1,015 matches
-
Kudos e un plan instinctiv și generos de a face oamenii fericiți prin muzică bună. Strategie ce funcționează simplu, nepretențios și în același timp spectaculos de peste o decadă. Constantă, entuziasmul și sinceritatea evenimentelor Kudos le face să fie de fiecare dată la un nivel înalt
Kudos Tour: Andrey Pushkarev - 3 orase - 3 evenimente unice Iasi, Bucuresti, Timisoara! [Corola-blog/BlogPost/96431_a_97723]
-
cu abisurile infra și sub conștiente/ mările lor de nămol le sublimez în hiperproduse noetice/ Am depășit cultura larvelor de fluturi lăudători/ în urma mea, o paragină plină de specii expirate/ blocate în carapacea de chitină conceptuală/ Am depășit atavica maree instinctiv lacrimală/ sunt pe celălalt mal e curat e răcoare/ Am ajuns în fine la mine/ un turn înalt peste natură/ Sunt în sfânta sfintelor, miezul creierului,/ în programul central,/ mă bălăcesc ca o navetă spațială beată/ în propriul meu vid
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
și ironicul adagiu latin, gramatici certant. Parturiunt montes... Și altele, numeroase. În ce mă privește, încă de la volumul Nietzsche și Marea Amiază, și în cazul eseului de față, am fost cu adevărat uimit de îndrăzneala și de priceperea, de insistența instinctivă - deoarece avem de-a face, în cazul Aurei, cu un poet de prima mână, în plină ebuliție creativă! - cu care autoarea s-a apropiat de misterul și hățișurile, paradoxurile și îndrăznelile tipologice nemaiauzite ale științei personajului la un Marcel Proust
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
de picturi sunt inevitabil afectați, tratați uneori familiar, alteori pretins aristocratic, dar întotdeauna avertizând discret asupra consecințelor inevitabile și paradoxale ale falselor iluzii ascunse în băutură. O evidentă stratificare socială și o sfidare a convențiilor se traduc în tensiunea trăirii instinctive, într-o posibilă invitație la dialog sau la tăceri grăitoare, care realizează unele din cele mai ambițioase compoziții ale acestei realități complexe. Dr. Dorel SCHOR Tel Aviv, Israel 15 noiembrie 2014 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - ARTIȘTII ȘI BOEMA / Dorel Schor
ARTIŞTII ŞI BOEMA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384601_a_385930]
-
pe care omul nu știe s-o îndepărteze din suflet, atunci când trebuie. De aceea există și legi care pun stavilă violenței. Mânia și trufia determină omul să recurgă la violență, precum și lipsa posibilității de disociere a răului de bine - posibilitate instinctiv sau educațional obținută - , dar și lipsa unui caracter ferm, bine definit. A realiza valoarea Binelui, a-l dori și a acționa în scopul obținerii lui, este o virtute ce calmează, liniștește, apropie sufletele, indiferent de cultură, vârstă sau rasă. Biblia
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
pe care omul nu știe s-o îndepărteze din suflet, atunci când trebuie. De aceea există și legi care pun stavilă violenței. Mânia și trufia determină omul să recurgă la violență, precum și lipsa posibilității de disociere a răului de bine - posibilitate instinctiv sau educațional obținută - , dar și lipsa unui caracter ferm, bine definit. A realiza valoarea Binelui, a-l dori și a acționa în scopul obținerii lui, este o virtute ce calmează, liniștește, apropie sufletele, indiferent de cultură, vârstă sau rasă. Biblia
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
cu olteni s-au regăsit în manifestările cultural-artistice ale tuturor celor patru grupuri satirice țâșnite din Craiova, cu forță de simboluri oltenești, fiind asumate ca tot atâtea motive de mândrie identitară pentru oltenii înșiși - singurii români care utilizează corect (și instinctiv) verbele la perfectul simplu, lansând ei înșiși cele mai numeroasă spirite de glumă despre ei, despre olteni, lăsându-se ironizați, tachinați, ,,luați în balon” și ne-uitând să se autoironizeze cei dintâi, cu inteligență eclatantă. Felicitându-i - și on line
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
oroare. „Cel care are un «de ce» pentru care să trăiască poate indura aproape orice”, spunea Friedrich Nietzsche. Care a fost „de ce-ul” dvs. în perioada petrecută în lagăr? Pe atunci aveam doar cinci ani, deci trăirile mele erau mai degrabă instinctive, legate de frică, foame și boală. Aveam obsesia supravieturii și depindeam întru totul de părinții mei, oameni extrem de devotați și de ocrotitori. Care a fost prima dvs. dorința, în momentul în care ați ieșit din întunericul lagărului? „Mehr licht” (n.
