720 matches
-
aproape că-i putea gusta răsuflarea. I se închideau ochii fără să vrea, o înțepa limba, i se umpluse gura cu apă și începuse să-și muște buzele în dorința de a-i fi sărutate. Deci asta era atracția pur instinctuală. Alice nu crezuse vreodată că ea exista și în afara filmelor. Ți-a plăcut, nu? a murmurat el când gurile li s-au despărțit ca să ia aer. Alice a clătinat din cap. Ochii lui, aproape de ai ei, se îngustaseră satisfăcuți. —Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
elevii, iar atunci când începeau să filmeze, autenticitatea era asigurată în proporție de 60-70 %. Copiii știau că sunt filmați, dar nu mai conta, simțeau că li se cere să fie ei, cei de fiecare zi, și reușeau să elimine cabotinismul lor instinctual. Cel mai accentuat cabotinism este la intelectuali, la personalitatea care își ajunge sieși. Ei știu să ocolească o întrebare, să nu fie sinceri, să își pună întrebări despre rostul fiecărei indicații de regie... Așa că exercițiul pe care îl face documentaristul
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
unor dorințe, ambiții, interese și decizii individuale sau chiar al unor defecte omenești, ceea ce reduce existența la o manifestare a răului sub feluritele forme ale luptei oarbe pentru avuție și putere, ale desfrâului, egoismului biologic, cruzimii și ale altor debordări instinctuale. Viziunea sa este foarte joasă, îngustă și superficială. Dar în privința înțelegerii realului și a concepției despre literatură, prozatorul atinge limita infantilității în romanele de aventuri - Cenușă și orhidee la New York (1969), Groaza vine de pretutindeni (1993), ambele scrise în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
fază, mai lungă și mai dificilă, intervin tocmai acele elemente de factură confucianistă: realizarea armoniei în familie, între clase, în societate; eliberarea fiecărui individ de tarele sale morale, actuale. Invidia! Ura! Lăcomia! Egoismul! Venalitatea! Necinstea! Lenea! Îmbuibarea! Desfrâul! Pornirile primitive, instinctuale... Și multe, multe altele... Trebuie să se ajungă în final la acea salbă de virtuți ale omului ideal. Dragostea! Cinstea! Altruismul! Empatia! Dreptatea! Cumpătarea! Ascetismul! Iubirea aproapelui! Respectarea în toate a principiului "ce ție nu-ți place, altuia nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
creștinească eu cred că aceasta e una din cele mai mari dintre virtuțile creștine să vadă la cel cu care trăiesc în casă cu dânsul și calitățile care-i pot apropia și întări dragostea, stima, admirația reciprocă. Dragostea spontană, irațională, instinctuală și furtunoasă din primii ani se diminuează pe măsură ce trec anii. Ea se salvează și chiar se consolidează, transformându-se într-o tandrețe, într-o cunoaștere, înțelegere și prețuire reciprocă, pe măsură ce descoperim și prețuim la semenul cu care trăim că este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și asiaticilor între autohtoni. Metisarea prin nomadism și ștergerea naționalităților are ca urmare scăderea nivelului de trai și civilizație. Istoricul pare să pledeze pentru sfârșitul civilizației umane. Cred că nu avem mult până decăderea noastră, în epoca actuală, atinge limitele instinctuale ale primitivului. Ar putea fi, într-adevăr sfârșitul umanității sau va urma o nouă Renaștere. Theodor Codreanu crede că aceasta va fi transmodernismul. "Contemporanul. Ideea europeană", nr. 3, martie 2014 NUMERE ÎN LABIRINT, I, IAȘI, EDITURA OPERA MAGNA, 2007; II
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și hazardului legat de caracterul ființei”, pe de altă parte, adică: o acțiune este bună În măsura În care se efectuează ținând seama de caracterul generalității sau al legității; și este submorală sau imorală (deci rea) În măsura În care respinge acest caracter și urmează excitația instinctuală particulară”. Paulsen vorbește simplu și conform adevărului, apreciind că: „Este ideea fundamentală platonico aristotelică, de care și gândirea kantiană se lasă pretutindeni condusă (s.n. - V.V.); opoziția dintre rațiune și senzorialitate, dintre superior și inferior, determină structura fundamentală a Întregii sale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În opoziție cu senzorialitatea inerentă particularității și hazardului legat de caracterul ființei: o acțiune este bună În măsura În care se efectuează ținând seama de caracterul generalității sau al legității; și este „submorală” sau imorală În măsura În care respinge acest caracter și urmează numai manifestarea instinctuală. Pretenția de legalitate a normei rațiunii față de determinarea instictuală este, pentru Kant, de la sine Înțeleasă: pentru el, senzorialul este, fără Îndoială partea animalică, inferioară, a ființei noastre, rațiunea fiind partea superioară, specific umană. Este ideea fundamentală platonico-artistotelică, evident suficient de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
lui niciodată, pentru mine un necunoscut - era atunci totuși, prezent; însă „acolo”, nu aici unde sufletul meu își exercita liber mișcarea. Din punctul de vedere al realității, trebuie să mărturisesc o ignorare involuntară, nu exista pur și simplu, era supramodalitatea instinctuală a ființei de a simți, ca un dat accesibil, apropierea Anei. Dar ce-a fost, gândeam, cu visul acela - căci vis a fost - sau fața unei realități nebănuite, ființând deasupra noastră. Toți erau străini de toate acestea. Mă întrebasem atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
