397 matches
-
cel descriptiv, în cazul pronumelor, este cel instrucțional. Relația anaforică se construiește diferit în discurs pentru fiecare expresie anaforică, în funcție de sensul acesteia. O analiză corectă a modului în care se realizează o anaforă presupune identificarea sensului descriptiv și a sensului instrucțional pentru fiecare tip de expresie anaforică. Complexitatea relațiilor anaforice impune luarea în considerare a mai multor criterii pentru clasificarea lor. După clasa morfologică în care se încadrează expresia anaforică, se poate vorbi de anaforă pronominală (anaforicul poate fi un pronume
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
franceză prin embrayeur, iar în română prin ambreior, deicticele sînt cuvinte al căror sens variază în funcție de situație, definiție controversată, avînd în vedere excluderea completă a oricărei stabilități semantice a acestei clase. În studiile de pragmatică, sensul deictic este de tip instrucțional și nu descriptiv, ca în cazul sintagmelor nominale cu articol hotărît/nehotărît. Pentru G. Kleiber, se poate vorbi, și în cazul deicticelor, de un sens descriptiv, dar redus la minim (eu trimite la persoana vorbitorului, aici, la locul în care
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și originalitate, atunci când se respectă principiul flexibilității. Dezideratele de modernizare și de perfecționare a metodologiei didactice se înscriu pe direcțiile sporirii caracterului activ al metodelor de învățământ, în aplicarea unor metode cu un pronunțat caracter formativ, în valorificarea noilor tehnologii instrucționale (e-learning), în contaminarea și suprapunerea problematizării asupra fiecărei metode și tehnici de învățare, reușind astfel să se aducă o însemnată contribuție la dezvoltarea întregului potențial al elevului. Cerința primordială a educației progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Mariana Comănici () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1140]
-
mediu de învățare dinamic, iar cultura școlară a oricărei instituții de învățământ își are propriul specific. Un bun manager al clasei trebuie să fie capabil să realizeze schimbări profunde în cultura, climatul și instrucția tuturor copiilor, să introducă noi strategii instrucționale care să încurajeze colaborarea, toleranța, sporirea încrederii în forțele proprii și îmbunătățirea performanțelor școlare ale elevilor, să realizeze și să utilizeze în procesul didactic proiecte ale clasei. Intervenția managementului clasei se justifică atunci când problematica echilibrării celor două subcomponente ale disciplinei
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
școlar constă În planificarea, eșalonată pe lecții și repere temporale exacte, a predării materiei respective, În conformitate cu programa școlară, unde sunt prevăzute capitolele, temele și subtemele cu numărul corespunzător de ore pentru tratarea acestora. Proiectarea unei lecții constă În identificarea secvențelor instrucționale care se vor derula În cadrul unui timp bine determinat, respectiv o oră școlară, concretizându-se, de la caz la caz, În proiecte de lecție, scenarii didactice, proiecte de activități educative recuperativ-compensatorii, planuri de lecție etc. 6.2. Curriculumul școlar În școala
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
sistemului de lecții, elaborarea planului de lecții etc. În efortul actual de modernizare și optimizare a Învățământului românesc, menit să asigure creșterea calitativă a activității didactice, proiectarea, organizarea, pregătirea și desfășurarea prelegerii, ca microsistem ce produce la scară redusă sistemul instrucțional, ocupă un loc central. Proiectarea este acțiunea de anticipare și pregătire a activităților didactice și educative pe baza unui sistem de operații, concretizat În programe de instruire diferențiate prin creșterea performanțelor. Proiectarea didactică a procesului de Învățământ reprezintă ansamblul acțiunilor
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
să se situeze cunoștințele, deprinderile, etc. Problema stabilirii nivelului performanței („criteriul de optimalitatea”) este esențială căci implică responsabilitatea pedagogică; ea vizează decizia referitoare la cât de puțin se poate admite că poate Învăța un elev sau student fără ca progresul său instrucțional ulterior să nu fie În nici un fel afectat. Performanța standard minimală este nivelul la care ne raportăm pentru a aprecia reușita tuturor elevilor sau studenților, totodată ea va permite evaluarea lor În raport cu aceleași criterii de reușită, În plus o astfel
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
trebuie să stăpânească diverse tehnici generice de instruire, să aibă capacitatea de a le utiliza pertinent și să le poată implementa acolo unde este nevoie. Trebuie să știe cum să angajeze grupul de elevi pentru a asigura disciplina în mediul instrucțional și cum să organizeze procesul de instruire pentru a îndeplini standardele instituției școlare; să fie experți în stabilirea normelor de interacțiune socială între elevi și în relația profesor-elev; să poată efectua evaluarea individuală și cea frontală. • Autoevaluarea sistematică și capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
gândirea discriminatorie și să-și adapteze predarea la noile descoperiri, idei și teorii. • Implicarea în comunitatea școlară Profesorii trebuie să contribuie la eficientizarea procesului de învățământ în comunitatea din care fac parte prin lucrul în colaborare în privința programelor școlare, politicii instrucționale și perfecționării didactice; pot evalua gradul de progres al unității școlare respective și cunosc resursele comunitare care pot fi angajate în beneficiul elevilor; identifică modalități de colaborare cu părinții, implicându-i concret pe aceștia în activitatea școlii. 1.4.2