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
simți imortal atunci când te confrunți cu un taur fioros, dar înseamnă enorm dacă poți să simți măcar pentru o clipă că trăiești la intensitate maximă. Hemingway și Spania se potrivesc de minune: eterna învecinare cu moartea, sentimentul existențial, acea bănuială instinctivă că moartea ar fi singura certitudine, emoțiile puternice care o însoțesc au darul de a relativiza precaritatea grijilor „lumești”, diminuând importanța lor și ajutându-ne să gustăm din plin fiece clipă, ca pe un cadou divin. O incursiune în fiesta
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
o cale. Simbrii onorabile, cont personal, profesori, pensii! Gărzile vor aduce la ordine pe oricine se va abate de la contract, pentru că era vorba de o înțelegere: „Eu vă conduc, voi mă ascultați!”. Vicleniei rafinate a stăpânului i-a răspuns șiretenia instinctivă a târgovețului. Primul va încerca, în curând, să recupereze o parte din pierderi, celălalt, bucuros că există o oaie de muls, va munci mai puțin, totul spre paguba Stațiunii. S-a încheiat - pentru ambele părți - cel mai dezastruos pact. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nici o Învățătură anume, zise el cu dulcea cantilenă a graiului venețian. Știința mea e aceea a mării, iar puntea unei galere Îmi e catedra. Locuri de unde se naște, adesea, o viziune diferită asupra lucrurilor de pe uscat. Dante resimți o simpatie instinctivă față de acel bărbat cu o purtare atât de sinceră. Trebuia să fie de vârsta lui, chiar dacă fața săpată de vânt era sculptată cu o rețea de riduri care Îl făceau să pară mai vârstnic. Reprezenta o notă de căldură În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mare viteză pe care sunt capabil s-o dezvolt. Ce mă reține? E dificil de explicat, poate ție, ca psiholog, ți-ar fi mai la Îndemână... Este un amestec bizar de curiozitate... și științifică, dar și pur omenească, o teamă instinctivă că aici se pregătește ceva rău... n-aș putea să spun ce anume, e mai mult o presimțire neliniștitoare decât o certitudine... Plus responsabilitatea - te rog să nu râzi, nu e nimic de râs, deși bănuiesc că sună total tâmpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
uitându-se cum unul din zgomotoasele și impresionantele Antonov ateriza și se îndrepta foarte încet spre locul unde aștepta un șir lung de mașini. Când, în sfârșit, uriașul monstru rămase pe loc cu motoarele oprite, întrebă coborând vocea în mod instinctiv, deși nu era nimeni în apropiere care să-i poată auzi. — Cred că ar trebui să pleci de aici cât mai repede. Unde-ți sunt lucrurile? — În cortul meu. Cât timp îți ia să le strângi? — Nici o secundă, căci n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu moartea de atâtea ori. Cu moartea altora, desigur. În cele din urmă, se ridică în picioare și porni în direcția opusă locului unde-și aruncase chiloții. Niciodată n-a știut de ce a făcut-o, dar probabil fusese un impuls instinctiv de a se îndepărta cât mai repede de o dovadă atât de fizică și palpabilă a lașității sale necontrolate. În realitate... ce mai conta? Nu căuta decât un loc unde să poată muri; și în acea întindere de neimaginat orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Respira greu, aproape gâfâind în timp ce în nări îi pătrundea un miros înțepător de pucioasă, care deja începea să-i ardă plămânii. Ochii îl usturau și făcu eforturi să nu fie cuprins de un acces violent de tuse. Dintr-un imbold instinctiv, o luă la fugă. Nici el nu știa încotro, oriunde, numai să poată trage în piept o gură de aer curat. După primii doi pași, simți cum tălpile îi alunecă pe pietrele de pe jos și căzu la pământ. Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și prea sigure pe poziția lor ca să fie amuzante. Bărbații aveau o înfățișare de-a dreptul greoaie. Plutea deasupra tuturor un aer de satisfacție și prosperitate. Toată lumea vorbea mai tare decât ar fi fost firesc, dintr-un fel de dorință instinctivă de a da viață petrecerii, așa că era mult zgomot în cameră. Dar conversația nu era generală. Fiecare vorbea cu vecinul lui. Cu vecinul din dreapta în timpul supei, peștelui și antreurilor, cu vecina din stânga în timpul fripturii, dulciurilor și brânzeturilor. Vorbeau despre situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
deschise și intră. Încăperea n-avea aerul unei locuințe părăsite. Pasiunea pentru ordine a soției fusese una dintre calitățile care-l încântaseră atât de mult. Viața lui de acasă îi dăduse o pasiune tandră pentru ordine. Când văzuse dorința ei instinctivă de a pune fiecare lucru la locul lui, asta îi încălzise inima. Dormitorul arăta exact așa cum îl lăsase ea: cele două perii erau pe măsuța de toaletă de-o parte și de alta a pieptenelui. Cineva netezise patul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