seminaristul din adolescență Iosif Djugașvili. - „Ce spuneți, domnule judecător? mă întrebă un grefier după ce „adunarea de doliu” se termină, - era înghesuială, debandadă, ca totdeauna la desfacerea unei mulțimi. Mă făcui că nu aud întrebarea iar cel care o rostise, reacționând instinctual în mecanica timpului, își părăsi curiozitatea, aprinzându-și o țigară, după care tăcu, se desprinse în foiala de oameni, trecând spre alt grup aflat la câțiva pași. O împrăștiere tăcută, se vorbea în șoaptă, mai mult nu se vorbea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
influențe sovietice în Est și a regimurilor comuniste în curs de instalare. Relațiile postbelice dintre state și Națiunile Unite erau totuși subordonate marii idei de ordine la nivel mondial, un concept des uzitat însă înțeles diferit de guvernele acelui moment. Instinctual, mai toți actorii internaționali intuiau o schimbare importantă în organizarea sistemului mondial de state, după cel de-al doilea război mondial. Realitatea politică indica trecerea de la o ordine multipolară la una bipolară, cu două superputeri dominante. Era o caracteristică nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din acel moment. Un personaj cizelat, șlefuit și scos din bezna promiscuității, este Alta, numai că, în final, "statuia însuflețită" se sparge sub privirile îndurerate ale "creatorului" Pietro Gralla. În preajma lui Cellino, fosta curtezană se simte copleșită de o pasiune instinctuală care o face să uite de cel care i-a configurat o nouă existență. Cât privește romanele rebreniene, în Ciuleandra, Mădălina se transformă dintr-o simplă fată de la țară într-o doamnă cu maniere alese, devine cultivată și admirată de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
extrem de pompoase."148 Lăsând deoparte aceste dificultăți și ierarhia sensurilor, se impune a recunoaște că, în experiența estetică, acest gen de abordare lasă urme clare în argumentele pe care le propune. Sensul este, oricum, un proces dinamic, pe parcursul căruia fantezia instinctuală se transformă în figuri identificabile ale conștiinței, toată literatura având următorul sens esențial: "...transformă fanteziile inconștiente, care pot fi descoperite cu ajutorul psihanalizei, în înțelesuri conștiente, ce pot fi găsite în interpretarea convențională."149 În opinia noastră, în text trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
bine determinată.150" O ipoteză de reținut este cea a lui V. Dem. Zamfirescu. El constată că, într-o primă fază, Jung caracterizează arhetipurile ca fiind patterns of behavior (modele, structuri de comportament). În continuare însă, psihanalistul relevă și trăsătura instinctuală și pur biologică a conceptului, și, ca atare, arhetipul s-ar defini în contextul diadei spirit instinct: "Caracterului suprapersonal al arhetipurilor, Jung îi adaugă în această definiție o altă trăsătură: caracterul instinctual. Ca experiență a speciei, ca moștenire filogenetică, arhetipurile
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
comportament). În continuare însă, psihanalistul relevă și trăsătura instinctuală și pur biologică a conceptului, și, ca atare, arhetipul s-ar defini în contextul diadei spirit instinct: "Caracterului suprapersonal al arhetipurilor, Jung îi adaugă în această definiție o altă trăsătură: caracterul instinctual. Ca experiență a speciei, ca moștenire filogenetică, arhetipurile sunt de ordinul instinctelor. Din punct de vedere filosofic, ideea este foarte importantă: dacă arhetipurile sunt spirit și în același timp instincte, atunci natura conține spirit și nu este opusă în întregime
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fântânile creației, reinstaurând în opera creatorului armonia dorită, dimpotrivă, în al doilea caz, dezechilibrul se va adânci, alterând definitiv . Centrul de gravitație despre creație, la Freud (ediția 1980) (13), îl constituie teoria sublimării (1908; 1910). Prin aceasta, Freud proclamă capitalul instinctual (mai ales sexual) drept izvor al oricărei creații. Tensiunea generată de de aglomerarea tuturor tendințelor ce au fost refulate în inconștient poate alimenta nu numai apariția lapsusurilor, viselor, simptomelor psihonevrotice, aberațiilor sexuale, violenței, crimei, ci și a creației. Gesturi de
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
neuronului motor periferic: sechele poliomielitice; leziuni nervoase periferice; spina bifida; distrofii neuromusculare. II. Raportarea la perspectiva psihomotricității: 1. Conduitele neuromotorii - au ca substrat componentele neuromotorii ale psihomotricității, reprezentate de tonusul muscular și de reflexele neuromusculare; 2. Conduitele motrice de bază (instinctuale): a) coordonare dinamică segmentară: coordonarea membrelor superioare; coordonarea oculo-manuală; coordonarea ochi-mână-picior; motricitatea fină (precizie, abilități, etc.); ritmul mișcărilor segmentare; ritmul mișcărilor respiratorii (controlul respirației). b) coordonarea dinamică generală (are ca substrat locomoția): deprinderi motrice de bază (mers, alergare, sărituri, aruncare-prindere
