se uita peste umărul ei, strecurat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și cu spectacolul de la menhir. Cineva a profitat de situație ca să se răfuiască Într-un mod jalnic, asta e tot. Cătă spre ea pieziș. - Nu doar cu cîteva firimituri ai să mă faci să te readuc În anchetă. Ești căpoasă, insolentă și fără doar și poate implicată total În afacerea asta... Drept răspuns, Marie apăsă pînă la capăt pedala de accelerație. - Și primejdioasă, adăugă el cramponîndu-se de scaun. * * * Marie opri mașina Într-un scrîșnet de pneuri În fața vilei spațioase a familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avea să fie ultima lui zi de viață. Mi‑a spus: - Porți o cămașă frumoasă, Chick - e elegantă, cu dungile astea gri și roșii. Stăteam Împreună pe bancheta de răchită. Fața lui devastată de cancer avea obișnuita‑i expresie de insolentă bună dispoziție. - Am auzit că vrei să‑ți cumperi un Mercedes cu motor Diesel. Te sfătuiesc să n‑o faci. N‑o să‑ți aducă decât belele. Trepida sub puseul sfârșitului sau de neastâmpăr. Nu mai conta nimic, așa Încât i‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tălpile erau mult deasupra podelei. Pe atunci trebuie să fi avut cel puțin cincizeci și cinci de ani, cu șapte ani mai în vârstă decât atunci când îl văzusem ultima oară. Avea chelie, se îngrășase. Colonelul Frank Wirtanen avea o înfățișare insolentă, de prunc trandafiriu, pe care se pare că victoria și o uniformă americană de luptă o dădeau multor bărbați mai în vârstă. Mi-a zâmbit, mi-a strâns călduros mâna și mi-a spus: — Ei bine... ce părere ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Abia aștept să lucrez cu el. E absolut de acord cu modul în care o văd eu pe Nora, lucru de o importanță vitală. Cred că-i cam manipulează pe ceilalți, adăugă ea, gânditoare. Și uneori e de-a dreptul insolentă. Știți voi, așa cum sunt oamenii când se bazează pe șarmul lor și nu prea bagi de seamă ce spun de fapt. Se poartă chiar ca o vacă față de săraca Christina. Vreau să scot asta în evidență. Eram impresionată, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]