2,106 matches
-
ale “bucătăresei” se amestecă până la confuzie cu mișcarea scriiturii, curățatul orezului e asemuit “corecturii”, “suflecarea mâinilor” e urmată de “așteptarea și surpriza unei fraze noi”. Din asemenea notații și construcții ale imaginației iese una dintre cărțile majore ale scriitoarei, reabilitând insolitul întâmplărilor mărunte de fiecare zi în versuri și pagini de proză scrise cu un condei rafinat, mereu liber în conturarea ori în deformarea liniilor “obiectelor” sale. Adepților unei “poetici textualizante”, precum Marin Mincu, le-a plăcut să identifice în poeziile
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
o măsură, îmi dau seama, a și găsit-o. În schimb, ce bizar, mi-am pierdut-o eu! El sta în gazdă tocmai la faimoasa infermieră Maricica, cea care condiționa executarea ordinelor administratorului Tătaru (fost paznic la "canal!") prin apariția insolită a unei danturi într-un loc de-al ei destul de intim! Cu o mașină de scris, cu cafele, ciclobarbitale nocturne și carbaxine diurne, în fața unui geam deschis spre-o grădiniță de flori și-o stradă rurală, cu vaci și tractoare
Undeva unde sînt motani, și dovleci, și fluturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14006_a_15331]
-
și sabie etc. -, la care colaborează personalități din Republica Moldova, România, Franța, Germania, SUA, Canada ș.a.m.d., instruiesc, dar și emoționează, conving, dar și suscită polemici clarificatoare. Cel mai recent număr al revistei - 11-12/ 2002 - este conceput într-un mod insolit. Scriitorul și publicistul Leo Butnaru a valorificat prompt participarea sa la Festivalul Internațional Zile și nopți de literatură organizat de Uniunea Scriitorilor din România, în toamna anului trecut, la Neptun, aducând în redacție texte ale multora dintre participanții la festival
ȘTIRI CULTURALE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14311_a_15636]
-
să-i dau altă tonalitate, nu-și schimba forța. Lovinescu mă asculta cu un interes îngăduitor, parcă aș fi recitat o poezie învățată cîndva, în copilărie. I se părea pesemne atrăgătoare propunerea mea pe care i-o prezentasem atît de insolit. Deodată ca sub o putere străină de el, scăpată de sub control, l-am auzit rostind cu o hotărîre care m-a uimit: - Într-adevăr. Ce ar fi să îmi schimb itinerariul? Îmi dai răgaz să mă gîndesc? - Oh!, am exclamat
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
în campusul universitar. Au loc numeroase lansări de cărți. în centrul atenției se află volumul Mortul care ne trebuie de Jorge Semprún (traducere, prefață, note și îngrijirea ediției de Dinu Flămând) publicat cu promptitudine de Editura Dacia din Cluj. Moment insolit: prânzul luat la Arhiepiscopia Tomisului (nu vreau să-l descriu, ca să nu transform relatarea într-un poem). Seara, la Mangalia, decernarea premiilor: Premiul "Ovidius", pentru valoarea recunoscută a operei literare și pentru contribuția la afirmarea libertății de expresie și a
Festivalul internațional "ZILE ȘI NOPȚI DE LITERATURĂ" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14757_a_16082]
-
-l delectează pînă și prin definițiile sale rebusistice, care nu pot fi decît unele de ordin metaforic. Pentru piatra numită "opal", găsim o perifrastică figură poetică: "a căzut în inel un strop de iaurt din ciutura lunii". Fascinația pentru cuvîntul insolit, echivoc dar bine plasat în revărsarea vorbirii libere datează de timpuriu, regăsindu-se chiar în primele lui impresii. Iar demonul contradicției și ironia la obiect le va fi moștenit de la bunica maternă, "cernătească cu moț de 'bobolină'", pe care o
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
fostului aliat sovietic, fiindcă nu făcuse alegeri libere în Polonia și România? E de neconceput" (pp.24-25). Grosul cărții este însă ocupat de aventura africană. Lucru oarecum firesc, dată fiind întinderea în timp a acesteia (23 de ani) și caracterul insolit al experienței. Neagu Djuvara a avut șansa de a asista la nașterea unui stat independent. El face o radiografie a modului în care au fost puse pe picioare instituțiile statale ale Republicii Niger (încă o dată, a nu se confunda cu
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
din latinescul medieval scarlatus 3, ieșit, la rându-i, din persanul saqirlat, i. e. "flamură roșie", care ajunge, la Bizanț, să desemneze porphyra însăși, "roșul" bazileic, - ne mai rămâne să vedem în ce măsură Craii (de Curtea-Veche) "realizează" și acest sens complementar (și insolit). Ei bine, propria-i "performanță", dacă vreți, e, de asemeni, integrală. Mai întâi, Carol însuși, acest nexus al celor două serii de sensuri: "crai" și "roșu"... Pentru ca el să poată să (tr)a(ns)pară, tomnaticul crai Pantazi e pus
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
