407 matches
-
acestea păreau să fie preludiul ciudat de calm al unei furtuni năpraznice. în cele din urmă, vasul se apropie de hotarul zonei de vînătoare de la Ecuator și, tocmai cînd luneca, în bezna adîncă de dinaintea zorilor, pe lîngă un mănunchi de insulițe stîncoase, echipa de cart - comandată atunci de Flask - tresări la auzul unui strigăt atît de plângăreț și de nepămîntesc îaidoma gemetelor abia articulate ale fantomelor inocenților masacrați de Irod), încît oameni se treziră din visare și, vreme de cîteva secunde
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
S-au stabilit norme de activitate pentru cenaclurile și cercurilor literare din țară. Urmând exemplul cercurilor literare din Uniunea Sovietică de pe lângă bibliotecile raionale și sătești. Cercul literar nu trebuie să fie un cenaclu În miniatură care să viețuiască ca o insuliță» izolată În activitatea culturală a Întreprinderii. (Ă). Uniunii Scriitorilor și filialelor sale le revine sarcina de a cerceta permanent activitatea cercurilor literare. O sarcină importantă este aceea a participării la dezbaterile cercurilor asupra operelor literare și de a ușura Întâlnirea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
deja detașați de trupurile noastre înlănțuite, pe care soldații le brutalizau urlând. Aveau nevoie de doi condamnați obișnuiți, de două trupuri în picioare, întoarse cu fața la perete. Îmbrățișarea noastră îi stingherea. Eram pentru ei o pereche de dansatori, pe o minusculă insuliță delimitată de lumina de culoarea ceaiului, de masa cu un buchețel de flori artificiale, de respirația saxofonistului... Ondularea stridentă a muzicii se cabra brusc, într-un avânt vertiginos, devenind râs, strigăt, suspin, iar cel care ar fi urmat-o în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
grinzile la vedere, înțesată cu desagi. După ce intrară în cabină, solii rămaseră o vreme tăcuți ascultând zgomotele de pe punte. În urma lor se îmbarcau gălăgioși negustorii, care făcuseră popas cu o noapte înainte la Ojika. Prin hublourile cabinei se vedeau niște insulițe. Erau arhipelagurile Tashiro și Aji. Însă golful nu se mai vedea. — Mă întreb dacă oamenii de seamă au plecat deja, zise Nishi cu fața lipită de hublou. Apoi Nishi dădu să iasă pe punte. Cei trei însoțitori ai săi îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se numeau măslini, că fructele lor erau bune de mâncat și că din ele se făcea ulei. Din crângul de măslini veniră în fugă niște băștinași gălăgioși, bărbați și femei, goi până la brâu și arși de soare. Se ivi o insuliță. Pe măsură ce se apropiau, puteau vedea cum se spărgeau valurile de stâncile insule acoperite de păduri dese. Niște pescăruși veniră în zbor. Corabia ocoli încet insula și în spatele ei apăru un promontoriu năpădit de măslini deși. Acapulco! răsună sub catarg o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a dobândit în portul Nagasaki un domeniu netrebuincios. Pentru ei, e un izvor de câștig folosit pentru propovăduire, dar pentru japonezii cei păgâni este un izvor de neliniște și îndoială. Pentru că japonezii nu îngăduie ca vreo palmă de pământ din insulițele lor să ajungă colonie stăpânită de cine știe ce popor străin. Mai mult, printre iezuiți sunt și unii care, cuprinși de prea mult zel, au dat foc statuilor budiste în care cred cei mai mulți dintre japonezi. E adevărat că în Nueva España au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ta! Oh, Doamne, arată-mi, Rogu-Te, dacă această sămânță care a prins să încolțească în inima mea este voia Ta! Acapulco. Galionul care ne va duce la Manila e ancorat în golful ce sclipește încețoșat. Promotoriile de jur împrejurul golfului, precum și insulițele dinăuntru sunt acoperite pe de-a întregul de măslini. Față de ținuturile înalte din Mexico, aici e zăpușeală. Japonezii stau în barăcile fortăreței Acapulco. Toată ziua dorm ca dușii de pe lume. Ca și cum toată vlăguirea și istoveala îndurate atâta vreme s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
