1,049 matches
-
fundamentale le stilizează. Idilele sunt caracterizate printr-un lirism discret, în viziune obiectivată epic sau dramatic. Poetul surprinde în scene de o grație firească semnele tulburării erotice, jocurile și capriciile iubirii, farmecul vârstei incerte, între o candoare sufletească și o instinctivă tactică erotică. Imaginea, esențializată, a psihologiei și a comportamentului erotic este recompusă prin reacțiile, gesturile și replicile eroilor. Se detașează din idile o anume simplitate a situațiilor, extrase dintr-un cotidian țărănesc, stilizat cu grație și simplitate. Dovadă a unei
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
audiența pentru ignoranță. De vină e școala, familia, anturajul, și cu precădere massmedia (televiziunea, radio-ul, internetul ș.a.m.d). Avem colectivități placide, descumpănite, lipsite de atașamente și păreri, supuse continuu unui bombardament de senzații, de impresii adresate precumpănitor dominantei instinctive, emoționale, niciodată celei superioare, mentale, nicidecum celei spirituale. Am zăbovit asupra acestor caracteristici ale neomodernismului, întrucât ele definesc și conturează elocvent spațiul contemporan. Reflectă totodată cu acuratețe deruta, nonfundamentarea, apatia artiștilor, interpreților, receptorilor, organizatorilor de spectacole, producătorilor, difuzorilor, cu toții implicați
Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
cunoaște și stăpânește proporțiile; dar într-o ediție, sub egida unui nume prestigios, ele riscă să devină regulă, lege multiplicată și exagerată imprevizibil, scăpând oricărui control. Pericolul unor asemenea încercări, nu a fost îndeajuns semnalat. Din fericire există o apărare instinctivă a studentului sau interpretului naiv, ce se ferește de un text prea încărcat, care îl sperie. Desigur că, pentru această categorie de interpreți, nici textele nude - baroce sau clasice timpurii - nu sunt mai edificatoare. Aceasta a și constituit de fapt
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
ar.: رقعة) pentru scrierea de mână. Scrierea în [[alfabetul arab]] se face de la dreapta la stânga, așadar, invers față de direcția scrierii în [[alfabetul latin]]. Invers, dar nu și anormal, căci, dacă veți încerca să faceți orice activitate cu mâna. mișcarea naturală, instinctivă, va fi, de regulă, de la dreapta la stânga. Așadar, am putea spune că direcția [[alfabetul arab|scrierii arabe]] ține de firesc. [[Alfabetul arab]] are douăzeci și nouă de litere (inclusiv semnul suplimentar "hamza", „pinten”, care notează consoana [[consoană oclusivă|oclusivă]], [[consoană
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
pupat, pupătură, sărutare, țoc, țocăire, țucare, țucat, țucătură, guriță. Există diferite comportamente animale care arată folosirea sărutului la anumite specii de mamifere (îndeosebi la primate) și păsări. De aici, se naște ideea că sărutul la oameni face parte din comportamentul instinctiv și este o funcție biologică a buzelor. La unele specii de animale "sărutul" se manifestă prin diferite comportări sociale în cadrul speciei care asigură ordinea în grupul din care fac parte. În timpul curtării unele păsări realizează mișcări asemănătoare sărutului sau introduc
Sărut () [Corola-website/Science/328731_a_330060]
-
ani de-a rândul, îl consideră acum ca pe o rătăcire regretabilă. În poezia "För mig finns ingen väg fran hemmets dör" (Pentru mine nu este nici o cale dincolo de poarta casei), Heidenstam remarcă ""sentimentul de dragoste pentru patrie ca ceva instinctiv, aproape animalic"" de care este animat.