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
de 10 la puterea 9-10 la puterea 11 a automatului celular. Dacă ținem cont de dimensiunile nanometrice ale moleculelor, un circuit logic/digital se realizează cu molecule prin comutări secvențiale într-un timp ceea ce are semnificația interferenței între organic/spirit (instinctual/rațional). O astfel de construcție DEMO este propusă din perspectiva unei discipline de mare forță explicativă și aplicativă: PULSTONICA, o neuroștiință a complexității, iar autonomia științifică a pulstonicii a fost câștigată încă din start deoarece obiectivul major este acela de
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
de vedere social, un adult în perspectivă, care să recunoască valorile societății, normele și modelele de comportare în societate. Proiectul vizează capacitatea acestor copii de a - și dimensiona și redimensiona tipurile de experiențe pe care le-au trăit personal: experiența instinctuală, individuală și social-istorică. Finalitatea parcursului educațional se dorește a avea concretizări în asimilarea competențelor, atitudinilor, valorilor și comportamentelor care să favorizeze acestei categorii sociale integrarea în societatea contemporană. În direcția socializării, proiectul își propune să acționeze pentru: cunoașterea și acceptarea
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
de la Pitești m-a ajutat să înțeleg evoluția omului. Existența omului cuprinde două perioade, inegale ca timp și eficiență. Prima perioadă a fost existența biologică - perioadă în care și-a definitivat structurile anatomo-fiziologice și și-a edificat comportamentul reflexual și instinctual care l-a ajutat să-și rezolve nevoile vitale, biologice, acel comportament biologic. O dată cu dezvoltarea și evoluția sistemului nervos, cu structurarea cortexului cerebral, a apărut și structura psihologică, structură ce l-a scos pe om din anonimatul biologic și l-
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
banii pe fereastră. Frica neprecizată poate fi și anticamera psihozei, iar reacția de autoapărare obișnuită este „renegarea realității”, mai ales atunci când nu poți combate cauza ei sau orgoliul te împiedică să te duci la psihiatru. Declanșarea fricii este o reacție instinctuală de conservare, poate apărea în orice moment când existența este periclitată concret sau amenințarea devine greu de identificat, dar și așteptarea fricii o poate provoca, prin creșterea susceptibilității față de un mediu nesigur. Reacția de evitare sau lașitate ce urmează fricii
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
analiză și sinteză, comparație, abstractizare, clasificare etc. cu conținut semantic și simbolic - la nivel verbal‑abstract operațiile mintale devin imprecise, nesigure și inerte; - dificultăți de colaborare și de stabilire a unor relații interpersonale datorate unei imaturități social‑afective, hiperactivitate motorie, instinctuală și emotivă, tulburări de comportament pe fondul trăirii lipsei de eficiență școlară, autocontrol redus, incapacitate de stăpânire a impulsurilor primare, teamă de insucces, nivel de aspirație redus, neîncredere în sine; - integrarea școlară a copiilor cu intelect liminar este posibilă în
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
le însoțesc). Dacă analizăm lucrurile din perspectiva psihomotricității, putem identifica următoarele componente fundamentale: 1. Conduitele neuromotorii - au ca substrat componentele neuromotorii ale psihomotricității reprezentate de tonusul muscular și reflexele neuromusculare (cu localizare medulară sau supramedulară). 2. Conduitele motrice de bază (instinctuale): a) coordonare dinamică segmentară: - coordonarea membrelor superioare; - coordonarea oculo‑manuală; - coordonarea ochi‑mână‑picior; - motricitatea fină (precizie, abilități etc.); - ritmul mișcărilor segmentare; - ritmul mișcărilor respiratorii (controlul respirației); b) coordonarea dinamică generală (are ca substrat locomoția): - deprinderi motrice de bază (mers
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
refer la perioada cuprinsă Între 1921 și 1992 deoarece am găsit-o plină de contradicții și, În același timp, de afirmare a unor valori românești. Ruxandra Cesereanu: Au existat manipulări și manipulări. Alegerile din 1990 au constituit o manipulare naivă, instinctuală, ca să zic așa: Ion Iliescu era confundat cu revoluția din decembrie 1989, cu retrocedarea pământului etc.; Iliescu se afla la vârsta unei senectuți considerate Încă viabilă, spre deosebire de contracandidații săi; iar masa românilor era analfabetă din punct de vedere politic. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o inițiere pentru care se pregătesc cele șapte participante, numărul simbolizând perfecțiunea. Rugăciunile abandonate sugerează o rupere de elementul sacru și o orientare spre profan; în fața morții, personajele boccaccești nu-și descoperă evlavia sau pietismul Evului Mediu, ci omenescul și instinctualul, nevoia de a trăi cu intensitate viața. Ceea ce le leagă este comunicarea, posibilitatea de a dialoga, universul scriitorului italian nu stă sub semnul lui faber (așa cum se va întâmpla în Renaștere), ci sub acela al lui dicere. O lume care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]