privirile ațintite asupra mării, Velasco mergea pe plaja înțesată de rămășițe de scoici și alge de mare risipite. Vântul îi biciuia fruntea. În largul portului se zăreau munții lini de un purpuriu palid ai insulei Hario. Valurile învolburate acopereau stâncile insuliței cu un văl de stropi ca o burniță. Largul mării se întindea luminos sub razele soarelui care cădeau doar peste ape. Aceasta era ultima priveliște a Japoniei pe care aveau s-o mai vadă Velasco și ceilalți osândiți. Gardul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de mult, aflați acum în întreținerea fiilor, și ei în vârstă, după o viață de cenușă ca urmași ai unor „Foști exploatatori” cum le erau denumiți părinții, în vocabularul și concepția politică a puterii care fărâmițase societatea în tot atâtea insulițe câți membri erau - n-o împărțise ci o fărâmițase, adică o distrugere a personalității umane, pentru o mai bună supraveghere, după metode penitenciare... Ceilalți fuseseră funcționari ca și el, unul la Uzina electrică, altul la prefectură, un al treilea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de frânghie și coboară. Charlie o urmărește prin cătarea puștii, luptându-se cu niște impulsuri nu tocmai englezești. În jurul și dedesubtul ei, vânătoarea continuă, dar scopul nu mai există. Charlie se simte ultimul bastion al ordinii în acest loc, o insuliță în marea haosului, o stâncă singuratică izbită de valuri, acoperită de steagul britanic zdrențuit. În cele din urmă, fotograful slăbește pasul, iar Pran aude mugetul vițeilor speriați. Au ajuns în la locul vânătorii. Privesc printre frunze luminișul, unde se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
când Doamna Mao devine producătorul executiv al tuturor producțiilor scenice din China, ea comandă un episod închinat scenei pe care o aude azi. Eroul evadează în drum spre locul de execuție. Scapă și aleargă în câmp, se ascunde pe o insuliță din mijlocul unui lac înconjurat de ierburi înalte. Titlul este Heleșteul Familiei Sha. Am ajuns pe un loc înălțat, desupra unui heleșteu unde eram acoperit de iarba înaltă. M-am ascuns până la asfințit. Soldații mă căutau. I-au obligat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de-al doilea succesor al Profetului, Califul Omar, urât de șiiți pentru faptul de a fi fost un rival aprig al părintelui lor fondator, Ali. Dacă, pentru moment, populația Persiei este, În mare majoritate, sunnită, șiismul are deja acolo câteva insulițe, mai ales În orașele-oaze Kom și Kashan, unde s-au perpetuat tradiții ciudate. În fiecare an, se celebrează, printr-un carnaval burlesc, aniversarea uciderii Califului Omar. Cu acest prilej, femeile se fardează, pregătesc dulciuri și fistic prăjit, copiii stau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
largi piețe din Tabriz și vom scrie deasupra lui: „Acest tun a salvat Constituția!” I-am găsit vorbele mult prea optimiste, deși nu puteam contesta că obținuse, În câteva minute, o victorie Însemnată. Obiectivul Îi era limpede: să păstreze o insuliță În care ultimii devotați ai Constituției să se poată aduna, apăra, dar, Îndeosebi, să poată reflecta Împreună asupra acțiunilor lor din viitor. Dacă ni s-ar fi spus, În acea tulbure zi de iunie, că, doar cu cele câteva străduțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ani, nimeni nu șezuse acolo; era numit, nu fără oarecare spaimă, Palatul Pustiu. Șirin nu șovăi să Înfrunte relele prevestiri, iar reședința ei deveni, de atunci, inima orașului. Conducătorilor Rezistenței le plăcea să se adune În vastele ei grădini, o insuliță de răcoare În acele seri de vară. Mă aflam adesea În tovărășia lor. Prințesa părea, de fiecare dată, fericită să mă vadă, corespondența țesuse Între noi o complicitate În care n-ar fi putut să se insinueze nimeni. Bineînțeles, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trecut zece ani, ai putea să pleci Împreună cu ei, dar șovăi, preferi să schimbi nuci de cocos pe alte mărfuri, promiți că ai să te ocupi de recolta de cânepă, indigenii lucrează pentru tine, tu Începi să navighezi de la o insuliță la alta, ai devenit pentru toți Jim Cânepă. Un aventurier portughez distrus de alcool vine să lucreze cu tine și se repune pe picioare, toți vorbesc acum de tine În acele Mări ale Sondelor, Îi dai sfaturi până și maharajahului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lor spălăcite, de gardieni publici. Răsfirați unul după altul, ca paiele pe arie, după treieriș! Spre Soare-Răsare, în poala Lunii la perigeu, câlții zăbranicului nopții muribunde se sfâșiaseră și se spărseseră fractalic, în zeci și zeci de ostroave și de insulițe albicioase, printre care se roteau stoluri-stoluri neliniștite de păsări, ca-ntr-un puseu de vitiligo ceresc. În răcoarea matinală tăioasă, peste parcelele ordonate, somnoroase, semănate îngrămădit cu morminte, monumente tombale, busturi, lanțuri negre, lespezi, cavouri și cruci, cuvintele Arhanghelului înfioară