Verner von Heidenstam () [Corola-website/Science/297870_a_299199]
-
pe Marlborough în paginile cărții sale "Istoria Angliei", unde, în cuvintele istoricului John Wilson Croker, îl urmărește pe Marlborough "cu mai multă ferocitate și mai puțină perspicacitate decât un copoi bun". Conform istoricului George Trevelyan, Macauley "a dorit în mod instinctiv să pună în evidență geniul lui Marlborough, pe fundalul ticăloșiei sale". Drept răspuns la "Istoria Angliei" a lui Macauley, un descendent a lui Marlborough, Winston Churchill, a scris o biografie laudativă despre strămoșul lui: "Marlborough: His Life and Times". Marlborough
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
în original și în traducere germană într-o editură din Bremen. Personajele lui Harms nu au identitate, ci rămân în postura unor statiști. Ele sunt caracterizate sumar prin setea de a trăi și de a cunoaște, senzualitate și o agresivitate instinctivă. Discursul lor analizează aproape în mod deconstructivist mecanismele sociale și nu duce decât la rezultate tautologice. Astfel, un filosof care este un alter ego al scriitorului ajunge la concluzii neutilizabile, un student de fizică îndrăgostit vede în mod halucinant doar
Daniil Harms () [Corola-website/Science/302228_a_303557]
-
trei stele din patru. Mick LaSalle a declarat în "San Francisco Chronicle" următoarele: "După "Mamă și fiică", criticii care persistă în ficțiunea că Streep este o actriță rece și tehnică vor trebui să-și examineze opiniile. Ea este atât de instinctivă și de naturală (...) că este în măsură să ne interpreteze o femeie care este dintr-o dată idiosincratică și extrem de credibilă." Criticul Kenneth Turan de la "Los Angeles Times" a remarcat că Streep "adaugă un nivel de onestitate și de realitate, care
Mamă și fiică (film din 1998) () [Corola-website/Science/326647_a_327976]
-
ci satisfacerea funcțiilor sexuale, iar celălalt devine pentru el un simplu obiect ce-i satisface o poftă atunci când aceasta cere să fie satisfăcută. În acest mod, omul se descentrează și viețuiește înstrăinat de sine48, înlocuind iubirea cu pofta animalică și instinctivă 49. Dacă se ține seama de toate acestea și de faptul că dorința sexuală poate uni cel mai bine bărbatul cu femeia 50, se poate lesne înțelege de ce diavolul caută să transforme aceste relații în puteri distrugătoare de suflet 51
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
si digestive. Astfel, omul se descentrează și viețuiește înstrăinat de sine. Nefiind, așa cum se cuvine, supusă iubirii spirituale, funcția sexuală ajunge să ocupe în om un loc nespus de mare, poate chiar exclusiv, și înlocuiește iubirea cu pofta animalică și instinctivă. Tot păcatul pe care-l va face omul, este în afara trupului, dar cel ce curvește păcătuiește în trupul său (I Cor. 6, 14). Aceasta o spune Sfântul Pavel, pentru că prin scurgere întinează însăși ființa trupului, fapt care e cu neputință
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
complet 146, nu observă că semenul său nu are pofte asemănătoare. În aceste cazuri, nefiind supusă iubirii spirituale, funcția sexuală ajunge să ocupe în om un loc nespus de mare, poate chiar exclusiv, și înlocuiește iubirea cu pofta animalică și instinctivă 147. Plăcerea apărută în urma păcatului nu este una de durată, neavând nici o legătură cu divinul, ale cărui bucurii nu au nici sfârșit, nici comparație. Trăind într-o atmosferă asemănătoare iadului, cei desfrânați simt patima ca pe un foc și o
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
reducere progresivă a factorului rațional, în favoarea celui irațional, pătimaș; o stingere a discernământului, o întunecare a rațiunii, a puterii de judecată și de deliberare, sfârșind prin pierderea controlului asupra lucrărilor sufletului și a simțurilor; • robie sufletească, prin care desfrânatul lucrează instinctiv, animalic la împlinirea poftei sale fără limite 180. Așa cum am precizat mai sus, demonii pot ispiti pe oameni cu această patimă prin mai multe feluri, iar una din uneltirile și înșelăciunile lor este și provocarea poluțiilor, tulburându-l cu gânduri
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Asta e! spuse el, plesnindu-și șaua. Exact asta vom face. Voi avea capul lui Yoshimoto. Dengakuhazama se află drept spre răsărit. Generalii, însă, se arătară nedumeriți și plini de suspiciuni când auziră rapoartele cercetașilor, și încercară să stăvilească elanul instinctiv al lui Nobunaga. Seniorul, însă, nu vru să-i asculte. — Bătrâni decrepiți ce sunteți! Acum de ce vă mai codiți? Nu aveți altceva de făcut decât să mă urmați. Dacă eu intru în foc, intrați și voi. Dacă sun gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ba în multe priviri chiar priincios societății civile, este în fond energia mândriei naționale și înrădăcinatele datini naționale ale acestor două vechi popoare civilizate. Civilizația noastră e încă tânără; nouă ne lipsește încă în toată existența noastră stilul național, mândria instinctivă, formațiunea completă a unui propriu mod de-a fi; de aceea am fost pîn-acum atât de dezarmați fața cu infuențele străine însă sîntem pe calea de-a ne câștiga acele bunuri și ne rămâne numai de dorit ca evreii să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