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
instructiv; - utilizează propriile cunoștințe de specialitate pentru a lua decizii pertinente la nivelul programelor de studiu; - stimulează înțelegerea de către elevi a fundamentelor materiilor studiate, relațiile interdisciplinare și aplicabilitatea practică a cunoștințelor dobândite; - selectează sarcini de lucru pertinente pentru elevi. • Mediul instrucțional: - profesorii stabilesc cadrele unui mediu școlar sigur, stimulativ, afectuos, inclusiv, în care elevii își pot asuma inițiative și pot lucra atât în grup, cât și individual; - pun accentul pe echitate, dreptate și efort individual, asigurându-le elevilor posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
participa la decizii și la elaborarea regulilor și îi încurajează să abordeze activ problemele sociale, economice, de mediu în comunitățile din care fac parte; - stimulează dezvoltarea socială și afectivă a elevilor; - încurajează dezvoltarea unor principii etice și sociale sănătoase. • Resurse instrucționale: - profesorii creează, evaluează, selectează și adaptează o varietate largă de materiale didactice; se sprijină pe resursele umane (colegi, părinți, elevi) pentru a susține procesul de învățământ. • Învățarea substanțială: - profesorii solicită elevilor să exploreze, să confrunte, să înțeleagă concepte, teme, probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
alternativă perfectibilă permanent, caracterul său dinamic fiind determinant. Planificarea și organizarea instruirii Pornind de la această constatare, strategia sugerează modul de abordare a unei situații de instruire, punând în contact elevul cu noul conținut de studiat. Abordarea decizională a unei situații instrucționale în corelație cu combinatorica structurală specifică Strategia este un „mod deliberat de programare a unui set de acțiuni sau operații de predare și învățare orientate spre atingerea în condiții de maximă eficacitate și eficiență a obiectivelor prestabilite”, „acțiuni decompozabile într-
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
o combinatorică structurală în care elementele de tip probabilistic și de tip voluntar se intersectează în dinamica procesului la nivelul deciziei; • strategia are o structură multinivelară: - metode de instruire; - mijloace de instruire; - forme de organizare a instruirii; - interacțiuni și relații instrucționale; - decizia instrucțională, în care dimensiunea finalistă, determinată de focalizarea pe anumite obiective, nu rezultă din suma elementelor enumerate, ci din sinteza și interacțiunea lor; • strategia se înscrie în demersul de optimizare a instruirii, fiind un mod funcțional de gestionare a
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
structurală în care elementele de tip probabilistic și de tip voluntar se intersectează în dinamica procesului la nivelul deciziei; • strategia are o structură multinivelară: - metode de instruire; - mijloace de instruire; - forme de organizare a instruirii; - interacțiuni și relații instrucționale; - decizia instrucțională, în care dimensiunea finalistă, determinată de focalizarea pe anumite obiective, nu rezultă din suma elementelor enumerate, ci din sinteza și interacțiunea lor; • strategia se înscrie în demersul de optimizare a instruirii, fiind un mod funcțional de gestionare a resurselor instrucționale
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
instrucțională, în care dimensiunea finalistă, determinată de focalizarea pe anumite obiective, nu rezultă din suma elementelor enumerate, ci din sinteza și interacțiunea lor; • strategia se înscrie în demersul de optimizare a instruirii, fiind un mod funcțional de gestionare a resurselor instrucționale în vederea atingerii criteriilor de eficiență și eficacitate ale procesului. Criteriile care trebuie respectate la nivelul proiectării și implementării unei situații de instruire în sensul său strategic pot fi următoarele: • reprezentarea cadrului didactic (concepția pedagogică generală și concepția pedagogică personală) asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
și eficacitate ale procesului. Criteriile care trebuie respectate la nivelul proiectării și implementării unei situații de instruire în sensul său strategic pot fi următoarele: • reprezentarea cadrului didactic (concepția pedagogică generală și concepția pedagogică personală) asupra procesului de învățământ; • obiectivele situației instrucționale vor genera resursele previzionate, restricțiile educaționale anticipate constituind și un indicator al eficienței viitoare a strategiei; • structura și natura unităților de conținut, într-un sens generat, spre exemplu, de predarea științei ca proces, dar și ca produs, pot să influențeze
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
ales în ceea ce privește proiectarea unor strategii alternative, nestandardizate; • timpul de instruire reprezintă un criteriu important în privința proiectării oricărui proces eficient. Construirea strategiilor de instruire În literatura românească de specialitate se pot menționa mai multe perspective de abordare a construcției unei strategii instrucționale. În opinia profesorului Marin Manolescu, criteriile specifice unei asemenea construcții sunt: - organizarea elevilor: individual; grupal; frontal; - organizarea conținutului vehiculat în timpul procesului: fragmentat; integrat în unități; global. - prezentarea conținutului: expozitiv; problematizant; descoperire; - intervențiile cadrului didactic: permanente; episodice; alternante; - exerciții aplicative sau