moda turcească. În realitate, erau niște straie potrivite mai curând pentru călătorie decât pentru perindările prin oraș. Poate că era un pelerin Înzestrat cu solide mijloace economice, după cum indica și prezența lui În zona nobilă a hanului. Înfrângându-și scârba instinctivă, priorul mișcă ușor capul, Îndepărtându-i părul alb și lung ce Îi cobora pe ambele părți ale feței, pe care o, și apoi Îl ridică spre sine. Chipul victimei acoperea era marcat de o strâmbătură Îngrozită, ascundea astfel vederii. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din cap și m-am Îndreptat Înspre frigider să-mi iau ceva de băut. Am reușit astfel să mă Îndepărtez puțin de câmpul magnetic pe care-l emana Keiko Kataoka și mi-am dat seama că această acțiune simplă și instinctivă de a face câțiva pași era suficientă pentru a-mi reda conștiința propriului eu, pentru a-mi regăsi unitatea dintre trup și suflet. Atât spectrul camerei răscolite de atâtea orgii, cât și amintirea propriului sine anulat din cauza spaimei persistau Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în loc să discute această teză, Socrate, adus pe scenă de Platon, caricaturizează opțiunea hedonistă, pentru a se mulțumi, într-un mod foarte așteptat și obișnuit la antihedoniști, să recurgă la animale, figuri emblematice ale plăcerii fără conștiință, brută și brutală, bestială, instinctivă, inumană? De îndată ce un partizan al idealului ascetic vrea să vorbească despre plăcere, el recurge la dobitoacele din curte, la boi și la cai, așa cum ne îndeamnă sfârșitul dialogului... Cine, dintre filosofii hedoniști ai Antichității, contemporani cu Platon sau anteriori lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dedicat subiectului „Odihna" cel puțin una din creațiile lor importante. De regulă, interpretarea subiectului este literală și figurativă. Remarcăm frumusețea senzuală și estetică, miracolul formelor în tihnă, textura tablourilor, culorile lor. Uneori, în ciuda aparenței pasivități, există o tensiune a trăirii instinctive, o absolută acuratețe, un univers de sine stătător. Paradoxal sau nu, chiar și un subiect static prin însăși natura lui, este tratat de fiecare pictor în funcție de temperamentul său artistic, chiar de ideologia căreia îi este tributar și de concepția sa
ODIHNA, UN SUBIECT NEOCOLIT ÎN ARTĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364410_a_365739]
-
Răspuns: Eu îndrăznesc să spun că nu am rătăcit în poezia mea. Eu nu am avut o bună pregătire națională, ca să zicem așa, în școală, dar am avut o foarte bună pregătire... nu știu cum să spun... ajută-mă dumneata... - Stelian Gomboș: ...instinctivă?... - Grigore Vieru: ...instinctivă, dacă este bine așa. Deci, dragostea mea pentru cuvântul românesc, pentru cântecul nostru, pentru tot ce este național, am moștenit prin instinct. Mie nu mi-a spus nimeni la școală că sunt român, că vorbesc limba română
ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A POETULUI ROMÂN GRIGORE VIERU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361272_a_362601]
-
să spun că nu am rătăcit în poezia mea. Eu nu am avut o bună pregătire națională, ca să zicem așa, în școală, dar am avut o foarte bună pregătire... nu știu cum să spun... ajută-mă dumneata... - Stelian Gomboș: ...instinctivă?... - Grigore Vieru: ...instinctivă, dacă este bine așa. Deci, dragostea mea pentru cuvântul românesc, pentru cântecul nostru, pentru tot ce este național, am moștenit prin instinct. Mie nu mi-a spus nimeni la școală că sunt român, că vorbesc limba română. Din contră, ei
ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A POETULUI ROMÂN GRIGORE VIERU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361272_a_362601]
-
-o la desparțire. Își face o cruce mica, “Doamne, te rog să mă ierți” și începe să citeasca din cartea cea nouă. Realitatea ei dispare, intra în lumea personajelor lui. “El îi căutase buzele și trecuse deasupra ei. Marta strânse instinctive picioarele...”. Femeia își vine în fire când trenul oprește după o oră. „Mai bine dorm, nu m-am odihnit astă-noapte”. Închide ochii și îl vede, dar nu asa cum l-a cunoscut, îi vede doar poza. Vagonul de clasa întâi
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
DEPENDENȚA EMOȚIONALĂ este forma arhaica a atașamentului emoțional prelungită la vârsta adultă. Atașamentul emoțional ajuta puiul de pasăre să stea puternic agățat de mama, gest vital pentru supraviețuirea acestuia. Fără acst gest simplu, instinctiv, primar dar primordial , ar cădea din înaltul cerului și dacă ar scăpa din impactul cu pământul ar sfârși mâncat de animalele carnivore. Dependența emoțională e cu atât mai crâncena, cu cat puiul, părintele, copilul, soția, soțul, se percep mai neputincioși
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]