un alt ginere iugoslav, ea se prezenta singură ca "soacră a Balcanilor". Frecventele călătorii la Belgrad și Atena o fac să se simtă acasă. Toate aceste țări par a fi devenit țările mele". Mare iubitoare de natură și de peisaje insolite, odată își manifestă dorința (la Sarajevo) de a trăi într-o moschee și de a transforma cimitirul într-o grădină "divină". Ciudățenii ale unei fantezii romantice exacerbate! Pe de altă parte, Regina se înfățișează ca o ființă volubilă, declarând că
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
aș fi avut destinul meu, mi-aș fi dorit destinul lui." A părut multora un om neobișnuit, profund enigmatic. Înclinațiile sale erau diverse și aflate la "extreme": scriitor, ocultist, preot. A existat, există, o mică legendă țesută în jurul calităților sale insolite de spirit gnostic. A izbutit să-și potențeze misterul, devenind un incognoscibil fascinant. Lipsește din sintezele de istorie a literaturii cele mai creditate. E calificat cu stăruință, în privința procedeelor, deși are pagini mai multe și orientări diverse, unele noi, epigon
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
însă lucrurile cu romanul Evanghelia după Arańa de Nicolae Strâmbeanu, publicat de editura Humanitas, a cărui principală materie istorică o constituie începutul secolului al XVI-lea, țările iberice, teritoriile descoperite de portughezi și de spanioli. Deși lăudabil în principiu pentru insolitul teritoriului istoric ales, romanul conține licențe care depășesc ca număr și amploare marja de eroare suportabilă într-o narațiune ce mimează istoria, prejudiciind în permanență integrarea istoricului în spațiul ficțional și dăunînd, în ultimă instanță, lecturii, care, din binevoitoare, e
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
nu va izbîndi pe alt meridian. Adoptat de liber-schimbiști ca patron spiritual, Caragiale le-a dăruit o zestre inestimabilă; numele ei este ambiguitatea. O întrebare s-a pus din capul locului: care este granița dintre glumă și seriozitate în acțiunea insolitei formațiuni politice? Faptul demonstra că respectiva ,graniță" fusese ascunsă destul de bine și le oferea fondatorilor un motiv de satisfacție. însăși deviza ," putea fi citită în două feluri, atît ca expresie a distanțării critice de o anume realitate, cît și din
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
în față soției: ,Cum să uit că, ani de zile, ca să fii a mea, eram nevoit să te amețesc mai întîi cu alcool?" Iată pînă unde poate merge perversiunea misogină a lui Camil: pur și simplu e vorba de un insolit viol săvîrșit de soț prin anihilarea voinței de rezistență morală a soției. Agentul acestei anihilări este flagelul lumii noastre, alcoolul, iar beneficiarul acestei anihilări este celălalt flagel al lumii noastre, bărbatul. Cît despre victima violului, ea nu doar că-și
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
Dumitriu în Occident, serviciile Securității au alimentat și amplificat zvonul paternității multiple a Cronicii, consolidîndu-l. Ecourile lui persistă pînă azi, fără ca problema paternității romanului să fi fost încă supusă unei analize serioase. Avînd unele afinități, Dumitriu-Stahl-Vinea au format un trio insolit, comparabil, într-o anume măsură, cu trioul Bioy Casares-Silvina Ocampo-Borges. Dar, dacă ultimul s-a cristalizat în condiții de libertate și transparență, primul s-a țesut din complicități clandestine, cu aspecte extraliterare tenebroase. O triadă incitantă pentru cercetare. De aceea
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
versurile unui ,,abstracționism" liric, aparent de factura ermetismului modernist în spiritul școlii lui Ungaretti și Quasimodo - cu ,,mesaj" greu de descifrat și de condamnat de cenzori - în fapt, un mod original și foarte concret de a-și formula în cuvinte insolit combinate propriile viziuni ale sentimentelor și ale ideilor poetice. Iremediabil nemarxiste, deși multe absorbite din filosofia germană prin Hegel, părintele ,,cu capul în jos" al lui Marx, viziunile ,,idealiste" sunt aproape criptografiate în extraordinarul Enghidu, început prin 1957, încheiat în
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
pline de reverie, poetul revine „din veșnicie” în vremelnicie pentru un motiv foarte clar: „Revenit din veșnicie / Îmi cer dreptul la cuvânt” (Adormit). Și aceasta, aflându-se în starea de semitrezie, când, chiar dacă e „Adormit cu mintea trează”, străbătând câmpuri insolite, e sigur că: „Pajura pe cer veghează / Căi de gânduri părăsite” (Adormit). Metafora pajurei veghetoare poate fi răstălmăcită și ca ochiul veșnic treaz, care (supra)veghează totul, lucruri, acțiuni și oameni. Și de care poetul se simte țintuit permanent. Ceea
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
porți deschise/spre tărâmul mult visat.” Poetul este foarte atent la detaliu, are un ochi special pentru tot ce-i fragil și efemer din lumea înconjurătoare: „Nebunia de culori dup-o vară răvășită / Mă îndeamnă la visări într-o toamnă insolită // Cu vârfuri nedeslușite/fagii s-au pierdut în nori / În decor tăcut de toamnă am rămas stingheri actori./ Doar sporadic mai răsună ciripit de cintezoi / În desișuri desfrunzite populate de strigoi. // Simfonia de lumini mângâind cărări boltite / Arde pân’ la
