186 matches
-
Hemingway putea să înregistreze o asemenea trecere; încât, oprindu-mă în jos pe străduță, după ce urc Sf. Genevieva, aștept câtva timp să apară turma atemporală, să descindă spre mine... Noaptea cealaltă, deși frânt de oboseală, nu puteam să adorm. Un insomniac inveterat are strategiile lui. Mă gândeam la caprele americanului, le număram în gând, dacă sunt perechi, neperechi, cum veneau la vale... Le comparam cu caprele autohtone, românești - cu zicerea națională, să moară a vecinului, capra - pe care le văzusem astăvară
Caprele coborau pe strada Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13136_a_14461]
-
litere - carnea mea va fi cartea altora îmi spun rămas pe gînduri în care sunt tipărite cărți peste cărți - ca și cum celulă cu celulă din trupul meu ar fi prins mucegai într-un anticariat noapte de noapte o hoardă de șoareci insomniaci ronțăiesc parc-am murit demult și nu mai sînt decît un cadavru acoperit de cărți - ieși la aer! îmi zice rîzînd medicul dar aerul foșnește a carte iarba se usucă făcîndu-se litere frunzele cad ca filele îngălbenite - la trezire - cărțile
Vis by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/5843_a_7168]
-
nu? De bună seamă. Putem să disprețuim moartea, dar asta nu înseamnă nici s-o dorim, nici s-o provocăm noi înșine... Dacă te aflai întâmplător pe stradă la ora aceea din noapte, într-un decembrie friguros, puteai vedea doi insomniaci care străbăteau urbea până n zori, în neștire, purtând pe ei paltoane grele, ude și incomode, gesticulând ca apucații de streche și urlând unul la altul, băgând groaza în animalele noctambule ale orașului. Capitolul VI DUPĂ LUNGI PREUMBLĂRI îI AJUNSE
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nefericite (sic) generații ’80, cea mai hărțuită, ferfenițită, umilită, castrată, racolată și malformată (chit că - paradoxal - și alintată!) serie intelectuală a culturii române în comunism, la tragică paritate doar cu lumea interbelică post ’47? Și cum să nu te obsedeze insomniac destinul care ne-a legat întru eșec secerându-i în plină forță creatoare pe Ion Stratan, la 50 de ani, pe Radu G. Țeposu la 45, pe Mariana Marin la 47, pe Mircea Nedelciu la 49, pe Mircea Scarlat la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
penumbra purpurie a zorilor parcă ar grăbi cu răsuflările lor sfera de foc a soarelui târându-se și rostogolindu-se peste valea de cinci hectare de sticlărie a serelor Vitan, dincoace de care se întinde balta Văcăreștilor. În afara câtorva pensionari insomniaci făcându-și de lucru cu undițele, doar ei ce se mai freacă pe aici la ora asta: Rafael și paznicul ăsta piscicol pârât, travestit în costum de camuflaj, care uite-l cum se gudură, după ce săptămâna trecută scosese briceagul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cincizeci de metri de unde se sfârșea strada și începea câmpul, se înălța, chiar în mijlocul arăturilor, la prima vedere cu totul izolat și inaccesibil, un fel de foișor melancolic și bizar, o casă excentrică, stacojie, construită înainte de război pentru cine știe ce proprietar insomniac. Ai fi zis că e o culă oltenească, la fel de solidă, cu contraforți puternici și muchii ferme, îngustîndu-se la catul al doilea, dar terminîndu-se cu un turnuleț cilindric, crenelat. Lumina galben-verde a verii cădea atât de tăios peste edificiul acesta neașteptat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
faimei sale și care se intitulează, respectiv, Infernul, Purgatoriul și Paradisul. Nici publicul, nici colegii nu l-au Înțeles. A fost necesară o chemare la ordine, al cărei prestigiu l-au generat inițialele H.B.D., pentru ca orașul Buenos Aires, frecându-și ochii insomniaci, să se trezească din visul său dogmatic. După ipoteza lui H.D.B., care poate fi probată la infinit, Lambkin Formento ar fi răsfoit, În chioșcul din parcul Chacabuco, acea raritate a bibliografiei din secolul al XVII-lea, numită călătoriile bărbaților precauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și o permanentă trecere spre un final înscris pe o orbită antropologică. Și totuși, FILIGRAN este un roman în care nu se întâmplă nimic, pentru că protagonistul, Paul Alexandrescu, profesor de matematică și poet, precum altădată celebrul Ion Barbu, este un insomniac, stare provocată de inadaptare la universul în care a căzut din pură întâmplare, că, din nefericire nu ne alegem noi lumea în care trăim și e posibilă o neînțelegere și, într-un moment în care starea aceasta a devenit acută