făcut pe atunci decât mamei, fiindcă pentru duritatea mea am fost pedepsit (fără să mai spun că violența gândirii îmi era respinsă, nu întotdeauna ușor, e adevărat, dar pătrundea greu în suflete și când pătrundea apărea ura împotriva mea, aversiunea instinctivă de apărare). Fetele mă ocoleau, adică nu se îndrăgosteau de mine, nu știam pe atunci de ce, pentru că nu eram urât, tocmai de aceea, pentru această duritate de care nu eram conștient, iar turbulența era socotită de cei înțelepți proprie vârstei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
te uiți tu așa la mine?" o întrebasem în cele din urmă; fiindcă, fără să fie frumoasă cum era căprioara, nu era lipsită de farmec și pe de altă parte mă făcuse curios să aflu pricina acestei aversiuni accentuate și instinctive (nu-i făcusem nici un rău, nu schimbasem cu ea niciodată nici un cuvînt). "Tu, tu, tu!", mi-a șoptit atunci acea fată abia stăpîndu-și bucuria ei neroadă că mă putea, în sfârșit, defini... "Ei, da, i-am răspuns eu, eu, ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de legătura de rudenie, nu se putuse ea hotărî să nu-l mai primească în pat în plină tinerețe. Totuși nu se putuse decide să-l părăsească. Era clar: mama mă vroia întîi pe mine... Eram rodul înaltei ei simțiri instinctive despre rostul femeii pe pământ... Restul nu era decât aspirație și suferință. Aspirația nu se împlinise, nu fusese iubită, nu scrie nicăieri că trebuie negreșit să te iubească cineva, dar avea un băiat și suferința și-o sublimase, își iubea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Copiii, care știu când tatăl are humor, râdeau. "Așadar, Ciceo, zisei, nu vrei să mergi mai departe." "Nu!" răspunse el cu același glas prin ale cărui modulațiuni copiii discerneau ceva nespus de vesel, încăpățînare infantilă, asemănătoare cu a lor, furie instinctivă împotriva agresiunii acestui apeiron. "Nu, repetă el, fiindcă și așa, în ceea ce mă privește, sânt furios pe savanți că m-au silit să aflu că cerul nu e mai înalt de două-trei sute de kilometri. Eram mult mai fericit când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o curioasă schimbare de expresie: "sînt rezistentă, parcă spunea, nu sânt atât de plăpândă pe cât par...". Dar rezistentă la ce? Probabil la orice i-ar fi putut face plăcere ei, și prin ricoșeu și bărbatului... Era și ăsta un fel instinctiv de a-l ține... "Hi, hi, făcu Suzy după ce închise ușa în urma lor... Daaa, ți-a plăcut prăpădita asta! Ai fi vrut s-o protejezi... Ei da, lasă că te-am văzut eu... Oiță! exclamă cu o voce înaltă, imitîndu-mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
S-a resemnat atât de ușor? Atât de puțin a iubit-o?!... Și a lansat mesajul: Plec la Sinaia! Astfel se confirma vechea mea teorie despre Căprioara că numai sufletele terne sânt atrase de o viață violentă, desigur o atracție instinctivă, viscerală, nu s-o provoace direct, ca Matilda, ci s-o îndure de la altul, cu groază reală, sinceră, cu oroare. Da, dar groaza aceea reală și sinceră, oroarea aceea, colorează violent și fascinant o lumea prea cenușie și monotonă. Suzy
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trenci alb cu 600 de lei (enorm pentru vremea aceea) și o fustă midi. Dar până atunci toți avuseseră acces la sursa de bănuți în mod egal. „Am auzit de cash-flow abia în 1991, la un curs. Mama făcea asta instinctiv. Știa câți bani intră în casă, puțini oricum, când sunt cheltuielile cele mai mari, și știa să utilizeze foarte bine și împrumutul, și ratele, și bănuții, atâția câți erau...“ Dar, cu toate muncile din casă și de la câmp, oamenii știau
Agenda2004-49-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283116_a_284445]
-
cu abisurile infra și sub conștiente/ mările lor de nămol le sublimez în hiperproduse noetice/ Am depășit cultura larvelor de fluturi lăudători/ în urma mea, o paragină plină de specii expirate/ blocate în carapacea de chitină conceptuală/ Am depășit atavica maree instinctiv lacrimală/ sunt pe celălalt mal e curat e răcoare/ Am ajuns în fine la mine/ un turn înalt peste natură/ Sunt în sfânta sfintelor, miezul creierului,/ în programul central,/ mă bălăcesc ca o navetă spațială beată/ în propriul meu vid
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
autorul Jocului secund și prin urmare ar fi nu mai puțin decît... "barbieni": Dacă se poate vorbi deci de o emulație în descendență barbiană, aceasta aparține în principal ultimelor două promoții care au asimilat, în sfîrșit, fie și la modul instinctiv, lecția textuală a marelui poet". Iar autorul Necuvintelor s-ar situa în siajul lui... Bacovia: " Urmînd aceste tradiții bacoviene, instituite în prima jumătate a secolului, Nichita Stănescu continuă procesul de interogare poetică prin operații decise de captare a eului, integrate
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
sau rana și să o vindece. Ca femeie, ar fi preferat să nu aibă drept soț un specialist În „spații ascunse“, căci atare noțiune era o metaforă transparentă a misterelor altor femei. Nu găsise nici o cale să alunge această neîncredere instinctivă, așa că acolo, În bezna nopții arctice, decisese să abandoneze această căsnicie. Nu știa prea sigur cum avea să o facă. Poate că ar trebui, ca și omonimul său din literatură, să dispară pur și simplu și să revină după douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]