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
didactic: permanente; episodice; alternante; - exerciții aplicative sau de consolidare: imediat; seriat; amânat; - evaluarea: sumativă; formativă; alternantă. După opinia aceluiași autor, în sistemul interactiv despre care am amintit în debutul teoretic al studiului (abordarea de tip combinatoric - vezi Potolea, 1989), strategiile instrucționale ar rezulta din combinațiile diviziunilor fiecărui criteriu: C = 3 x 3 x 3 x 3 x 3 x 3 = 729 de strategii posibile. „Aceste strategii rezultate în urma combinărilor multiple ale elementelor detaliate alcătuiesc posibilul acțional didactic.” (Manolescu, 2000) „Dincolo de competențele
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
pe problema de tip decizional și o atentă focalizare pe ceea ce în mod curent denumim reprezentarea complexă și deschisă a proceselor de învățare implicate. Exploatarea atentă a multiplelor fațete de combinatorică și variabilitate la nivel de structuri și de factori instrucționali implicați poate asigura calitatea și eficiența unui proces de instruire modern.” (Iucu, 2001) 5.2. Metodele predării științelor juridice și administrativetc "5.2. Metodele predării științelor juridice și administrative" Profesorul Ioan Cerghit arată că, din punct de vedere etimologic, termenul
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
creatoare etc. - după tipul de experiență de învățare - se întâlnesc metode bazate pe învățarea receptivă, pe învățarea prin descoperire, pe învățarea prin acțiune practică, pe învățarea prin invenție, pe învățarea prin creație. Cea mai răspândită modalitate de clasificare a metodelor instrucționale și, în același timp, cu gradul cel mai ridicat de pragmatism o reprezintă clasificarea metodelor de instruire după criteriul „izvorul cunoașterii”. Acesta poate fi: I. experiența social-istorică a umanității (moștenirea culturală); II. experiența dedusă din contactul direct cu realitatea; și
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
procesului de învățământ" Pentru didactica disciplinelor juridice și administrative, unul dintre cele mai provocatoare aspecte îl reprezintă modul de configurare și de structurare/organizare a situațiilor de instruire. Formulele moderne, suple, pot constitui o soluție practică, eficientă pentru succesul activităților instrucționale. În ceea ce privește formele de organizare a instruirii, au fost înregistrate numeroase perspective de abordare. În scopul interpretării subiectului anterior din perspectiva disciplinelor juridice, a finalităților, a conținuturilor și a metodelor utilizate, am recurs la structura trinivelară prezentată în lucrarea Instruirea școlară
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
activități, precum și trecerea de la o etapă de școlaritate la alta (unități de timp, ani, semestre, trimestre). Criterii de organizare a instruirii Variația sarcinii și a timpului de instruire, ca elemente dominante ale organizării clasei de elevi din perspectiva unui management instrucțional, se realizează prin analiza următoarelor dimensiuni: sarcina - comună, diferențiată - cantitativ, calitativ; dirijarea instruirii - riguroasă, semiindependentă, independentă; timp - egal, diferențiat; stil de învățare - inductiv, deductiv, practic; motivație - extrinsecă, intrinsecă (Iucu, 2006). 5.4.1. Formele instituționale de organizare a instruiriitc "5
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
proiecta activitatea didactică a impus aplicarea logicii, care presupune următorii pași: - definirea, mai întâi, în termeni relativi sau procentuali, a performanțelor standard conform modelului teoretic impus de curba lui Gauss; - în funcție de aceste cerințe și de distribuția relativă, se formulează standardele instrucționale în termeni de conținut. Aceste standarde de conținut însă sunt profund diferențiate, ierarhizate ca grad de dificultate, încât unii elevi să aibă acces numai la nivelul standardelor inferioare, iar alții să înainteze spre standardele superioare. Modelul de proiectare curriculară dezvoltat
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
I., 1999, Instruire și învățare, Editura Didactică și Pedagogică, București. Neacșu, I., Tomșa, Gh., 1985, Seminarul didactic universitar, Tipografia Universității din București, București. Negreț, Ion, 2005, Didactica Nova, Editura Aramis, București. Negreț, Ion, Jinga, Ioan, 2004, Inspecția școlară și designul instrucțional, Editura Aramis, București. Negreț, Ion, Pânișoară, Ion-Ovidiu, 2005, Știința învățării, Editura Polirom, Iași. Oprea, C., 2007, Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, București. Păun, E., 1999, Școala - o abordare sociopedagogică, Editura Polirom, Iași. Pânișoară, Ion-Ovidiu, 2004, 2005, 2006, Comunicarea
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
să-și asume responsabilitatea și îi încurajează să-și controleze creațiile. Valorificând învățarea individuală, portofoliile devin o fereastră spre mintea elevilor și o cale de înțelegere a prcesului educațional. Dacă sunt alcătuite cu acuratețe, portofoliile îmbină cunoașterea cu sistematizarea, componenta instrucțională curriculară cu creația. Modalități de realizare În practică, există o multitudine de modalități de realizare a unui portofoliu, diversitatea lor fiind dată de caracteristicile disciplinelor de învățământ, nivelul și personalitatea elevilor care le realizează. Pot fi evidențiate o serie de
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]