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu torțe strălucitoare copacii; deseori, Sampath se trezea din cauza sclipirii unei lumini de căutare. Ce bine ar fi dac-ar adormi paznicii ăștia în post, așa cum știu numai paznicii, se gândea Sampath. Dar nu, grupul acesta era o brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle lor. La prima geană de lumină, mulțimile sosiră cu megafoane și fu învăluit încă o dată în sloganuri strigate și certuri. Cum, cum va reuși el să scape? Se îmbolnăvise deja de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nu? De bună seamă. Putem să disprețuim moartea, dar asta nu înseamnă nici s-o dorim, nici s-o provocăm noi înșine... Dacă te aflai întâmplător pe stradă la ora aceea din noapte, într-un decembrie friguros, puteai vedea doi insomniaci care străbăteau urbea până n zori, în neștire, purtând pe ei paltoane grele, ude și incomode, gesticulând ca apucații de streche și urlând unul la altul, băgând groaza în animalele noctambule ale orașului. Capitolul VI DUPĂ LUNGI PREUMBLĂRI îI AJUNSE
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
preot? Că mie În ăsta mi se pare că a intrat dracul, propuse doña Encarna. — Nu. Îi trebuie un medic, fiindcă se omoară. Hai, Daniel, dă fuga. Și dumneavoastră dați-mi cheia aceea, vă rog. Doctorul Baró era un burlac insomniac ce-și petrecea nopțile citindu-l pe Zola și privind stereograme cu domnișoare În lenjerie intimă spre a-și alunga plictisul. Era un client obișnuit al prăvăliei tatei și el Însuși se califica drept un măcelar de mîna a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu torțe strălucitoare copacii; deseori, Sampath se trezea din cauza sclipirii unei lumini de căutare. Ce bine ar fi dac-ar adormi paznicii ăștia în post, așa cum știu numai paznicii, se gândea Sampath. Dar nu, grupul acesta era o brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle lor. La prima geană de lumină, mulțimile sosiră cu megafoane și fu învăluit încă o dată în sloganuri strigate și certuri. Cum, cum va reuși el să scape? Se îmbolnăvise deja de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
suferă țara asta terfelită și violată zilnic ba de unul, ba de altul, de s-a tras la față și s-a subțiat de n-o mai recunoști - atunci președintele trebuie să aibă insomnii. Băi, eu Îmi doresc un președinte insomniac, voi ce părere aveți? Gicu face semn patronului să mai aducă două halbe. Sandu e cu sticla de Tămâioasă la jumătate, așa că nu comentează gestul lui Gicu. Dar rostește: De când e țara asta țară - și e de multă vreme, e
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
am pregătit patul la noi?, doar ați văzut. Dimineața, se trezea, ca nebuna, la șapte și cobora la bucătărie, zdrăngănea acolo de făceam ochi toți, eu m-am făcut artistă ca să mă pot trezi la zece, nu la șapte, ca insomniaca aia, parcă nu dormea niciodată, îmi plăcea doar când o lua bărbatul meu afară, în grădină, odată, într-o duminică, m-am suit în mașină și am plecat de la Snagov la București să-l aduc pe Alex la noi, ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
subțiri, înghețată toată, strângând o vestă de fâș la piept. Așa arăta el în mai 2005. Singur și speriat. Disperat, dar spunând la televizor că a avut un an foarte bun, plin de împliniri, că urmează să facă Regele Lear. Insomniac, lipsa de somn marcându-l, îmbătrânindu-l mai tare, pungile-i atârnau sub ochi, ridurile se adânceau, sprâncenele albe, părul rărit și, evident, vopsit, dinții stricați, îi lipseau deja măsele. Iubitor de bani. Doar că strălucea pe scândura teatrului, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o scurtă lumină. scrum ne subțiam de atâta iubire, de muchiile ei ascuțite ca orbii ne loveam. durerea ne adăuga sclipăt de nea în ochiul înghețat. abia mai vedeam, doar slobozeam lumii scurte semnale. spre polul nord urcam, sfâșiați de insomniacul alb. atâta alb neînceput, joc dens, orbitor și rapace, ne sorbea în fumegarea lui nevăzută, în așchii ne preschimba, fără timp ne-nnoda în flăcări albastre crescând, bulimic arzând, întregindu-ne-n scrum. fuioare de fum noi doi nu vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