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se juca și acum cu cartea lui de vizită. Purta o rochie ca o hlamidă, albă ca zăpada, care-i scotea în evidență culoarea feței bronzate, ca și decolteul. Încăperea în care-l primi fusese pregătită să semene cu o insuliță din mările Sudului. Erau înconjurați de palmieri și verdeață. De-o parte și de alta erau valuri care se spărgeau de o plajă cu o înfățișare absolut naturală. Dinspre marea aceea agitată bătea o briză răcoroasă care-i sufla lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de pildă, să conducă acest spital auxiliar (existau trei acum) de care răspundea. Amenajase într-o încăpere dând în sala de consultații o cameră de primire. Podeaua scobită forma un lac de apă cu creolină, în mijlocul căruia se afla o insuliță de cărămizi. Bolnavul era transportat pe insulă, dezbrăcat iute și hainele lui cădeau în apă. Spălat, uscat, îmbrăcat cu cămașa aspră a spitalului, trecea pe mâinile lui Rieux apoi era transportat într-una din săli. Fuseseră obligați să folosească partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să crâcnească în arșița aceea de iad, urcând pe muntele de piatră seacă. Datorită vulcanului, Santorini, are forma unui arc de cerc, pentru că numeroase porțiuni s-au scufundat, iar apele mării au invadat craterul cel mare și au rămas două insulițe Nea Kameni și Thira, botezate astfel de dorieni și unde se află încă două cratere. Valurile tsunami formate în urma erupției au distrus civilizația cretană peste noapte. Nenorocirea a fost atât de mare, încât de abia nouă secole mai târziu oamenii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rechin de valuri albe. Arheologii identifică Santorini cu legendara Atlantidă - Insula Atlanților, motiv pentru care vin anual mii de turiști. A urmat Insula Leproșilor, Spinalonga (Spinul lung), Insula Lacrimilor sau Kaledon cu Fortăreața Spinalonga. Toate aceste denumiri, pentru o singură insuliță, amplasată la intrarea în golf, lângă Elounda, o mică stațiune, exclusivistă unde s-a retras spre finalul vieții Walt Disney. Atât insula aceea mică, cât și cetatea părăsită sunt apăsate de istoria neagră a coloniei de leproși. Fortificațiile datează din
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
urlând la maximum! Arheologia, vestigiile istorice au o sacră și misterioasă pioșenie, care impune respect și de care nu te poți atinge tulburându-i tainele mai mult sau mai puțin cunoscute. La întoarcere mi-a prins bine popasul de pe o insuliță cu plajă îngustă de nisip fin. M-am răcorit în apa limpede, iar căpitanul vasului ne-a servit cu tradiționalul grătar la malul mării. La sugestia lui am aruncat bucățele de pâine în apă și sute de pești de toate
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
apoi acceptă mîna pe care i-o Întindea ca s-o ajute să se ridice. Se uită jur-Împrejur, cît vedeai cu ochii nu se zărea nici un punct de reper. Vasul se legăna În liniște. - Am să te debarc pe o insuliță pustie În largul Finistère-ului. Am să mă Întorc apoi la Lands’en ca să caut restul prăzii, iar apoi am s-o șterg. De Îndată ce am să fiu În afara apelor teritoriale, am să-i sun pe polițiști ca să le semnalez unde te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
constatăm că această eliberare sexuală a fost uneori prezentată sub forma unui vis comunitar, când În realitate era vorba de o nouă etapă În dezvoltarea istorică a individualismului. După cum o arată drăguțul cuvânt „menaj”, cuplul și familia reprezentau o ultimă insuliță de comunism primitiv În sânul societății liberale. Eliberarea sexuală a avut ca efect distrugerea acestor comunități intermediare, ultimele care separau individul de piață. Acest proces de distrugere continuă și În zilele noastre. După cină, comitetul de conducere al Locului Schimbării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-și fi găsit liniștea. Făcea lungi plimbări visătoare, fără un scop precis, pe Sky Road; mergea cu cerul alături. Șerpuind printre dealuri, drumul spre vest urma o pantă când abruptă, când lină. Oceanul scânteia, reverbera o lumină schimbătoare pe ultimele insulițe stâncoase. Rostogolindu-se rapid la orizont, norii formau o masă luminoasă și confuză, cu o stranie prezență materială. El mergea Îndelung, fără efort, cu chipul Învăluit Într-o ceață acvatică vaporoasă. Știa că Își Încheiase lucrările. În camera cu vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spus că ne-am rătăcit și tu te jurai că ajungem la izvoarele râului Napuari. — Râul Napuari e la Vest , le arătă el; trebuie să vă întoarceți pe canal și să vă abateți din drum când o să dați peste două insulițe gemene. O luați pe gura din stânga... — O săptămână pierdută! se văicări negrul, numitul Rafalo. O săptămână! Și ploile sunt aici, după colț... Cristo, cârmaciul, privi laguna cu un ochi critic. — Nu te plânge, mormăi el. Poate că-i mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]