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
printr-o metodă a speculației...fictive. Cu atât mai mult, megatitlul II. La vremea potrivită, credibilitatea atașată momentului editorial când au fost tipărite jurnalele (în această ordine, dacă se poate spune așa!), aparținând lui N. Steinhardt (în primul rând, prin insolitul titlului și, de ce nu?!, prin desfășurătorul epic de o rară frumusețe stilistică a mărturisirilor); apoi, Jurnalul lui I.D. Sîrbu - o ediție a acestuia, am îngrijit-o și noi în 1996. Pentru un astfel de a face...critică literară, citez, din
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
se dă în lături a-l portretiza în tușe caustice la culme. La antipodul poeticii de sugestii, nuanțe, indirectități propuse de simbolism și conturată pe un plan suficient de amplu până-n prezent, Ion Caraion se dovedește un artizan de imagini insolite în cruzimea lor, un maestru al truculenței verbului. Imaginarul său scormonește în anomalie, în putrefacție, în vermină ca-ntr-o rece satisfacție întoarsă pe dos: "când a venit războiul, de lua oamenii și vitele/ când țurțurii vieții au împuns ca
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
număr pe Liviu Dănceanu și Dan Dediu vorbind despre clopote. Și nu numai. (Red.) Nu m-am dat niciodată în vânt, recunosc, după muzica lui John Lennon. Cu atât mai puțin după avatarurile lui biografice. Mai ales că excentricitatea ori insolitul existențial au fost cu mult peste măsură mediatizate, retușate, chiar prefabricate. Cu alte cuvinte, umflate cu pompa sinistră, în acest caz, a mass-media. Or, nu e drept ca o viață de om să fie transformată într-un balon de săpun
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
le-a trimis, uzează de un procedeu simplu, care însă nu e îngăduit decît talentului spontan. El găsește un punct de vedere, care n-a trecut altcuiva prin minte, așază oul lui ca și Columb spărgînd coaja ș...ț Perspectiva insolită devine un regim normal". Deși a repudiat estetica, G. Călinescu este, între criticii interbelici, capul teoretic cel mai subtil. întîile sale contribuții din Viața literară nu sînt recenzii de cărți, ci articole teoretice. Ideile debutantului nu vor suferi modificări însemnate
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
Fętes Galantes pe versuri de Paul Verlaine și Trois Poemes pe versuri de Baudelaire au devoalat paraziții din grădina armonică, ritmică și mai ales formală a compozitorului. Nici vorbă de exces al virtuozității instrumentale ori de șoc al impactului cu insolitul sonor. Chiar și acolo unde virtuozitatea și insolitul își expun penajul, observăm că le lipsește strălucirea și prospețimea. Ori că sunt imediat acoperite de colbul sufocant al armoniilor terne, cenușii. Cum sufocată de opacitatea forjelor post-seriale, cu rezolvări ritmice ori
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
Trois Poemes pe versuri de Baudelaire au devoalat paraziții din grădina armonică, ritmică și mai ales formală a compozitorului. Nici vorbă de exces al virtuozității instrumentale ori de șoc al impactului cu insolitul sonor. Chiar și acolo unde virtuozitatea și insolitul își expun penajul, observăm că le lipsește strălucirea și prospețimea. Ori că sunt imediat acoperite de colbul sufocant al armoniilor terne, cenușii. Cum sufocată de opacitatea forjelor post-seriale, cu rezolvări ritmice ori intonaționale și cu articulații cadențiale pe cât de previzibile
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
Scriind o astfel de carte, firește, un european nu putea rata prilejul de a face unele considerații asupra modului de viață japonez. Florina Iliș nu face excepție. Pentru personajele sale de origine europeană, japonezii trăiesc după un cod comportamental destul de insolit, combinație de cutume tradiționale, înaltă tehnologie și tendințele trendy occidentale. Un astfel de comportament greu de descris în cuvinte poate fi înțeles doar la fața locului. Se confesează Darie: "Că european îmi spuneam că ar trebui să mă retrag discret
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
și uzate de limbajul comun, lustruite ori bruscate de versificatorii fără talent, cuvintele își descoperă aici resurse și raporturi secrete, făgașe noi deschise între ele, spre stupefacția admirativă a cititorului obișnuit și delectarea celui rafinat. Unuia i se oferă smaraldul: insolitul, exoticul, prețiosul, simbolicul; celuilalt, piperul vocabularului și al imaginației, grăuntele de realism șocant care face poezia mai iute și mai vie. Să vedem un ultim exemplu de lirism ŕ rebours, extras din cea mai penibilă realitate cotidiană: "Nu mai e
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]