zi, ce mi-ai face tu cadou? Uitați, domnu’! râde Mihaela, sticlindu-și dinții conici în lumina felinarului. Un trandafir abia scăpat din boboc, vișiniu, cu coada sănătoasă... Am un motiv în plus să colind pe străzi, în căutarea unei insomniace frumoase căreia să i-l ofer, una care să mai umble și neînsoțită la ora asta din noapte - prea multe vreau și eu, dar și să mă întorc acasă cu floarea ar fi fost penibil ca un act ratat, demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și nimic nu se mai schimbă; în privința mea, totul rămâne la fel, însă rămâne la fel cam de prea mult timp, fir-ar să fie! Pe urmă, revenind, văd că, mai nou, am probleme și cu somnul. Am devenit un insomniac în lege. Mai bine zis, el îmi vine exact atunci când, în mod normal, ar trebui să muncesc, adică ziua. Într-adevăr, cred că pot spune că sunt mai mult nocturn decât diurn; nu mai sunt deloc în rând cu lumea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Istanbul, am auzit. Sau n-a vrut el să riște. Căci trăiește în exil. Fiindcă nu pricep nimic, mă mulțumesc să ascult cum sună, în versuri, limba ienicerilor și spahiilor. La sfârșit, ies pe punte. Uitîndu-mă la luminile care ard, insomniace, în depărtare, pe țărm, îmi amintesc ce zicea Cioran, că trebuie să distrugem, cu sistem, Orientul din noi. Poate că Orientul ne-a învățat să ne folosim inteligența pentru a ne găsi consolări și când ele sunt dăunătoare pe termen
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
desene În jos... adânc și pe... diagonală... Îngroapă-mă și naște-mă din tine, Noi nu ne-am fost cât am fi vrut să fim, Nici n-am știut câte acuma știm, Dar încă nu-i târziu și... iarna vine... Insomniac E lungă noaptea, tristă fară tine, Iar eu insomniac printre condeie, Atâtea pagini cu poeme pline Și chipul tău, un ciob dintr-o idee, Sclipind când raza oarbă de iubire Îl află în povestea dispărută În care m-am visat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și naște-mă din tine, Noi nu ne-am fost cât am fi vrut să fim, Nici n-am știut câte acuma știm, Dar încă nu-i târziu și... iarna vine... Insomniac E lungă noaptea, tristă fară tine, Iar eu insomniac printre condeie, Atâtea pagini cu poeme pline Și chipul tău, un ciob dintr-o idee, Sclipind când raza oarbă de iubire Îl află în povestea dispărută În care m-am visat o clipă mire, Dar tu erai mireasă nenăscută. E
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fiul și, Întorcîndu-i ostentativ spatele și ascunzîndu-l astfel ca Îndărătul unui ecran, se Înclină ușor În fața Mariei pentru a i se adresa doar ei, cu o blîndețe mieroasă care o făcu să se zbîrlească. - Draga mea fată, sînt din păcate insomniac și aud cel mai mic zgomot, dacă cineva ar fi părăsit castelul În noaptea aceea, crede-mă că amănuntul ăsta nu mi-ar fi scăpat. PM se simți dator să zică și el ceva, perorînd ca să se justifice. - Absolut. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la Istorie, În speranța că În timp va trece la Istoria Artelor, iar el, la Cluj, la Geologie. Ani În șir, În memoria sa, Violeta a purtat aceleași haine ușoare de vară. Indiferent de anotimp. 32. În noaptea Anului Nou, insomniacii sunt scutiți de a veghea somnul și visele celorlalți pentru că, o dată pe an, toată lumea e trează. Cel puțin așa credea el. În oraș exista un Club al cetățenilor fără somn, legat, În opinia lui Grațian, de vechea vigilentă revoluționară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
erau Înregistrate pe casete și urmau să fie transcrise Într-un caiet, apoi bătute la mașină și duse la o editură de unde se vor Întoarce sub forma unei cărți cu titlul Farmecul discret al insomniei. La Club se adunau doar insomniacii adevărați. Consumatorii clandestini de napoton, diazepam ori stilnox erau trecuți pe liste de așteptare până la sfârșitul curei obligatorii de dezintoxicare și, doar după aceea, erau primiți În club ca membri cu drepturi depline. Numai așa puteau savura și ei farmecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
erau primiți În club ca membri cu drepturi depline. Numai așa puteau savura și ei farmecul discret al insomniei și gândi cu Încredere la noaptea În care aveau să doarmă din nou ca toți oamenii. Ce altceva Își pot dori insomniacii fericiți? Coriolan Își dorea, mai mult decât somnul, o partidă de șah cu Grațian. Motivul era unul cu totul personal: de la o vreme, uita. Uita să stingă lumina În baie, sau să Închidă gazul În bucătărie. Uita și se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]